Crede şi nu cerceta – puţină română (II): „a cerceta”

„În general, fiecare ţară are limba pe care o merită.” (J. L. Borges)

Cum în articolul anterior am sondat potenţialul semantic al verbului „a crede”, mă voi strădui în cel de faţă să reliefez sensurile verbului „a cerceta”. În DEX[1] ne sunt date următoarele înţelesuri pentru cuvântul pe care îl cercetăm:

1. A (se) examina cu atenţie; a (se) observa, a (se) controla.

A studia, a consulta. A căuta.

2. A căuta să afle; a se informa; a iscodi.

3. A întreba, a chestiona. A face o cercetare; a ancheta.

4. (Pop.) A vizita.

Câteva remarci generale. La fel ca „a crede”, „a cerceta” poate fi şi tranzitiv, şi reflexiv. De asemenea, are mai multe sensuri, deci tot atâtea capcane în orice tip de polemică iscată pe marginea butadei „crede şi nu cerceta”. Este necesar să fie trasat dintru început perimetrul semantic la care ne referim.

Primul sens acoperă o arie sensuală foarte întinsă. Pe de o parte, în forma reflexivă, se referă la căutarea lăuntrică, la introspecţia sufletească, dar şi la o investigaţie fizică personală preliminară consultaţiei medicale (cu mici excepţii, mai toţi ne dăm seama când trebuie să mergem la medic). De cealaltă parte, tranzitivul se referă la cercetare ca fiind strâns legată de permanenta căutare a informaţiilor legate de mediul în care trăim sau de „setea de adevăr”. Totuşi, în sens său strict, cercetarea înseamnă colectarea de dovezi empirice (spre exemplu, căutarea probelor ştiinţifice ce susţin teoria evoluţionistă).

Al doilea sens vine din arealul semantic „militar”. Iscoadele, cercetaşii erau, tehnic, cei care adunau informaţii (topografice etc.) pentru buna desfăşurare a manevrelor armatei sub stindardele căreia luptau[2]. Dar tot aici, la al doilea sens, găsim „spionajul” zis profan (spre a-l deosebi de cel tehnic). Adică urâta tendinţă a omului de a-şi cerceta prietenii, vecinii, numai pentru simplul fapt de a furniza comunităţii material rumoristic. O simplă retrospectivă în perioada comunistă la noi – când pentru un simplu zvon puteai ajunge vieţaş – scoate în lumină grotescul unui gest blamat încă din cele mai vechi timpuri: bârfa cea de toate zilele.

Sensul al treilea comportă conotaţii juridice, poliţiste sau pedagogice. Bunăoară, avem cercetare în cadrul unui proces în calitate de martor sau cercetare la poliţie în calitate de suspect. Sau, pur şi simplu, vorbim despre chestionarele de la şcoala de şoferi ori de testele grilă şi lucrările de control din învăţământ.

Ultimul menţionat îmi pare cel mai profund dintre sensuri. După cum indică abrevierea ce precedă verbul „a vizita”, specialiştii noştri în lexicologie şi lingvistică îl consideră popular. Adică utilizat mai deloc în cercurile sociale urbane. Nu-i de mirare…

Dragă cititorule, îţi propun o teorie altfel decât ştiinţifică. Ce-ai zice dacă tocmai sensul 4 evidenţiază cel mai clar sensul verbului a cerceta? Argumentul meu e simplu. „A vizita” este moştenit din latinescul „visitare”, care la rândul lui face parte din familia de cuvinte a lui „videre”. De fapt, când facem vizite, mai spunem şi că mergem să-l vedem pe cutare, că mergem să vedem ce mai face X etc. Deci vizita presupune două lucruri: [a] deplasarea către un loc anume [b] cu scopul de a (ne) (re)vedea rudele sau prietenii sau cunoscuţii, ba chiar „necunoscuţii” (prieteni de-ai prietenilor etc. etc.). Plecând de aici putem reconstrui cele trei sensuri de mai sus:

1. Cercetarea ştiinţifică presupune deplasare pentru extragerea probelor necesare susţinerii unei teorii. Mai mult decât atât, presupune vederea probelor (atât de către cercetător, cât şi de beneficiarul ştiinţei alias noi muritorii de rând). De accea vizităm muzeele!

Dar lucrurile sunt şi mai frumoase. Cuvântul teorie, care face parte din artileria grea a „ştiinţificilor”, vine din grecescul theorein (contemplare, vederea lui Dumnezeu). Este altfel decât paradoxal (a se citi ridicol) când „ştiinţificul” îi impută religiosului că Dumnezeu este invizibil şi, deci, n-am avea dovezi palpabile că ar exista?

Revenind: tot la acest punct vorbim de deplasarea atenţiei, de concentrare către interior (tot contemplare) şi de vedere a sufletului (mă refer la reflexivul verbului „a cerceta”).

2. Iscoadele profesioniste sau amatoare se deplasează pentru a vedea cutare şi cutare lucru.

3. Mai este necesar să insist asupra tribunalului, a secţiei de poliţie ori a şcolii?

Concluzia: tocmai cercetarea ca vizită este sensul cel mai aproape de adevăr al cuvântului analizat. Aici găsesc punctul nevralgic al pseudo-ştiinţei evoluţioniste[3]: Big-Bangul şi Dumnezeu nu pot fi cercetaţi (a se citi vizitaţi), cel mult pot fi crezuţi[4]. Poţi elimina marele BB din ecuaţie, din moment ce numai Dumnezeu se prezintă ca fiind persoană. Cu siguranţă nu vei auzi în următoarele zile vreun fenomen cosmic la TV spunând: „Eu cred că numai astfel putem ieşi din c…riză”.

Şi totuşi, apologeţii care afirmă că cercetarea nu este interzisă de Dumnezeu nu se înşală. Doar că nu finalizează discursul: cercetarea nu e totuna cu discernământul. Dacă porţi ochelari fancy şi un halat alb şi apari la TV spunând că „cercetezi” e suficient doar ca să te dai  dăştept, necum să fii vrunu’…

Discernământul nu poate fi generat, nici măcar condus de cercetare. El ghidează cercetarea. Fără discernământ, formula e cât se poate de simplă: cercetare< lt. circitare = a da târcoale.

Cum suntem liiiiibeeeeeri, poţi face ce pofteşti. Dacă vrei să dai târcoale, n-ai decât, numai să nu rămâi fără de ele şi să vii să-mi ceri. Că eu nu mai am! De dat…


[2] a cerceta < lt. circitare = a da târcoale, a se învârti în jurul

[3] Şi-au dat şi ei seama de ridicol şi au inventat „evoluţionismul teist”…

[4] Cf. art. Crede şi nu cerceta – puţină română: a crede”.

 

Theodoros

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s