Despre imp(r)udenţa de a comenta când eşti gol-puşcă-în-tărtăcuţă

REFERINȚĂ: http://bezbojnicul.blogspot.com/2011/03/imnul-tiganilor-si-blestemul-lui-iisus.html

Am în buzunarul din dreapta al (sac)oului un mod de “a crede” pe care unii îl consideră depăşit, arhaic, imbecil, chiar. Le dau dreptate de fiecare dată când sunt obligat să-mi caut în el „cheile-de-la-viaţă”. Aşa am păţit deunăzi.

Credeam că lumea b(ound to)log(ic)er(ror)ilor este şi frumoasă. În sens biblic (râzi, ate[rr]istule, ca de mai toate lucrurile pe care din ignoranţă savantă te prefaci a le şti). Şi nu m-am înşelat. Am găsit un blog cu “esenţe tari”. Documentat, civilizat, pertinent, în general. Şi navigam agale, degustând opiniile bezbojnicului şi întrebându-mă: nu cumva poate exista o relaţie normală şi civilizată între ate(rr)işti şi te(rr)işti? Adică, fără v(ehem,irul)enţă şi axată numai pe v(igil,erg)enţă informaţională?

Dar, ca în mai toate “lumile” vomitate de om pentru om, de netrebnica creat(ură) ori “evolut(ură)”[1] pentru cei ce îi seamănă la nivel ideatic, apare, ca din senin, ghimpele răutăţii gratuite (îl pun pe seama ignoranţei savante). Nu mă refer la opiniile bezbojnicului, ci la un comentator impudic, ireverenţios şi lipsit de viziune. Cele ce urmează îi sunt adresate. În maniera emfatico-sarcastică[2], adesea confundată de ate(rr)işti cu cea habotnico-trivială, cuvintele mele vor oglindi chipul de cimpanzeu (Pan troglodytes) al acestui a-dat-primul-cu-piatra.

Mă adresez rocker-ului[3] beton, Ghanima[4]!

Cică (glosă la articolul accesibil la link-ul de mai sus) „măcar să le fi furat pe toate (cuiele supliciului de pe Golgotha, n.n.) ca să nu-l mai poată crucifica pe psihopat. cum ar fi fost să-l omoare cu pietre. oare atunci cu ce mai umblau creştinii la gât?”

Dragul meu comenta(r)tor,

Bun-venit pe tărâmul lui Cum-ar-fi-fost-să! Eu sunt (Per)Turbatu’, unul din oracolele acestui meleag. Poţi (auzi) vedea că îţi (vorbesc) scriu pentru că te-am ales pentru a-ţi dărui revelaţia mea. Tu eşti singurul muritor care a pus întrebarea corectă. (Voi face abstracţie de faptul că e o întrebare-gratis[5]). De aceea vei primi (în forma sa extinsă, ca să nu mai depui efortul „intelectual” de a întreba şi a doua oară acelaşi lucru) răspunsul corect: desigur, creştinii ar fi umblat cu pietre la gât. Iar piatra unghiulară a religiei lor ar fi atârnat mult mai greu la nivelul imaginarului (creştin). De exemplu, iată cum ar fi „evoluat” câteva din acele religious things la creştinii (unii din ei) români:

a.  piatra şi împietrirea omului ar fi fost concepte teologice atât de profunde şi de „spinoase” cum e piatra la rinichi (la ficat etc.);

b. epoca de piatră[6] ar fi fost era mântuirii;

c. Piatra-Neamţ ar fi fost buricul Pământului; Piatra-Craiului ar fi fost muntele Fericirilor; la Pietroşani s-ar fi descoperit cele mai vechi catacombe creştine; Pietroasele ar fi fost podgoria de suflet a creştinilor;

d. Petru ar fi fost „apostolul românilor” şi n-ar fi fost pescar, ci pietrar; Petru, Petriceicu, Petraşcu, Pietricica ş.a.m.d. ar fi fost numele creştine preponderente;

e. românii ar fi putut fi împărţiţi în 4X4 (vide h) categorii „ESTetice” (după „moaca” ideilor pe care le slobozesc ca din praştie): piatră-seacă, piatră-acră, piatră-vânătă, piatră-cubică, piatrăponce, piatră-de-var, piatră-abrazivă, piatră-de-moară, piatra-iadului, piatră-pucioasă, piatră-preţioasă, piatră-filosofală, piatră-de-încercare, piatră-de-talie, piatră-funerară şi piatra-pietrelor[7].

f. datul cu piatra (de la balconul autosuficienţei poltronice) în capul oamenilor care circulă liniştiţi pe „străzile virtuale google” ar fi fost „sport naţional” la români. În schimb, (măcar unii dintre) ei au inventat aruncarea mingii „filosofice” de oină, mult mai soft, mai pufoasă la „atingere” noetică decât piatra „ideologică”;

g. „a-ţi lega o piatră de gât şi a a te arunca în mare”, în cazul în care îl sminteşti (enervezi la culme) pe aproapele tău, n-ar mai fi fost o metaforă-şoc, ci un act „politic(os)[8]” imperativ pentru cei din categoria umanoid-ghanima(lică), aşa-zisa piatra-pietrelor;

h. prin simpatie literală cu „piatra”, „patru” ar fi fost numărul – să-i zicem – fatidic al creştinilor. În consecinţă, pătratul ar fi devenit simbolul divinităţii creştine, ei urmând să se prost-erneze în faţa icoanei reprezentând S(cience)F(iction) Pătrime. De asemenea, creştinii ar fi avut patru zile ale săptămânii, patru luni pe an, patru mâini şi multe alte patru-nuş-ce, întrucât toţi creştinii sunt cu necesitate nişte oligofreni. Ei nu au fost şi nici nu vor putea fi oameni (mai) zdraveni la cap (decât tine) ori cu înclinaţie intelectual-meditativă ori care să cunoască astronomie, matematică, geografie şi celelalte detalii ştiinţifice ale adevărului. No, dacă-i musai, o să generalizez amu: Noroc cu tine, ate(rr)istule de blog! Că se ducea de râpă[9] însuşi universul dacă nu (re)aflai tu, din studiile tale de s(u)pe(rfi)cialitate, de nutaţia şi de precesia unei „pietricele mai mari”, Pământul[10]!

Lista exemplelor (n-)ar putea continua (chiar) la . Dar prefer s-o limitez la 8, care este multiplu de 4 (vide h). Deci, are cu siguranţă încărcătura magică „multiplă” de a te teleporta pre mătăluţă, băi, bolovanule – adică o piatră mai mare ce-mi eşti –  departe de „locul cu verdeaţă”, undeva în pustiile stâncoase ale înălţimilor ignoranţei sava(riniza)nte atotsuficiente! Acolo-ţi vei putea depăna în voie balastul metafizico-balivernist, modelându-l dupre chipul şi asemănarea ta. Iar asta – adică reîntoarcerea-ţi „magică” în paleoliticul gnoseologiei, provocată de mine, oracolul (Per)Turbatu’– va fi dum volo, adică, pre rromâneşte: până când vrea muşchii mei, băi, cap pietrat!


[1] Cuvânt inventat.

[2] Din marea familie a argumentului ad-hominem.

[3] Cuvânt inventat, derivat din rom. „rocă”. A nu se confunda cu Mr. Rock ODull.

[4] Nu-mi dau seama (şi nici nu mă preocupă) dacă sunteţi domn sau doamnă (Ghanima – seria Dune?). Am ales să mă adresez ca unui domn din două motive: (1) critica mea ţinteşte nişte „cuvinte” aruncate fără cap şi fără inimă (deci nu contează sexul oponentului meu); (2) nu m-aş adresa în felul de mai sus unei doamne (iar o doamnă chiar nu s-ar preta la vorbe ca cele ce au iscat replica mea!)

[5] Întrebarea gratis seamănă, ca formă, cu întrebarea retorică. Diferenţa este de ordin calitativ (în conformitate cu nivelul intelectual al emiţătorului). Întrebarea retorică este inventată de homo sapiens (nu e nevoie să scrii de două ori sapiens, aşa cum fac unele loaze de “antopologi”). Întrebarea gratis este specifică unei categorii futuriste de hominide, care p(r)ostulează ideologic că maxima inteligenţă şi cunoaşterea absolută aparţin, prin definiţie, numai speciei lor. (Enciclopedia Românica, vol. 234, p. 5378)

[6] Tu, Ghanima, eşti dovada (dacă vrei, refutabilă) a faptului că a existat (eu cred că încă există) o „epocă de piatră”.

[7] Orice asemănare cu pietrele omonime existente în realităţile din care vine Ghanima este doar o iluzie religioasă.

[8] Oboseşte-te să-ţi întrebi prietenii mai culţi ce e aia polis.

[9] Aş fi folosit expresia neaoşă „a (se) duce dr-cului”, dar, findcă sunt fidel creştin ergo stupid, ilogic şi superstiţios, nu vreau să fac publicitate membrilor corporaţiei rivale.

[10] Fac pariu că o să mi se reproşeze: „dar Pământul nu e o piatră, incultule!”

Theodoros

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s