Monthly Archives: April 2011

Hristos a Înviat, Bucuria mea!

UPDATE: Am lăsat să treacă perioada Sf. Paști, pentru a ne bucura de Praznic, fără a ne mai “amărî” cu subiecte diferite. Însă, se pare că cei care au făcut un deziderat din lupta împotriva Bisericii și a Ortodoxiei nu au odihnă, așa că revenim în forță.

Nădăjduim ca Bucuria să rămână, totuși, aceeași.

Hristos a Înviat!

Inițiativa Ortodoxă

Advertisements

Dumneazero şi ate(rr)ismul

REFERINȚĂ: http://dumnezero.blogspot.com/2011/02/bor-isi-arata-moaca-de-dictator-senil.html

Dumneazero[1] şi ate(rr)ismul[2] – viewer discretion is advised

Când am citit combinaţia irevocabilă (sanchi!) a literelor D,E, M, N, O, R, U şi Z făurită prin întâlnirea dintre degetele talentate ale domnului Dragomir şi tastatura P.C.-ului, am râs. Am vrut să-i scriu ceva de bine. Am vrut să-i scriu că mi s-a părut simpatică şi inteligentă şi inovatoare. Dar, când am accesat link-ul, mi-am dat seama că domnul nu glumeşte, că e cât se poate de serios. Aşa-că-unu, prin imitare, am luat o mină serioasă. Aşa-că-doi mă voi exprima cât este omeneşte cu putinţă de serios când vine vorba de (ia ghiceşte, dragă cititorule) nimeni alţii decât ASUR&co. Căci, din umbră, pândeşte cu ochiu-i înscris în triunghi, Asociaţia Straniilor Urzeli din România.

Din imensul hahat înşiruit la link-ul respectiv m-am oprit asupra unui nuş-cum-să-îi-zic. Hai să-i zic „articol” cu un ciudat miros de „umanism secular” (whatever this means). Restul sunt fragmenta varia, vădind cult(ura) autorului încropită din diverse cărţulii conţinând „celebre” dicta, din diverse culegeri cu maxime „savante” şi de pe site-uri cu la fel de frânte informaţii despre noţiunea de religie şi caracteristicile acesteia în spaţiul nostru cel numit c.d.p.

Să o luăm nu sistematic, ci în răspăr. În „BOR îşi arată moaca de dictator senil” (aşa se numeşte hahatul dumneazero), autorul se străduieşte să critice răspunsul oficial dat de BOR pe deja obositoarea temă a predării religiei în şcoli. Numai că dumneazero nu poate depăşi nivelul de dorinţă încă nesatisfăcută ce se transformă în frustrare irumpând în denigrarea oponentului. În articolul ăsta imposibil de etichetat laudativ, adversarul (r)ateului de Dragomir este, se înţelege, BOR (urmează adresare directă).

Păi, bree, nene Dragomir, dacă nu vorbiţi aceeaşi limbă cu oficialii BOR şi cu noi cei ce vă scriem rândurile acestea, nu face să disperaţi (cel mult să dispăreţi)! Solicitaţi-ne, vă rog, o traducere pre limba dumneazero. Abia apoi emiteţi pretenţia – deocamdată nejustificată – de a „critica” (vă rog să vă obosiţi a căuta sensul acestui cuvânt în greaca veche) în limba română. Iată câteva exemple aleatorii de aneurie verbală luate fix de pe blog-ul dumneazero. Ce înseamnă „frauda socială a BOR” (traduce cumva, inconsistent şi insuficient în română, englezescul social avoidance sau cum)? De ce folosiţi cuvântul „feudalism” pentru spaţiul c.d.p. (vă recomand cu căldură opiniile pertinente ale domnului Neagu Djuvara)? Ce rezonanţe are cuvântul „sociopat” în tărtăcuţa dumneazero? Dar „ignoranţă”? Dar „informaţie” (vide infra)? Vă rog, luminaţi-ne şi pe noi, că doar (citez) de mic, adulţii vă considerau inţelept, prea intelept pentru vârsta dumneazero”[3] (am încheiat citatul). Că tot veni vorba: ce vârstă aveaţi când aţi ajuns „prea înţelept”? Doar nu aveaţi 12 ani ca Ăla de ziceţi că e personaj de basm, şi„sociopat” pe deasupra…[4]

Nu e nevoie să vă faceţi mea culpa pentru că folosiţi cuvinte pe care nu le înţelegeţi. Mai toţi „umanoizii” avem, măcar o dată în viaţă, scăpări de genul acesta.

Şi totuşi, observ că dumneazero ştiţi ce e aia non-sequitur. Şi ce e aia straw man…Dar cam atât. Încă nu aţi ajuns să stăpâniţi toate ungherele Organon-ului. Iată unele scrânteli logice, strecurate cu voie sau fără de voie în „articolul” despre care (p)opinăm aici (voi continua a folosi adresarea directă, pe alocuri emfatic-umoristic sofistică):

a. Din ignoranţă nu decurge firesc, logic, frică (a se vedea „crucea” propusă de dumneazero). Se vede din avion că aveţi nevoie de un mobil semantic (fără de el v-aţi acoperi de ridicol) care să parcurgă drumul către destinaţia şirului dumneazero logic. Ar fi fost mai util să încercaţi ignoranţă – credulitate. E mai aproape de„satisfăcător”, mai ales că puteţi crea (pentru sucker-ii ăştia din „tribul prostiei”[5]) confuzia credul/credincios.

b. Întrebaţi dumneazero indignat: „Cine a spus că ştiinţa NU este în conflict cu religia?” Apoi continuaţi magistral: „Aici se vede clar conflictul. Popii afirmă că religia-crestin-ortodoxă este o stiinţă, ca altele ce se predau în şcoli. Nici măcar nu e vorba de o istorie a religiilor, ci doar de teologie creştin ortodoxă”[6]. În primul rând, vă rog să vă obosiţi căutând denumirea ştiinţifică a sofismului pun-cuvinte-în-gura-oponentului-ca-să-l-discreditez. Dacă nu o găsiţi, vă rog să mă anunţaţi, doresc să vă fiu de folos! În al doilea rând, ştiinţa chiar NU este în conflict cu religia. Dumneazero presupuneţi că ştiinţa este totuna cu ate(rr)ismul (blogul pe care îl întreţineţi este dovada peremptorie a afirmaţiei mele). Şi, cum ate(rr)ismul şi religia (din moment ce nu suportaţi nici măcar o formă minimală de te(rr)ism) se bat cap în cap, dumneazero presupuneţi că ştiinţa exclude religia. Vă rog să meditaţi ce tip de sofism (în care premisa de bază = scorneală perfidă) este acesta pe care ni-l trântiţi în nas cu nonşalanţă:

Ştiinţa şi ate(rr)ismul se „pupă”. (Nu cumva ştiinţa se „pupă” înde către ate(rr)ism?)

Ate(rr)ismul şi religia nu se „pupă”.

Ergo: Ştiinţa şi religia nu se „pupă”.

c. Vă cam dedaţi la generalizări „pinochio-iste” şi la „argumente” desprinse din visele epocii de aur. Am înţeles că sunteţi un fel de Iorga al zilelor noastre, encicloped şi pedant de când eraţi mic. Dar de unde atâta curiozitate şi energie la un ate(rr)ist de a fi citit toate dogmele B.O.R.? Ştiţi, mi-e jenă să vă corectez, Mr. Somitate-că-i-mai-bună-decât-toate (sofismul propriei autorităţi), sunt mai multe dogme B.O.R., dar bănuiesc că vă referiţi la una anume, singura pe care aţi citit-o înainte să…ZZzzz. Şi, dacă tot aţi găsit-o pre dânsa, pre marea hibă dogmatică, de ce nu o expuneţi savant pe blog, cu comentariile de rigoare?

“Dogma creştină conţine atâtea contradicţii, incât viermii din sutane pot alege orice-şi doresc de acolo pentru a face un colaj de “valori” personalizate pe gustul lor. Dovada e evidentă (??? n.n.), popii fiind printre cei mai spectaculoşi degeneraţi de pe planetă, în special pentru că comit exact actele pe care le denunţa”. De ce? Pentru că:Valori crestine fixe oricum nu există (No, amu vedeţi şi dumneazero ce se întâmplă dacă n-aţi fost atent la orele de religie! Daţi cu pituită în Phaseolus vulgaris).

d. Not finally: “Ateii desăvârşiţi intelectual sunt foarte bine informaţi. Informarea, sau mai exact – adevărul, este o valoare principală pentru atei”. Alooo, bre! Lăsând la o parte exprimarea cam abţiguită, dar tocmai aţi demonstrat contrariul pe blogul dumneazero, unde „a informa corect” = “a mânca hahat cu linguriţa”!

Last but not the least: „Informaţia adevărată este independentă de orice ideologie, de orice set de opinii”. Asta, my monochromatic friend, este o inepţie. Dacă ce spuneţi demneazero ar fi corect, adică faptul că informaţia adevărată este independentă (printre altele) de orice set de opinii, atunci putem arunca la gunoi toate manualele şcolare. Înseamnă că un profesor care are un set de opinii nu poate deţine şi informaţie adevărată. Şi mai înseamnă că ar trebui să vă ştergeţi şi dumneavoastră blog-ul, pentru că se simte de la o poştă miasma ideologiei ate(rr)iste şi a setului de opinii aferent acesteia.

Ce aş putea face eu cu literele E, R, G şi O? Uite ce-aş putea: bă, OGRE schizoid care eşti, bă! Dar mi-e jenă de prietenii mei te(rr)işti, aşa că reformulez:

Discursul dumneazero de până acum este suferind de labilitate logico-semantico-lexicalo-pragmatico-analitico-informaţionalo-blabla etc. (oglindind clar cele ce se întâmplă în mintea şi inima dumneazero). Observ cu părere de rău că aveţi lacune intelectuale (a se citi spirituale) deranjante pe care nu vă străduiţi îndeajuns să le corijaţi. Vă place să închideţi ochii, să vă astupaţi urechile şi să urlaţi „cuvinte” cu o oarece noimă antropoidă. Asta o faceţi crezând că poate-poate, când veţi deschide ochii, noi, „te(rr)iştii”, vom fi dispărut din realitatea pe care dumneazero v-o arogaţi cu lăcomie. Numai că, d(om)(nul)e Dragomir, aţi scris o „profeţie” (ce-o fi aia?) sus-sus, pe prima pagină a blog-ului: Realitatea este aceea care, atunci când încetezi să crezi în ea, nu dispare!

Theodoros



[1] Ca să nu creadă domnul Zdragomir că fac o confuzie între „DumneZERO” şi „dumneazero”, trebuie să menţionez următoarele. Din prea marele respect ce-l impune acest „maximus auctor”, în articolaşul de faţă, invariabilul „dumneazero” va înlocui pronumele de politeţe dumneata/dumneasa (chiar şi la cazurile oblice).

[2] Ate(rr)ismul este o concepţie ce se opune te(rr)ismului, după cum observaţi din prezenţa particulei (prefix) privative „a”. Se numeşte „te(rr)ism” teoria de bun-simţ ce susţine că nu se cade, nu e frumos, nu e civilizat să „articulezi” răgete de maimuţoi oligofren în urechile conaţionalilor tăi de alte convingeri. Ea se bazează pe „spuma” filosofiei stoice, care – dumneazero, îmi pare,  nu aţi auzit-o – cântă cam aşa: soarele răsare şi peste drepţi, şi peste „păcătoşi”, şi peste înţelepţii, şi peste tribul prostiei, şi peste sănătoşi, şi peste bolnavi. Şi pentru că toate categoriile enunţate anterior le găseşti pe Terra, amestecate şi chiar înrudite, teoria (ghiciţi dumneazero, ce înseamnă, etimologic, cuvântul acesta) a căpătat numele de „te(rr)ism”. Cf. dicţionarul M.S.B. (My Sick Brains).

[3] Despre DumneZERO, P. 6, RR. 1-2.

[4] Dacă e să aplic puţină psihanaliză la mărturisirile dumneazero, ar reieşi că lucrurile s-au întâmplat chiar pe dos: adică vi se spunea, poate pe nedrept, că sunteţi „prea prost” pentru vârsta dumneazero. Altfel nu-mi explic această nevoie de afirmare, de repetare obsesivă, redundantă, a faptului că sunteţi „înţelept”: acest cuvânt, rostit public, umple golul lăsat de cuvintele ce v-au marcat copilăria…Dar nu cred în relevanţa psihanalizei, deci s-o lăsăm baltă.

[6] „Popii” spun, de fapt, altceva: „Aşa cum geografia oferă cunoaşterea configuraţiei spaţiale a Pământului, esenţială pentru cunoaşterea patriei şi planetei, iar istoria oferă cunoaşterea succesiunii temporale a generaţiilor umane, religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu şi oameni, între Creator şi creaturi, între persoane şi între popoare”.

Între sfârșitul Postului și bucuria Învierii

Probabil că cei mai mulţi dintre noi am observat azi că aproape a trecut tot Postul Mare şi că nu am reuşit să facem mai nimic din ce ne-am propus la începutul lui.

Vreau să te avertizez de la început că dacă nu te încadrezi în categoria de mai sus, îţi vei pierde timp preţios citind aceste câteva rânduri. Ele se adresează doar celor care nu au reuşit să îşi ţină promisiunile pe care le-au făcut, faţă de ei înşişi, acum şase săptămâni.

M-am gândit că nu ar strica să medităm puţin asupra stării în care ne aflăm, chiar dacă ştim că de mâine dimineaţă o să intrăm din nou în vortexul cronofag  al lumii în care trăim. Ştiu că mâine dimineaţă voi fi uitat ce am scris acum, dar totuşi nu abandonez intenţia de a-mi cerceta puţin traseul de până acum. Poate îmi va fi de folos în postul următor. Nu am început să scriu aceste rânduri cu intenţia de a-mi plânge de milă. Dimpotrivă, vreau să încerc să mă conving să fiu bucuros de Înviere, chiar dacă nu merit. Nu că aş vrea să fur bucuria, asta cred că chiar nu se poate fura, dar vreau să îi arăt sufletului meu că legile duhovniceşti nu funcţionează după legile raţiunii.

Astfel, conform legilor duhovniceşti, relaţia cauză – efect nu are aceleaşi coordonate pe care o are în logica umană. Chiar dacă nu am postit aşa cum trebuia, pot să particip la Ospăţul Stăpânului fără a fi un mesean fals. Îmi voi cunoaşte măsura şi nu voi căuta să mă comport ca unul de-al casei. Voi şti că mă aflu acolo numai prin bunăvoinţa dragostei Stăpânului. Nu suntem obligaţi ca de Înviere să fim bucuroşi. Toată lumea e bucuroasă de Înviere, iar dacă cineva te vede mai puţin bucuros, nu trist, ci doar mai puţin bucuros, aproape că te somează să devii şi tu bucuros. Am ajuns să obligăm şi bucuria să intre în clişeele noastre redundante şi de multe ori expirate („Dacă e Învierea, trebuie să fii bucuros!”. „Dacă e Săptămâna Patimilor, trebuie să fii trist!”). Starea interioară nu se programează, se dobândeşte. Nu te gândi că doar bucuria se dobândeşte. Nici starea în care sufletul se simte greu nu apare de la sine; ai dobândit-o ca urmare a faptelor tale. Vreau şi eu, ca orice om, să mă bucur de Înviere, dar vreau să fiu lăsat să mă bucur la măsura mea. Nu te lăsa impresionat prea mult de cei care încearcă să te facă vesel cu arcanul!

Mi-aduc aminte de o întâmplare cu un gust amar, pentru mine, pe care am trăit-o acum câţiva ani: eram într-un loc anume cu câţiva prieteni, iar întâmplarea făcea că eram toţi obosiţi şi destul de lipsiţi de veselie. La un moment-dat ne-am întâlnit cu cineva care efectiv s-a luat de noi din pricina faptului că eram mai posomorâţi. Menţionez că persoana respectivă nu era prietenă cu noi şi nu avea sub nicio formă vreo cădere ca să se comporte astfel. Pot să spun că m-am simţit foarte violentat, mai ales că persoana de care vorbesc apela şi la şantaje emoţionale de genul: „A, sunteţi creştini! Trebuie să fiţi veseli!”. Cum, cu de-a sila?!

Nu trebuie să faci o tragedie din faptul că nu ai reuşit să îţi îndepineşti acum promisiunile faţă de tine. Oricum, e tardiv. Caută, în schimb, să foloseşti aceste şase zile care au mai rămas în aşa fel încât să ai un exerciţiu mai bun pentru postul viitor şi nu numai. Chiar dacă nu am reuşit să fiu în postul acesta aşa cum ar fi trebuit, eu mă bucur totuşi că nu am renunţat la a-mi propune la fiecare început de post să fac ceea ce trebuie. Sper să nu ajung vreodată în starea de a mă gândi că nu mai are rost să ţintesc mai sus. La fel, dacă nici măcar nu ai reuşit să posteşti de bucate de dulce, bucură-te dacă ai reuşit măcar să te gândeşti mai mult la Dumnezeu şi la raportarea ta la El, chiar dacă această raportare s-a făcut mai mult prin prisma sentimentului de vinovăţie pe care l-ai avut pentru că nu faci ceea ce trebuie. Să nu crezi că e puţin lucru. Da, pentru cineva obişnuit cu posturile, acest lucru poate părea o nimica toată, dar pentru începători, totul este greu. Un prieten m-a întrebat odată dacă mai are rost să postească din moment ce fumează (nişte prieteni „binevoitori” îi sugeraseră că degeaba mai ţine post dacă tot fumează). Sunt de părere că nicio strădanie a omului nu este lipsită de dragostea lui Dumnezeu. Mai ales când e vorba de începători. Cum am zis, acolo totul este mai greu. Iar tu, care poate te chinui de mulţi ani să posteşti cum se cuvine, nu te mâhni! Şi la tine este greu, pentru că eşti tot la început! Când nu o să mai fii începător, o să îţi fie mai uşor!

Să ne bucurăm de Înviere, fiecare la măsura noastră, şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne găsească chemarea Sa măcar la nivelul de începători!

Un om

Despre ce (mai) poate însemna „fundamentalist” astăzi

REFERINȚĂ: http://ateismcritic.blogspot.com/2009/02/sta-creationismul-in-picioare.html

Ab initio mă simt obligat să-mi prezint scuzele pentru tonul frazelor ce urmează. Dar utilizarea „ştiinţifică”, mai ales „evoluată” şi foarte „academică”, a conceptului de „bigot” (trădând fervenţa religioasă a autorului) în poliloghia de la link-ul de mai sus trebuie să primească, conform principiului acţiune-reacţiune, câteva ghionturi verbale din partea prietenului meu, Dexulică.

Primul paragraf şi primele patru rânduri din paragraful al doilea sunt ireproşabile. Tonul ironic, tranşant, vădeşte o minte ageră dublată de efervescenţa discipolului veritabil ce mocneşte vindicativ văzând toga şifonată a magistrului.

Şi (era de aşteptat), dintr-o dată, pleosc! cu mânuşiţa special fabricată pentru duel. Atât peste faţa creaţionistului de Puric, a visătorului de Ţuţea, dar şi a „ateului în ale evoluţionismului”, Iftime. Pleosc-ul este profeţit prin cuvintele: „fundamentaliştii care au rămas la acelaşi nivel[1]. Adică, ar vrea să spună autorul, dar se jenează, limitaţii, proştii şi inculţii. Categoria „pudicului” îl obligă să-i numească pre ei că au rămas la acelaşi nivel (whatever this means).

Păi, bre taică autorule, ai nimerit-o cum nu se putea mai bine! Do observe the evolution of your word: fundamentalist se „trage” din fundamentalism = „mișcare religioasă de origine protestantă care dezvoltă credința într-un singur sens al cărții fundamentale a unei biserici, propovăduind intoleranța față de alte credințe” [2]. Îţi voi argumenta, bre, că, în felul rostit de dumneata, evoluţionismul se încadrează în această arie semantică.

1. Este evoluţionismul domnului Borz o mişcare? Este evoluţionismul o „acțiune sau (un) curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activități de interes general, al unei idei sau al unei concepții”[3]?. Avem un număr mare de oameni (evoluţioniştii sunt şi ei oameni!) adunaţi în jurul unei idei / concepţii (evoluţia)? Indiciu: răspunsul este da.

Este evoluţionismul domnului Borz religios? Este evoluţionismul o „formă a conștiinței sociale, constituind o reflectare imaginară[4] a realității naturale și sociale (confesiune; credință într-o divinitate)”[5]? Se constituie evoluţioniştii într-un grup social ce proferează credinţa în the little tiny dot which evolved into a Big-Something-Bang? Indiciu: răspunsul este da.

Este evoluţionismul domnului Borz de origine protestantă? Întrebări ajutătoare: cum primeşte Charles Darwin, întemeietorul evoluţionismului, blagoslovenia celor 7 ani de-acasă (absentă la unii din fidelii săi apologeţi)? Este el botezat anglican? Este el dus pe la capela unitariană din Shrewsbury, Shropshire, de către mama sa, distinsa doamnă Susannah Darwin (născută Wedgwood) [6]? Indiciu: răspunsul este da.

2. Este evoluţionismul domnului Borz o biserică? Nu. Cuvântul biserică se referă la (a) lăcaşul de cult creştin (ex-basilica romană) şi (b) la comunitatea creştină dintr-un anumit spaţiu geografic, acumulând sensul grecescului ekklisia. Dar, la noi, în română, avem „fericitul” diminutiv bisericuţă. Reformulez: se constituie evoluţioniştii într-o bisericuţă, adică într-un „cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele lor personale în dauna colectivității din care fac parte”[7]? Daaaa! Păi asta (adică bisericuţă, monşer) face autorul nostru pe blogul de – zice dumnealui – „ateism critic”, când utilizează denigrarea ca procedeu de băgat-în-seamă-pe-net-pentru-că-nu-avem-ce-face-pe-afară! Mă vei întreba care e dauna? Uite-o: atingerea bunului-nume al oamenilor de cultură de la noi, cărora le zice domnul Borz – crede dumnealui – savant, „fundamentalişti care au rămas la acelaşi nivel”.

3. Dezvoltă evoluţionismul domnului Borz o credinţă într-un singur sens al cărții fundamentale a unei biserici (bisericuţe)? Daaaa! Îl citez pe domnul Borz: „Pentru că nu mai vorbim de Darwin singur când spunem evoluţie, sau despre o singură carte[8]. Or, logica mea de găină descreierată îmi spune că autorul nostru recunoaşte că a existat, cândva, o singură carte fundamentală a evoluţionismului scrisă de un singur britanic, inconfundabil, pe nume Darwin. De asemenea, autorul continuă cu „dezvăluirile”: „Datele si dovezile în sprijinul evolutiei sunt incontestabile (adevărate, de netăgăduit, în care trebuie să crezi, n.n.), şi le depăşesc cu mult pe cele de pe vremea lui Darwin[9]. Ai observat, dragă cititorule, „sensul unic” al evoluţionismului proferat de scriitorul nostru?

4. Propovăduieşte evoluţionismul domnului Borz intoleranţa faţă de alte credinţe? Da! Observă, te rog, dragă cititorule, cum îi creionează autorul nostru pe domnii Dan Puric, Petre Ţuţea şi Alexandru Iftime: bigoţi sau limitaţi („care au rămas la acelaşi nivel”) sau ignoranţi numai pentru că au alte convingeri decât cea a dumnealui. De asemenea, domnul Borz atinge bunul-nume al creştinilor în general, fără a opera vreo deosebire calitativă între aceştia. Pentru dumneasa, toţi creştinii, fără excepţie, nu au discernământ şi acţionează ca nişte somnambuli: „Creştinii tind să dispreţuiască si să eticheteze explicaţiile creaţioniste ale altor religii ca neadevărate, mitologice. Ce le diferenţiază însă de ale lor? Simplul fapt ca s-au născut în societatea care le acceptă si că le-au fost inculcate si repetate din copilărie”.

De ce ar trebui domnul Borza să gândească de „ţ” ori înainte să scrie un asemenea articol? Pentru că, fără a gândi înainte de a da în foaie cu condeiul, articolul iese lipsit de bun-simţ, de bun-gust şi de noimă ştiinţifică. Patru chestiuni „critice” ale ateismului domnului Borz m-au amuzat teribil. Le voi reda fără comentarii suplimentare (voi sublinia şi îngroşa, însă, esenţialul), lăsându-le să oglindească luciditatea şi coerenţa creatorului lor. Recomand citirea în context:

1. „Mitul creaţionist trebuie susţinut cu dovezi. Însă acestea sunt complet absente. În plus, probabilitatea ca mitul biblic să fie adevărat este la fel de mare ca oricărui (sic!) alt mit religios. Şi nu se ridică foarte departe de zero” [10].

2. „Deci nimeni nu a fost acolo. Mă tem că Iisus nu a înviat. Cam la astfel de concluzii ne conduce modul acesta de raţionare. Ca să ofer totuşi o cheie salvatoare, un singur cuvânt : fosile[11].

3. „Iar între calul domestic si cel mongol, sălbatic exista o diferenţă de 2 cromozomi. Să sugerezi că două populaţii care au doi cromozomi diferenţă reprezintă aceeaşi specie este hazardat, ca să folosesc un eufemism. Cu toate că cele două populaţii pot da descendenţi fertili. De exemplu, calul şi măgarul sunt două specii diferite, care pot fi împerecheate. Rezultatul este catârul. Problema este că, catârii sunt sterili. Oricum, toată discuţia asta cu împerecherea dintre speciile sălbatice şi cele domestice nu are nici o relevanţă pentru adevărul evoluţiei[12].

4. „Dovezile şi evoluţionismul (sic!) s-au dezvoltat enorm odată cu trecerea timpului şi cu dezvoltarea (sic!) celorlalte ramuri stiinţifice implicate in studiul evoluţiei..

Până îşi mai pune domnul Borz ordine în gânduri (poate îşi va renumi blogul: „ateism autocritic”), mă voi trage dintr-o concluzie tot de-a dumnealui. Cică „ar trebui să ne întrebăm dacă creaţionismul stă în picioare. Şi mai ales pe ce stă creaţionismul”[13]. Domnule Borz, o iau de la coadă la cap: toată disputa despre adevăr stă cu necesitate pe bunul-simţ (altfel, ar cam trebui să-i „lichidaţi” pe toţi ne-evoluţioniştii care vă enervează). Şi, cum în România distinsul domn Evoluţionism este invitat în casa distinsului domn Creaţionism, mă gândesc că amfitrionul va respecta conduita de gazdă-poate-prea-bine-educată. Deci, de va sta oaspetele în picioare, va sta şi gazda în picioare. Dar dacă va sta ilustrul oaspete jos, totuşi gazda poate rămâne în picioare, motivând (pentru a nu-i face supărare musafirului) că a stat mai toată ziua jos şi că simte nevoia să se mai dezmorţească. Adică – pentru „criticii atei” care nu s-au prins încă – creaţionismul poate sta în picioare, cu sau fără „voia” evoluţionismului!

Theodoros


[1] Voi utiliza abrevierile: P (paragraf), PP (paragrafe), R (rând) şi RR (rânduri). Ele se referă la articolul pe care îl găsim la link-ul de sub titlul paginilor de faţă. Cuvintele fundamentaliştii care au rămas la acelaşi nivel le găsim la P.2, RR. 4-5.

[4] Cf art. Crede şi nu cerceta – puţină română: „a crede”

[8] P.2, RR. 5-6.

[9] P.2, RR. 8-10.

[10] P. 11, RR. 18-21

[11] P. 2, RR. 6-7

[12] P. 7, R.22 – P. 9, R.2.

[13] Finalul “delirant” (e cuvântul dumnealui) al articolului domnului Borz.

Atacuri zilnice împotriva Bisericii

REFERINȚĂ: emisiunea Actual B1, postul B1TV

Am avut ieri (joi, 14 apr. 2011, între 13:15 – 14:00) marea neplăcere să urmăresc o emisiune pe respectabilul post de televiziune B1Tv, în care un grup de doi domni, la fel de respectabili, încurajaţi, sprijiniţi şi pe alocuri asmuţiţi (nu am reuşit să găsesc un termen mai elegant…)[1] de o doamnă moderatoare şi mai respectabilă, sprijinită şi ea, la rândul ei, de încă un domn moderator, săreau la gâtul dlui Dan Ciachir, chemat în studio pe post de apărător (a se citi: carne de tun) al Bisericii Ortodoxe Române.

Dar să revenim la emisiunea noastră[2]. Deşi dl Pătraşcu (stimabilul şi respectabilul vicepreşedinte al ASUR – deja le fac cam multă reclamă!) doreşte să ne convingă de faptul că este un om cu vederi profund seculare şi care militează pentru libertatea de conştiinţă, nu reuşeşte. De ce? Pentru că de fiecare dată când i se oferă oportunitatea să înfiereze vreo hibă pe care domnia sa are impresia că o găseşte în cadrul Bisericii, nu pierde ocazia. Considerăm că aceasta nu este o atitudine demnă de un om care se consideră liber în gândire. Nu îţi arăţi superioritatea sforţându-te să-l faci pe celălalt să pară inferior. Această strategie nu poate denota decât micime de caracter (din nou, uimitoare la un om atât de respectabil) şi penurie de resurse de exprimare şi de acţiune. Superioritatea e ceva care se impune de la sine, iar nu prin forţă (să nu ne amăgim, impunerea ateismului din zilele noastre se face cu o ferocitate nemaiîntâlnită, facilitată în primul rând de canalele mass-media. Canale mass-media – interesant cum se zice: canale mass-media – care mai tot anul îşi execută ordinele de intoxicare a plămânilor spirituali ai românilor, iar de Paşti şi de Crăciun se preschimbă în nişte mesagere ale Naşterii şi Învierii Domnului. Oare pocăinţa să fie cauza, sau ratingul?

De asemenea, deja cunoscuta coaliţie 2+2 a adus în discuţie faptul că statul a dat sume mari de bani BOR, dar şi altor biserici, în anul 2010. Problema lor era: de ce BOR primește de la stat bani foarte mulţi în raport cu celelalte Biserici? Când dl Dan Ciachir a adus în discuţie principiul proporţionalităţii, care, culmea,  susţinea în mod logic diferenţa dintre Biserici în ceea ce priveşte banii primiţi de la stat, au sărit ca arşi, afirmând că nu motivul contează, ci faptul în sine.

Aș mai remarca și faptul că dl Dan Ciachir nu prea era lăsat să vorbească. De vreo trei ori la rând a fost întrerupt, iar când şi-a manifestat mâhnirea în raport cu acest fapt către dna moderatoare, aceasta i-a răspuns, extrem de profesionist, că este o discuţie vie şi că – aici completez eu, poate cu subiectivism – să tacă din gură pentru că rolul lui acolo este de a încasa, nu de a se apăra (atitudine perfidă folosită mereu în cazurile de linşaj mediatic). Bineînţeles, dacă dl Ciachir, animat de discuţia vie, se întâmpla să întrerupă pe vreun vorbitor, aceeaşi dnă moderatoare respectabilă, cu acelaşi profesionalism, îi aducea respectuos la cunoştinţă dlui Chiachir că a încălcat codul politeţii dialogului.

Ceea ce iarăşi m-a mai surprins, dar nu m-a înduioşat, a fost grija dlui Pătraşcu faţă de darurile primite de mănăstiri. Spre exemplu, domnia sa era nemulţumit de faptul că mănăstirile nu valorifică în bani donaţiile non-pecuniare (maşini sau alte obiecte) pe care le primesc de la făcătorii lor de bine.

Dar nu trebuie să trecem sub tăcere nici grija moderatoarei emisiunii faţă de activităţile angajaţilor BOR. Propunea, spre exemplu, cu o mină aproape poruncitoare, ca angajaţii BOR să se ocupe cu un bilanţ contabil la nivel de Patriarhie, întrucât membrii coaliţiei 2+2 erau nemulţumiţi că nu există la nivelul Patriarhiei o evidenţă clară a banilor tuturor eparhiilor. Probabil că dna moderator ar trebui să intre în atenţia consilierilor administrativi ai Patriarhiei, în sensul angrenării ei în staff-ul managerial al BOR, ca urmare a implicării şi priceperii sale în acest domeniu, lucru de care a dat cu prisosinţă dovadă.

De asemenea, participanţii erau foarte deranjaţi că BOR are firme de construcţie cu care îi „obligă” pe preoţii care vor să construiască biserici să le ridice cu firma eparhiei. Erau extrem de nemulţumiţi că se încalcă legile concurenţei. Nu mai pomenim că la argumentul dlui Ciachir, că tocmai ei au zis că Biserica e o instituţie privată şi poate să-şi chivernisească treburile cum consideră, aproape că erau pe punctul de a-şi schimba părerea în sensul că Biserica ar putea să fie şi instituţie de stat! Bineînţeles, doar în contextul în care ei voiau să tragă la răspundere BOR asemenea celorlalte instituţii ale statului; adică doar pentru 5 secunde din emisiune.

Printre invitaţi a fost şi realizatorul reportajului Averea Bisericii de la TVR1[3]. Linia alogică a argumentării a fost continuată și de acesta, în următoarea mostră de elocinţă clasică: „Biserica are drept exclusiv asupra producerii de obiecte de cult, dar statul finanţează producerea lor (sic!). Şi, în această linie, se ajunge la situaţia că statul cumpără icoane pe care nu le vede” (din lipsă de energie polemică, lucru care mi se întâmplă adesea în situaţiile în care logica celuilalt sfidează Organon-ul lui Aristotel, îmi rezerv dreptul de a nu comenta).

Dl Pătraşcu mai era deranjat şi de faptul că statul român nu este laic, pentru că în Constituţie doar Biserica este autonomă faţă de stat, nu şi statul este autonom faţă de Biserică. Ne întrebăm: dacă o provincie își declara autonomia față de un imperiu, asta însemna că, dacă imperiul nu şi-a declarat autonomia faţă de provincia respectivă, ar fi devenit vasal al ei?

Mă opresc aici, pentru a nu ne mâhni şi mai mult, mai ales că ne apropiem de Săptămâna Patimilor şi fiecare dintre noi îşi doreşte să ajungă la o minimă liniştire a minţii şi a sufletului faţă de tot ceea ce e lumesc. Voi face însă unele precizări:

Nu pot să vă dau numele exacte ale celorlalţi participanţi întrucât liniile faciale ale domniilor lor nu au reuşit să facă între neuronii mei nicio legătură. Doar despre unul dintre ei am înţeles că este vicepreşedintele ASUR (pentu detalii despre această asociaţie, vă invit să citiţi postarea prietenului Theodoros de pe acest blog).

Trecând peste faptul că respectabila coaliţie de 2+2 era cam prea înverşunată împotriva Bisericii, deşi Biserica nu cred că le-a făcut niciun rău, nu am putut să nu remarc totala lipsă de cultură a dialogului de care coaliţia secular-umanistă a dat dovadă. Ţin să menţionez că acest lucru mi-a atras atenţia, cu atât mai mult cu cât era vorba despre nişte personalităţi atât de respectabile.

Aş putea fi întrebat de ce nu ştiu cum se numesc aceşti oameni, dacă sunt, totuși, atât de respectabili? Simplu: pentru că rândurile mele nu li se adresează lor, şi nici celor asemenea lor, ci ţie, celui care citeşti aceste rânduri cu durerea în suflet că de ceva vreme nu trece nicio zi în care să nu fii bombardat până la insupotabilitate de atacuri care mai de care mai josnice la adresa a tot ceea ce ai tu mai scump: credinţa în Dumnezeu, credinţa în instituţia şi frumuseţea familiei, năzuinţa creştinească după o lume care să se înscrie măcar în coordonatele bunul simţ, dacă nu în duhul Evangheliei. Aceste rânduri ţi se adresează ţie pentru ca să nu rămâi cu impresia că eşti singur în suferinţa ta. Nu! Suntem destul de mulţi cei care gândim ca tine, doar că nu suntem atât de vizibili ca cei care caută să ne distrugă credinţa. Şi nici nu ar fi bine să fim la fel de vizibili, pentru că am începe să ne comportăm cu ei în aceeaşi manieră în care se comportă şi ei faţă de noi.

De altfel, aş dori să precizez că tonul pe care l-am abordat în rândurile de mai sus nu îl consider unul prea potrivit nici în raport cu modul personal de a trata lucrurile şi nici în ceea ce priveşte comportamentul unui om care vrea să ajungă la liniştea care vine de la Dumnezeu. Doar că nu putem rămâne indiferenţi la mizeriile pe care astfel de oameni ni le fac nouă şi Bisericii, iar cu astfel de probleme nu poţi aborda un alt limbaj, din diferite motive.

Bineînţeles, aici mi s-ar putea reproşa că ei, personal, nu mi-au făcut nimic mie. Mi-au făcut, şi încă multe… Cine vrea să înţeleagă nu are nevoie de explicaţii…

Un om


[1] De fapt mi-ar fi trebuit un eufemism, pentru că termenul e potrivit pentru ce s-a întâmplat în acel studio.

[2] Nu pot să fac o analiză completă asupra ei, întrucât am văzut doar a doua parte. Dacă cineva m-ar acuza de lipsă de obiectivitate şi ar crede că am înţeles greşit intenţia celor 2+2, fac de pe acum mea culpa şi promit că nu voi ezita să mă uit la întreaga emisiune (dacă îmi va putea fi pusă la dispoziţie, deoarece eu nu am reuşit să o găsesc).

[3] Nu ştiu dacă am reprodus bine  titlul. Am înţeles că acest reportaj a fost difuzat la emisiunea Cu ochii’n 4  la TVR acum vreo două săptămâni, având acelaşi scop de denigrare a BOR. Iar TVR vrea bani de la toţi ortodocşii din ţară… Deci, siluirea credinţei noastre se face prin siluirea buzunarelor noastre…care şi aşa sunt destul de amărâte zilele astea…

Răspuns la articolul d-lui Karnooh

REFERINȚĂ: http://www.criticatac.ro/5879/bor-srl/

Am plecat la redactarea acestui răspuns cu o anumită teamă. Asta deoarece, deși eu habar nu am cine sunteți, d-le Karnooh, din comentariile lipicioase lăsate de prietenii și admiratorii d-voastră, bănuiesc că sunteți un autor important. Aș vrea să vă mulțumesc pentru articolul dumneavoastră, întrucât, dacă nu ați fi scris aceste săgeți la adresa Bisericii, nu aș fi avut motivația de a scrie un răspuns prin care să apăr Biserica. Inițial, am vrut să las un cometariu la articol, dar era destul de stufos și m-am gândit că ar fi mai bine să-l postez aici. Considerați, deci, această postare un comentariu supradimensionat.

Sincer, vă spun că articolul este foarte bine scris, însă faceți două mari greșeli:

  1. Comparați prea mult Biserica Ortodoxă cu cea Catolică;
  2. Susțineți, cu tărie, unele păreri personale ca fiind adevăruri științifice. Mai sunt și puncte controversate asupra cărora ar fi trebuit, cel puțin în note de subsol, să prezentați și alte puncte de vedere.

Voi răspunde în continuare (cu liniuță, de la capăt) punctelor pe care le cred greșite (din neatenție) sau rău-voitoare:

  • Societatea civilă nu este reprezentată DOAR de „grupurile laice” (înțelese de dumneavoastră ca fiind anti-ecleziastice)[1]. Există foarte multe grupuri laice care nu au nimic cu Biserica, mai mult, unele chiar desfășurându-și activitatea în cadrul BOR[2] și care trebuie incluse în cadrul „societății civile”.
  • Nu poţi fi considerat cu adevărat român dacă, să spunem, aparţii de Biserica greco-catolică sau romano-catolică”, spuneți d-voastră… Aș propune să întrebăm pe orice membru al BOR ce crede despre patriotismul fruntașilor ardeleni (greco-catolici) care au înfăptuit alipirea Transilvaniei la Regatul României. Nu cred că veți primi răspunsul pe care îl indicați.
  • Ce legătură este între „retrocedarea terenurilor agricole, pădurilor, proprietăţilor închiriate, hotelurilor din staţiunile turistice etc…[3] și tema articolului de față?
  • Preoţii şi Înalţii Prelaţi ai Bisericii sunt totodată salariaţi ai Statului, cu toate beneficiile aferente (şi pensia, desigur)” pentru care, vă asigur, plătesc toate impozitele și asigurările sociale. Salariul primit de la stat reprezintă jumătate din salariul brut, cealaltă jumătate trebuind a fi obținută din fondurile proprii. Nu mai trebuie să menționez că banii primiți de la stat acoperă exact taxele datorate statului.
  • Maghiarii care, cu excepţia unei minorităţi reduse din Satu-Mare, nu sunt ortodocşi, ci greco-catolici”, afirmați cu emfază … Deși s-a și comentat pe această temă, nu pot să am încredere în datele prezentate de dumneavoastră. Maghiarii din Transilvania sunt protestanți sau romano-catolici, dar în nici un caz greco-catolici. Biserica Unită cu Roma [update] este specifică românilor transilvăneni și unei părți din Ucraina. V-aș ruga, respectuos, să vă revizuiți datele.
  • Am citit comentariile prietenilor dumneavoastră, în care vă laudă cultura teologică. Nu pun la îndoială acest fapt, însă, atunci, trebuie să știți că Masiglio di Padova și-a expus concepțiile în perioada „luptei pentru învestitură”, când papa lupta cu împăratul Sfântului Imperiu pentru supremația în Peninsula Italică (o luptă – ghiciți, vă rog – politică). Bănuiesc că știți de partea cui era Masiglio.
  • Înțeleg că sunteți adeptul modelului francez de separare a Bisericii de Stat. Este dreptul dumneavoastră și vi-l respect. Vă rog să conștientizați, totuși, ca „pentru francezul din dumneavoastră”, că un model cultural străin impus unui anumit spațiu poate naște tulburări la nivelul societății pe care nu și le imaginează nimeni[4]. E ca și cum am încerca să instalăm un software pentru Mac pe un sistem construit pentru Windows. Pur și simplu nu se „prinde”![5]
  • În privința legăturii dintre BOR și regimul comunist mă voi mărgini să explic perversitatea respectivului regim prin „teoria supapei” – și-au dat seama că, dacă le vor lăsa românilor o ferestruică prin care să guste libertatea (cel puțin cea spirituală), aceștia nu vor mai merge până la moarte pentru cea socială. Și eu cred că monstruozitatea a funcționat, din moment ce ce se folosește cu succes și astăzi în unele spații geografice…
  • Aveți și d-voastră (ca toți autorii „de stânga”), obsesia dezvoltării legionarismului în Biserică. Oameni buni, legionarii nu mai există[6] (în afara câtorva bătrâni chinuți prin închisorile comuniste). Că există preoți patrioți, care își iubesc religia și țara, asta nu cred că poate fi condamnat de cineva. În plus, ați putea aminti de preoții drepți între popoare
  • „Timpul catedralelor” nu a fost niciodată timpul bisericilor închinate unui poporu [sic!]-naţiune, ci unui popor creştin…, ne spuneți, doct, domnia voastră … Comparați din nou Catolicismul cu Ortodoxia. Bisericile catolice (clădirile), ca de altfel orice posesiune a clerului catolic, țin de Vatican, nu de națiunea în mijlocul cărora (pentru care) sunt construite. De fapt, confirmați acest lucru când afirmați că statul francez a luat catedralele de pe teritoriul propriu în proprietatea sa.
  • Biserica Ortodoxă nu face agiornamento[7].  „Regulile” sunt aceleași de la Hristos, Apostoli și Sfinţii Părinți.
  • Cu toate acestea, viitorul BOR-ului [sic!][8] se arată sumbru, pentru că metodele sale o ameninţă pe termen lung. Ar trebui să analizeze cu atenţie istoria contemporană a bisericii romano-catolice…”, ne sfătuiți îngrijorat … Mă bucur să văd că vă îngrijorează viitorul Bisericii și că îi dați povețe despre cum să reziste pe termen lung. Orice sfat e bine-primit. Însă, dacă aș fi în locul dumneavoastră nu aș lua decăderea Bisericii Romano-Catolice ca model pentru viitorul Ortodoxiei. Cele două Biserici[9] sunt diferite și în privința dogmei, și în privința organizării. Modelul uneia nu poate fi aplicat și celeilalte. Iar argumentul dumneavoastră că decăderea BRC are legătură cu colaborarea cu naziștii nu îmi poate smulge decât un zâmbet[10].
  • Nu cred că nu există UN PREOT în tooot Galațiul (vorbiți de oraș și apoi sate, nu știu dacă vă referiți la municipiu sau la județ) care să nu înmormânteze un creștin fără bani. Generalizările de acest tip erau specifice unei alte ideologii care susținea că toți membrii unei anumite etnii sunt criminali…[11]

Andreevici

P.S. Acest răspuns este scris în grabă. Îmi rezerv dreptul de a ajusta cele scrise, în funcție de greșelile pe care le voi fi sesizat.


[1] Acesta este, de fapt, unul din motivele pentru care a fost înființată “Inițiativa Ortodoxă”. Vezi categoria “DE CE”.

[2] Sau în cadrul diferitelor confesiuni.

[3] Pentru care Biserica, asemeni tuturor proprietarilor jefuiți de comuniști, luptă din 1990 încoace.

[4] Să amintim sângele curs în Tibet?

[5] Putem vorbi aici, dacă vreți, și despre frumusețea creștinismului românesc, cu multitudinea de interpretatio christiana.

[6] Chiar dl Aurel Vainer (nu mai are nevoie de prezentare) a afirmat acest lucru, în cadrul unei emisiuni, când a povestit despre cum a susținut acest lucru la un congres. Și dacă nici domnia sa nu este la curent cu aceste lucruri …

[7] Cultura d-voastră teologică ar fi trebuit să vă apere de asemenea erori de exprimare. Agiornamento se referă la rectificări aduse dogmei, nu organizării sau cultului. Dacă vă refereați la îndreptări aduse comportamentului social al Bisericii, nu trebuia să folosiți termenul menționat.

[8] Nu se pune –lui după BOR, pentru că s-ar citi Bisericii Ortodoxe Românelui.

[9] Care apropo, nu sunt surori, cum le place unora să sublinieze, cu lacrimi în ochi. Bisericile surori sunt doar cele care sunt în comuniune (care se împărtășesc din același potir): BOR cu Biserica Ortodoxă Elenă, Biserica Ortodoxă Rusă etc.

[10] Sunt atât de multe cauze ale decăderii BRC că ar trebui un blog special pentru analizarea lor. Din Antichitate și până la (bine, să zicem) colaborarea cu naziștii din timpul  WW II.

[11] Orice pădure are uscăturile ei și, din păcate, acestea pot fi câteodată foarte multe. Dar pădurea merită totdeauna respectată și apărată, ocrotită, curățată și niciodată nu se definește prin uscăturile ei!

Pentru ce (mai) militează (şi) ASUR (?!)

REFERINȚĂ: http://verticalnews.ro/toma-patrascu-romanul-care-dinamiteaza-%E2%80%9Einhaitarea%E2%80%9D-dintre-stat-si-biserica/

Navigând somnoros pe net, am găsit ceva foaaaarte interesant. Cum micul meu comment deranjant de conştiinţe „libere” nu a fost acceptat pe pagina lor (am intrebat dacă a existat rezistenţa anti-comunistă la noi şi dacă cei de la ASUR sunt gata să moară pentru principiile lor), mă simt obligat să comentez mai detaliat. Am dat copy/paste manifestului lor în caz că îşi „modifică” optica. Ştiţi, doar, cum e o conştiinţă atât de „liberă”: se mai întoarce la 153 de grade din când în când.

1. „Taxarea cultelor religioase. Statul ar trebui să aducă bani la buget, cu atât mai mult într-o perioadă de criză”.

ŞTIM cu toţii cum sunt direcţionaţi banii de la buget şi ce buzunare desfată. De aceea, personal, mă bucur că nu sunt impozitate şi cultele religioase. Nu mă pot, totuşi, abţine să observ că paiaţa asta de criză e folosită să te sperie oricând, oriunde, dar nu oricum: trebuie să existe un ţap ispăşitor pentru criză. Pentru cei de la ASUR, BOR-ul este ţapul ispăşitor. BOR-ul este ţinta predilectă, iar nu cultele religioase în general (vezi titlul articolului: înhăitarea dintre stat şi biserică[1]).

2. „Stoparea îndoctrinării religioase din şcoli. Asociaţia cere eliminarea orei de religie predată confesional şi înlocuirea sa cu o oră de istorie a religiilor. Pătraşcu e foarte nemulţumit de unele manuale de religie. Unul dintre ele, apărut la editura Sf. Mina şi adresat elevilor de clasa I, arată o fetiţă neascultătoare peste care dă o maşină. „Învăţătură: neascultarea se pedepseşte”, este motivat accidentul în manual. Referitor la acest aspect, Pătraşcu le cere părinţilor să îi anunţe pe adresa asociaţiei dacă se confruntă cu astfel de cazuri.”

Sincer, eu nu am văzut manualul despre care vorbeşte d-nul Toma. Ar fi fost util să scan-eze lecţia respectivă şi să o post-eze, pentru ca să vadă şi ochii noştri. Dar hai să-l credem pe cuvânt.

„Îndoctrinare religioasă” a devenit sinonim cu orice tip de demers pedagogic utilizat la orele de religie. Poate că titlul lecţiei la care vă referiţi este niţel cam ambiguu, dar pentru o mică eroare umană trebuie eradicat un sistem întreg, nu? Nu acesta este mesajul? „Pătraşcu e foarte nemulţumit de unele manuale de religie.” De fapt, doar de unul singur. ERGO: Stoparea îndoctrinării religioase din şcoli. Dar remember, please: una hirundo non facit ver!

Religie predată confesional vs. Istoria religiilor? ŞTIM cum se scrie istoria şi cât este de „adevărată”. Şi, desigur, bănuim că dumneavoastră, ASUR-ul, aveţi deja o „istorie a religiilor” pregătită pentru copiii noştri.

Două simple întrebări, d-le Toma. Dumitale nu-ţi stă inima în loc atunci când vezi copii traversând strada neregulamentar? Sau poate pe dumneata te interesează doar soarta propriilor dumitale copii?

3. „Eliminarea legii parteneriatului între stat şi biserică în domeniul asistenţei sociale (prin care statul ar urma să finanţeze cu 80% acţiunile de protecţie socială ale cultelor). „Noi am spus-o pe faţă. Considerăm că acestă lege nu este altceva decât mită electorală pentru biserici. Proiectul este vechi, de ani de zile zace în Parlament”, spune Pătraşcu. În plus, acest tip de asistenţă socială va fi folosită pentru prozelitism, consideră el”.

Bine, măi oameni buni, pe de o parte imputaţi Bisericii că are grijă de bolnavi, de copii orfani şi de bătrâni pe banii statului. Desigur, ştiţi că donaţiile sunt atât de la buget, cât şi din mediul privat. Dar aţi considerat inutil să mai adăugaţi aceasta. Pe de altă parte, tot dumneavoastră imputaţi Bisericii că nu are servicii de asistenţă socială, că de fapt e o mascaradă (nu la aceasta vă referiţi când consideraţi banii de la stat mită electorală pentru biserici?). Vă rog, deci, hotărâţi-vă! E albă sau neagră?

Prozelitism? Păi bine, domnii mei, se numeşte prozelitism faptul că îl învăţ pe omul de care am grijă să repete şi el gestul de bunătate faţă de semenii săi, dacă şi cum poate? Asistenţa socială nu-i tot una cu „cadourile” date cuiva pentru a-l atrage la o sectişoară obscură. E o „confuzie bine-intenţionată” la care nu mă aşteptam din partea „conştiinţelor libere”. De fapt, glumesc: mă aşteptam. V-o spun pe faţă!

4. Educaţie ştiinţifică serioasă. „E putred învăţământul. Corpul profesoral este depăşit. Este nociv. Nu la nivel individual. E o problemă de cultură la nivelul corpului profesional, la nivelul ministerului şi al societăţii”, arată vicepreşedintele ASUR. Pătraşcu exemplifică printr-un mail primit pe adresa asociaţiei: „Nu mai avem nicio şansă. Sora mea, elevă la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Ploieşti mi-a spus ieri că ea nu crede în evoluţie pentru că toţi profesorii ei spun că e o prostie. Cel de biologie,  cel de filosofie, cel de religie. Medicul de familie i-a zis acelaşi lucru. Argumentele mele sunt egale cu zero în faţa ei pentru că eu sunt un simplu absolvent de Drept, nu am competenţe necesare în domeniul respectiv. Şi încă ceva: i s-a mai zis la şcoală că nu se ştie sigur că Pământul e rotund pentru că omul nu a călcat în spaţiu şi că toate emisiunile spaţiale sunt trucate la Hollywood. Nu se mai poate reforma învăţământul românesc. Aşa că nu ar trebui să ne mai mire atitudinea clasei politice. România e pierdută”.

Deci, domnule vicepreşedinte al ASUR, să văd dacă am înţeles corect: Corpul profesoral este nociv, dar nu la nivel individual. Adică, la nivel social profesorii sunt maimuţe, iar la nivel individual sunt oameni? Da, aveţi dreptate, e „o problemă de cultură la nivelul corpului profesoral”. Bravo! Acum profesorimea e putredă. Poate putred de săracă, putred de jenată şi umilită de felul cum se comportă românimea cu ea! Mai bine spuneaţi că BOR-ul este de vină pentru „confuzia” din şcoli. Măcar din nevoia de a fi consecvent în afirmaţii.

Educaţia ştiinţifică la care vă referiţi este evoluţionismul. Hehe! Dar e o confuzie mare de tot. Evoluţionismul este religios, ne cere să credem în the little tiny dot which evolved into a Big-Something-Bang. Macro-evoluţia nu are treabă cu micro-evoluţia. Evoluţionismul nu are treabă cu ampicilina.

Desigur că noi credem că Pământul e rotund pe baza manualelor, noi credem în autoritatea Şcolii şi a Televizorului. Nici eu şi nici dumneavoastră, domnule Toma, nu am fost pe lună să vedem dacă aşa stau lucrurile sau altfel. Vedeţi că ştiinţei îi stă bine cu credinţa? Dar ştiaţi şi asta, scuzaţi-mi, vă rog, insistenţa!

Mail-ul expus este de-a dreptul hilar. Chiar tragic de hilar. Un fidel evoluţionist face prozelitism în cadrul propriei familii. Să ai o soră de alte convingeri religioase? Rău am mai ajuns. Unde este „libertatea conştiinţei”, mon cher?

5. În curând, ASUR va lansa o campanie legată de recensământul din această toamnă. „Toţi banii care se alocă, se alocă conform datelor recensământului. Iar datele de la recensământ sunt putrede. Nu se poate ca în România cei atei sau fără religie să fie 0,1%. Nici Nea Nicu la alegeri nu se alegea de unul singur cu 99,99% din voturi. Nici el nu avea tupeul ăsta. Nu se poate ca 99,99% să fie credincioşi”. Pătraşcu spune că, pe de altă parte, sondajele Gallup arată că 7% din populaţie spune că religia nu are nicio importanţă pentru ei. Nu vrea să spună că se minte pe faţă, ci că există presiuni. Spre exemplu, oamenii cred că dacă au fost botezaţi sunt ortodocşi, iar alţii, care sunt atei, se tem să recunoscă de frica marginalizării. „În esenţă, să declari pe bune ce crezi. Şi să nu-ţi fie frică sau jenă de nimeni să-ţi asumi identitatea. Pentru că ceea ce spui e ca la vot: are implicaţii majore în viaţa ta”, spune el.

Dacă până acum mai avea logică cât de cât, domnule A.D., aici ați dat-o în bară. Se întâmplă suspect ceva cu limba română pe care o folosiți.

Dar să trecem la chestiuni esenţiale. Transmiteți-le, vă rog, domnilor de la ASUR că îi susţin în demersul lor de a supraveghea îndeaproape recensământul din această toamnă. Nu de alta, dar poate se uită şi ei mai bine în căsuţele alea de bifat şi observă că credincios nu-i tot una cu ortodox. Mai sunt şi alte religii (vor avea mult de muncă).

De asemenea, transmiteți-le, vă rog, celor de la Gallup că este posibil să nu fi tradus bine chestionarele din frangleză. Nu-mi dau seama ce i-or fi întrebat pe cei 7% din populaţie (bănuiesc că vorbim de România, nu de Terra) de au răspuns că religia nu are nici o importanţă pentru ei. Dar îmi dau seama că cei 7% nu sunt neapărat atei. Pot fi religioşii universali, pentru care religia creştină sau musulmană este totuna. Doar Dumnezeu este acelaşi peste tot, şi la noi şi la turci.

Oamenii cred că dacă au fost botezaţi sunt ortodocşi. Păi, sigur că da. La fel: oamenii care cred că se trag din maimuţă sunt demnii urmaşi ai strămoşilor lor! Mai mult: pentru a evita confuzia (încep să cred că sunteţi un artist confuz, d-le Toma), e mai bine să spuneţi: oamenii cred că dacă au primit botezul ortodox sunt ortodocşi. Nu de alta, dar e posibil ca oamenii ăştia…cum le zice…ăştia proştii…ăăă…religioşii, da, da, religioşii, să se încurce între ei şi să se creadă toţi ortodocşi, chiar dacă se botează la Frăţiile Alfa-beta-gamma-delta. Să vedeţi atunci cum or să arate datele recensământului!

Ateii se tem de marginalizare? Doamne, fereşte! Păi cum să se teamă de marginalizare tocmai ei, cu „conştiinţele atât de libere”? Eu cred că emiteţi BALIVERNE agasante.

În încheiere, voi urla că nu mi-e frică să-mi asum identitatea (whatever this means). Şi ştiţi dumneavoastră, cei de la ASUR, de ce? Pentru că ceea ce spun e ca la vot: are implicaţii majore în viaţa mea!

Theodoros


[1] Cuvântul „biserică”, în contextul folosit, se scrie cu majusculă. Este prima omisiune de nivel gramatical din articolul despre care vorbim.