Atacuri zilnice împotriva Bisericii

REFERINȚĂ: emisiunea Actual B1, postul B1TV

Am avut ieri (joi, 14 apr. 2011, între 13:15 – 14:00) marea neplăcere să urmăresc o emisiune pe respectabilul post de televiziune B1Tv, în care un grup de doi domni, la fel de respectabili, încurajaţi, sprijiniţi şi pe alocuri asmuţiţi (nu am reuşit să găsesc un termen mai elegant…)[1] de o doamnă moderatoare şi mai respectabilă, sprijinită şi ea, la rândul ei, de încă un domn moderator, săreau la gâtul dlui Dan Ciachir, chemat în studio pe post de apărător (a se citi: carne de tun) al Bisericii Ortodoxe Române.

Dar să revenim la emisiunea noastră[2]. Deşi dl Pătraşcu (stimabilul şi respectabilul vicepreşedinte al ASUR – deja le fac cam multă reclamă!) doreşte să ne convingă de faptul că este un om cu vederi profund seculare şi care militează pentru libertatea de conştiinţă, nu reuşeşte. De ce? Pentru că de fiecare dată când i se oferă oportunitatea să înfiereze vreo hibă pe care domnia sa are impresia că o găseşte în cadrul Bisericii, nu pierde ocazia. Considerăm că aceasta nu este o atitudine demnă de un om care se consideră liber în gândire. Nu îţi arăţi superioritatea sforţându-te să-l faci pe celălalt să pară inferior. Această strategie nu poate denota decât micime de caracter (din nou, uimitoare la un om atât de respectabil) şi penurie de resurse de exprimare şi de acţiune. Superioritatea e ceva care se impune de la sine, iar nu prin forţă (să nu ne amăgim, impunerea ateismului din zilele noastre se face cu o ferocitate nemaiîntâlnită, facilitată în primul rând de canalele mass-media. Canale mass-media – interesant cum se zice: canale mass-media – care mai tot anul îşi execută ordinele de intoxicare a plămânilor spirituali ai românilor, iar de Paşti şi de Crăciun se preschimbă în nişte mesagere ale Naşterii şi Învierii Domnului. Oare pocăinţa să fie cauza, sau ratingul?

De asemenea, deja cunoscuta coaliţie 2+2 a adus în discuţie faptul că statul a dat sume mari de bani BOR, dar şi altor biserici, în anul 2010. Problema lor era: de ce BOR primește de la stat bani foarte mulţi în raport cu celelalte Biserici? Când dl Dan Ciachir a adus în discuţie principiul proporţionalităţii, care, culmea,  susţinea în mod logic diferenţa dintre Biserici în ceea ce priveşte banii primiţi de la stat, au sărit ca arşi, afirmând că nu motivul contează, ci faptul în sine.

Aș mai remarca și faptul că dl Dan Ciachir nu prea era lăsat să vorbească. De vreo trei ori la rând a fost întrerupt, iar când şi-a manifestat mâhnirea în raport cu acest fapt către dna moderatoare, aceasta i-a răspuns, extrem de profesionist, că este o discuţie vie şi că – aici completez eu, poate cu subiectivism – să tacă din gură pentru că rolul lui acolo este de a încasa, nu de a se apăra (atitudine perfidă folosită mereu în cazurile de linşaj mediatic). Bineînţeles, dacă dl Ciachir, animat de discuţia vie, se întâmpla să întrerupă pe vreun vorbitor, aceeaşi dnă moderatoare respectabilă, cu acelaşi profesionalism, îi aducea respectuos la cunoştinţă dlui Chiachir că a încălcat codul politeţii dialogului.

Ceea ce iarăşi m-a mai surprins, dar nu m-a înduioşat, a fost grija dlui Pătraşcu faţă de darurile primite de mănăstiri. Spre exemplu, domnia sa era nemulţumit de faptul că mănăstirile nu valorifică în bani donaţiile non-pecuniare (maşini sau alte obiecte) pe care le primesc de la făcătorii lor de bine.

Dar nu trebuie să trecem sub tăcere nici grija moderatoarei emisiunii faţă de activităţile angajaţilor BOR. Propunea, spre exemplu, cu o mină aproape poruncitoare, ca angajaţii BOR să se ocupe cu un bilanţ contabil la nivel de Patriarhie, întrucât membrii coaliţiei 2+2 erau nemulţumiţi că nu există la nivelul Patriarhiei o evidenţă clară a banilor tuturor eparhiilor. Probabil că dna moderator ar trebui să intre în atenţia consilierilor administrativi ai Patriarhiei, în sensul angrenării ei în staff-ul managerial al BOR, ca urmare a implicării şi priceperii sale în acest domeniu, lucru de care a dat cu prisosinţă dovadă.

De asemenea, participanţii erau foarte deranjaţi că BOR are firme de construcţie cu care îi „obligă” pe preoţii care vor să construiască biserici să le ridice cu firma eparhiei. Erau extrem de nemulţumiţi că se încalcă legile concurenţei. Nu mai pomenim că la argumentul dlui Ciachir, că tocmai ei au zis că Biserica e o instituţie privată şi poate să-şi chivernisească treburile cum consideră, aproape că erau pe punctul de a-şi schimba părerea în sensul că Biserica ar putea să fie şi instituţie de stat! Bineînţeles, doar în contextul în care ei voiau să tragă la răspundere BOR asemenea celorlalte instituţii ale statului; adică doar pentru 5 secunde din emisiune.

Printre invitaţi a fost şi realizatorul reportajului Averea Bisericii de la TVR1[3]. Linia alogică a argumentării a fost continuată și de acesta, în următoarea mostră de elocinţă clasică: „Biserica are drept exclusiv asupra producerii de obiecte de cult, dar statul finanţează producerea lor (sic!). Şi, în această linie, se ajunge la situaţia că statul cumpără icoane pe care nu le vede” (din lipsă de energie polemică, lucru care mi se întâmplă adesea în situaţiile în care logica celuilalt sfidează Organon-ul lui Aristotel, îmi rezerv dreptul de a nu comenta).

Dl Pătraşcu mai era deranjat şi de faptul că statul român nu este laic, pentru că în Constituţie doar Biserica este autonomă faţă de stat, nu şi statul este autonom faţă de Biserică. Ne întrebăm: dacă o provincie își declara autonomia față de un imperiu, asta însemna că, dacă imperiul nu şi-a declarat autonomia faţă de provincia respectivă, ar fi devenit vasal al ei?

Mă opresc aici, pentru a nu ne mâhni şi mai mult, mai ales că ne apropiem de Săptămâna Patimilor şi fiecare dintre noi îşi doreşte să ajungă la o minimă liniştire a minţii şi a sufletului faţă de tot ceea ce e lumesc. Voi face însă unele precizări:

Nu pot să vă dau numele exacte ale celorlalţi participanţi întrucât liniile faciale ale domniilor lor nu au reuşit să facă între neuronii mei nicio legătură. Doar despre unul dintre ei am înţeles că este vicepreşedintele ASUR (pentu detalii despre această asociaţie, vă invit să citiţi postarea prietenului Theodoros de pe acest blog).

Trecând peste faptul că respectabila coaliţie de 2+2 era cam prea înverşunată împotriva Bisericii, deşi Biserica nu cred că le-a făcut niciun rău, nu am putut să nu remarc totala lipsă de cultură a dialogului de care coaliţia secular-umanistă a dat dovadă. Ţin să menţionez că acest lucru mi-a atras atenţia, cu atât mai mult cu cât era vorba despre nişte personalităţi atât de respectabile.

Aş putea fi întrebat de ce nu ştiu cum se numesc aceşti oameni, dacă sunt, totuși, atât de respectabili? Simplu: pentru că rândurile mele nu li se adresează lor, şi nici celor asemenea lor, ci ţie, celui care citeşti aceste rânduri cu durerea în suflet că de ceva vreme nu trece nicio zi în care să nu fii bombardat până la insupotabilitate de atacuri care mai de care mai josnice la adresa a tot ceea ce ai tu mai scump: credinţa în Dumnezeu, credinţa în instituţia şi frumuseţea familiei, năzuinţa creştinească după o lume care să se înscrie măcar în coordonatele bunul simţ, dacă nu în duhul Evangheliei. Aceste rânduri ţi se adresează ţie pentru ca să nu rămâi cu impresia că eşti singur în suferinţa ta. Nu! Suntem destul de mulţi cei care gândim ca tine, doar că nu suntem atât de vizibili ca cei care caută să ne distrugă credinţa. Şi nici nu ar fi bine să fim la fel de vizibili, pentru că am începe să ne comportăm cu ei în aceeaşi manieră în care se comportă şi ei faţă de noi.

De altfel, aş dori să precizez că tonul pe care l-am abordat în rândurile de mai sus nu îl consider unul prea potrivit nici în raport cu modul personal de a trata lucrurile şi nici în ceea ce priveşte comportamentul unui om care vrea să ajungă la liniştea care vine de la Dumnezeu. Doar că nu putem rămâne indiferenţi la mizeriile pe care astfel de oameni ni le fac nouă şi Bisericii, iar cu astfel de probleme nu poţi aborda un alt limbaj, din diferite motive.

Bineînţeles, aici mi s-ar putea reproşa că ei, personal, nu mi-au făcut nimic mie. Mi-au făcut, şi încă multe… Cine vrea să înţeleagă nu are nevoie de explicaţii…

Un om


[1] De fapt mi-ar fi trebuit un eufemism, pentru că termenul e potrivit pentru ce s-a întâmplat în acel studio.

[2] Nu pot să fac o analiză completă asupra ei, întrucât am văzut doar a doua parte. Dacă cineva m-ar acuza de lipsă de obiectivitate şi ar crede că am înţeles greşit intenţia celor 2+2, fac de pe acum mea culpa şi promit că nu voi ezita să mă uit la întreaga emisiune (dacă îmi va putea fi pusă la dispoziţie, deoarece eu nu am reuşit să o găsesc).

[3] Nu ştiu dacă am reprodus bine  titlul. Am înţeles că acest reportaj a fost difuzat la emisiunea Cu ochii’n 4  la TVR acum vreo două săptămâni, având acelaşi scop de denigrare a BOR. Iar TVR vrea bani de la toţi ortodocşii din ţară… Deci, siluirea credinţei noastre se face prin siluirea buzunarelor noastre…care şi aşa sunt destul de amărâte zilele astea…

Advertisements

3 responses to “Atacuri zilnice împotriva Bisericii

  1. Un articol care surprinde extrem de bine esenta atitudinii canalelor media fata de Biserica. Felicitari! Sper sa mai scrii multe texte in acest duh de echilibru al Sfintilor Parinti.

  2. Râsul-plânsul, dragul meu Om. Nici nu mai ştii dacă să râzi cu lacrimi sau să plângi în hohote…

  3. Cred că ideea principală a textului este că, la un moment dat, in orice polemică, mintea obosește sau se plictisește și atunci intervine inima; asta dacă cei care vor, lasă Duhul să le dezghețe inimile. Polemici legate de credință, se înțelege.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s