Netwriter luat în serios de Netfinder – că aşa a (bine?)voit dumnezero

REFERINȚĂ: http://www.youtube.com/watch?v=kosm7RFO2ew [How to Prove that God is Real – un filmuleț care ironizează credința în Dumnezeu]

Am urmărit cu entuziasm filmuleţul despre „argumentul” (i)realitatăţii lui Dumnezeu, propus de dumnezero într-unul din comentariile sale la al meu pamflet Dumneazero şi ate(rr)ismul . Şi am plâns. De fericire: iubesc ironia, mai ales dacă este făcută disimulat, inteligent, rafinat. Citind, însă, unele comentarii, am înţeles că, pentru un „neiniţiat” în mult blamata de către domnul Dragomir teologie, argumentul acesta, ignorat ca ironie subtilă, poate părea de nerespins. În consecinţă, pentru prietenii mei (cvasi)te(rr)işti – căldiceii –  şi numai pentru ei voi trece la zgâlţâirea construcţiei logice de la link-ul de mai sus.

A.    Prezentarea argumentului netwriterian: clip-ul este „aranjat logic” cam aşa (conturat pe o muzică „de inimă”):

  1. Titlu – scop: Cum să demonstrezi că Dumnezeu este real;
  2. Destinatar: fiecare creştin trebuie să „răspundă” în felul indicat de Netwriter;
  3. Intro:  captatio benevolentiae (Netwriter ne asigură că dumneasa încearcă, pe cât posibil, să-i ajute pe creştini a demonstra că Dumnezeu este real); reiectio aliorum argumentorum (sunt respinse ca failibile raţional şi logic cele mai „populare” argumente raţionale prin care, de aproape 9 secole, creştinii au încercat să demonstreze că Dumnezeu este real);
  4. Argumentul propriu-zis: pe fundalul unui foarte subtil şi ironic ad hominem (se subînţelege că raţiunea creştinilor ar fi „cloudy”), li se propune creştinilor utilizarea unui soi de argument din familia ad verecundiam. Mai precis, li se recomandă apelul la autoritatea acelor dicta Christi din Evangheliile canonice. Forma pe care o îmbracă (soiul mai mult decât) argumentul este de dublă invitaţie ad facta et non ad verba:

Prima invitaţie:  (1) Dacă cuvintele Mântuitorului de la Matei  7,7; 17, 20; 21, 21; Marcu 11, 23 – 24; Luca 17, 6; Ioan 14, 12-13 sunt adevărate, fiecare creştin care are cât de cât credinţă deţine, cu siguranţă, puteri nelimitate obţinute (prin rugăciune-cerere şi credinţă) de la Iisus. (2) Folosind un telefon mobil (unul din cele peste 5 miliarde de telefoane existente în lume, mai mult de jumătate din ele având posibilitatea de a înregistra video), creştinii (oricare din cei peste 2 miliarde de creştini declaraţi) sunt îndemnaţi să filmeze şi să posteze pe net  câteva „minuni” biblice făcute în maniera Jesus – the Mage: să învieze morţi, să meargă pe apă, să-i vindece pe orbi, să înmulţească hrana (aluzie la înmulţirea pâinilor), să mute munţii din loc, să transforme apa în vin sau alte „minuni” făcute de Mântuitorul. (Ergo) Pe baza oricărei dovezi „palpabile” de mai sus, postate pe Youtube, Dumnezeu este real.

A doua invitaţie: (1) Dacă nici un creştin nu este în stare a face cele solicitate în prima provocare, are alternativa de a-L ruga pe Iisus, în baza textului de la Ioan 14, 13, să apară la TV; (2) iar dacă Iisus apare concomitent la toate televizoarele din lume şi vorbeşte în aşa fel încât toţi să-l înţeleagă, (Ergo) toţi scepticii şi necredincioşii  din lume vor fi reduşi la tăcere, aducându-se, în acelaşi timp, glorie Tatălui.

              5.  Epilogul clip-ului rezumă provocările de mai sus

B.     Patru puncte n(i)etwriteriene propuse spre meditaţie:

Primo: (sper că mai mult) cu voie, (decât) fără de voie, s-au strecurat unele „confuzii” în „argumentul” de mai sus. (A) Realul este asimilat informaţionalului canalelor media: orice-i postat pe youtube, este şi real. (B) Nu sunt făcute atât de necesarele diferenţieri ale creştinilor pe criterii doctrinare. (C) Sunt tratate nediferenţiat calitativ cele „ţ” zeci de biblii confesionale. Dacă discutăm pe temeiul Bibliei, e musai să înţelegem corect sensul cuvintelor invocate ca suport de argument. (D) Este „evitat” sensul contextual al versetelor scripturistice invocate.

Secundo: Problema spinoasă iremediabilă a utilizării argumentelor în disputele te-rr-ism vs. ate-rr-ism este deturnarea scopului ultim al argumentării: aflarea adevărului. Ambele tabere sunt interesate de dreptatea argumentativă schopenhaueriană. De aici explicabilă iracundia care îmbracă unele argumente expuse pe net. Nota bene! Convingerea audienţei primează ca ţel căutării adevărului. De ce? Cel mai banal motiv ar fi acela că fiecare din tabere are viziunea ei proprie asupra adevărului: revelaţional (te-rr-ism) şi informaţional (ate-rr-ism). Neexistând o bază comun acceptată de argumentare decât concedând „paradoxul” soarelui care ne încălzeşte pe toţi, şi religioşi, şi nereligioşi, şi antireligioşi, disputa se încinge, trecând spre ironic sau spre blamabil. Depinde de resursele spirituale ale fiecărui participant.

Tertio: La nivel logic, facem distincţia între adevăr formal (ţine de validitatea logică a unui argument) şi adevăr informal (ţine de calitatea informaţiei dintr-un argument). „Argumentul” propus de Netwriter creştinilor clachează la nivel informal. La prima provocare netwriteriană, scopul ultim este să demonstrezi că Dumnezeu este real iar nu că există. De ce? Deoarece se presupune că Dumnezeu există ca proiecţie mentală. Autorul nostru întinde o capcană admirabilă ca efort, rizibilă ca periculozitate: dacă creştinii nu pot face miracole, atunci: fie Dumnezeu este mincinos (nerespectând testamentul dat fidelilor săi), fie, mai degrabă, Dumnezeu nu e empiric real. Adică, El Se dovedeşte a fi doar un produs fantezist de manipulare a maselor de către o elită ecleziastică (teza ate-rr-istă fundamentală). La cea de-a doua provocare, dacă un Iisus-vedetă TV va vorbi pe înţelesul tuturor, la toate televizoarele din lume concomitent (vide supra, primum punctum, A), toţi necredincioşii vor fi reduşi la tăcere. Or, a fi redus la tăcere nu-i totuna cu a crede în Dumnezeu. Chiar dacă Iisus i-ar cuvânta pe înţeles la TV, Netwriter  îşi păstrează libertatea de a tăcea (o vreme), dar nu-şi asumă responsabilitatea de a crede (de a primi revelaţia). Avem aici o concluzie ipotetică de tipul back door, anume lăsată descuiată de autorul nostru.

Repet dăscăliceşte: învingerea oponentului şi convingerea audienţei reprezintă finalitatea disputei amintite mai sus!

Quarto: Să trecem la treabă. Netwriter comite o gafă de tip ilustru-napoleonian. Supraevaluându-şi capacitatea intelectual-ştiinţifică, pătrunde adânc într-un teritoriu total necunoscut şi vast, care solicită cu totul alte criterii de investigare. Adică unele de tipul smereniei şi al meditării îndelungate, conjugate de răbdare şi rugăciune în Biserică. O adevărată odisee pentru minţile ate-rr-iste, în genere înfumurate.

Citatele biblice invocate sunt însăilate într-o logică simplistă, care nu ţine seama (pentru a câta oară?) de faptul că persoanele (Dumnezeu este Persoana prin excelenţă) sunt entităţi complexe care nu se epuizează în diversele catalogări logico-ştiinţifice. Iată raportul propus:

Credincios                 –                    legământ                –                Dumnezeu

(cerere pertinentă)      (credinţă cât un bob de muştar)        (miracol)

Revenind la informal: oricine va reuşi să demonstreze că unul din elementele seriei de mai sus este folosit semantic eronat (bazat pe răstălmăcirea cuvintelor din evanghelii), acela va prăvăli piatra mormântului peste ambele provocări ale lui Netwriter. Să mai mânem preţ de un abecede.

  1. Netwriter joacă şah. El îşi face pioni de deschidere din cuvinte scoase din context (până şi din citatele invocate nu sunt fundamentale argumentului decât cuvintele înroşite). Pe incitatorul nostru îl interesează, deci, nu adevărul biblic, ci doar câteva cuvinte aranjate de aşa manieră încât să-i faciliteze pornirea unui motoraş (mat)e(mat)ic demn de ieşirea gambetto[1].
  2. Necitirea în context a versetelor atrage după sine o altă „scăpare” majoră: Netwriter nu ţine seama de audienţa-destinatar propusă de evanghelişti. Unele dicta sunt rostite mulţimilor (Mt. 7, 7), altele numai apostolilor[2] (restul versetelor invocate de Netwriter) şi mai sunt o serie de alte dicta adresate adversarilor Săi (neaduse în discuţie). Această deosebire calitativă a auditoriului este esenţială pentru înţelegerea literală cât mai corectă a evangheliilor.
  3. Dacă aplicăm metoda de bun-simţ (cea mai agreabilă confesional) a „citirii în context literar”, rezultă că Mt. 7,7[3] nu este un îndemn general, ci se referă la cu stricteţe la ceva anume. Cum versetul este (co)rupt din celebra Predică de pe munte (cap. 5-7), sensul lui cel mai profund este musai conectat temei centrale a discursului hristic. Iisus reia, în termenii unui proverb cunoscut mulţimilor, ideea expusă la Mt. 6, 33: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. [4] Ergo: dacă este citită cu onestitate, cordialitate şi echidistanţă (whatever this means) secţiunea literară amintită, vom accepta că intrarea în împărăţia lui Dumnezeu (pe baza „invitaţiei” sacrificiale a Mântuitorului) este (ar trebui să fie) ţinta căutărilor creştine veritabile, iar nu necesităţile umane fie ele cele mai fireşti. Acestea sunt adaos.
  4. O altă problemă atinsă fără fineţe noetică şi tot prin eludarea contextului literar este cea a miracolelor propuse de către Netwriter creştinilor spre înfăptuire.  Adică să învieze morţi, să meargă pe apă, să-i vindece pe orbi, să înmulţească hrana (aluzie la înmulţirea pâinilor), să mute munţii din loc, să transforme apa în vin sau alte „minuni” făcute de Mântuitorul.

În primul rând, mutarea munţilor din loc este un free-rider. Mutarea munţilor din loc nu e o „minune”, ci ţine de elementele stilistice ale discursului hristic. Dimensiunile bobului de muştar (metafora Împărăţiei) sunt în antiteză cu cele ale muntelui.

În al doilea rând, apostolii – iar nu mulţimile – sunt mustraţi pentru necredinţă (ei, martorii Domnului Hristos) şi îndemnaţi să aibă credinţa cât bobul de muştar (aluzie la Împărăţie) ce mută munţii din loc. Accentul semantic nu este pus pe „vasul” credinţei, pe apostol, ci pe credinţa ca harismă, ca dar de la Tatăl.

În al treilea rând, minunile amintite sunt şi pot fi făcute numai de către Mântuitorul. Ele au avut un scop foarte precis: acela de a fi semnele împlinirii profeţiei mesianice adresate de Dumnezeu poporului ales[5]. Evanghelia după Matei abundă de astfel de exemple. Iată unul mai concludent:  „Şi auzind Ioan (Botezătorul), în închisoare, despre faptele lui Hristos, şi trimiţând pe doi dintre ucenicii săi, au zis Lui: Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul? Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi: orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte”. (Mt. 11, 2-5)[6]

În al patrulea rând, după Înviere, apostolii capătă şi ei puterea de a face minuni (este vorba de harisma vindecărilor). Dacă semnele directe ale Mântuitorului au fost adresate conaţionalilor Săi, semnele indirecte (prin Apostolii încredinţaţi de Înviere) sunt adresate membrilor Bisericii. Astfel, minunile au devenit „împuternicirea” dumnezeiască a apostolilor ca martori ai bobului de muştar pentru cei ce, peste veacuri, vor fi Biserica pământească în continuă formare![7]

Dragă cititorule, dacă accepţi să crezi, minunile încă se întâmplă. Minunea-i, în esenţă, restaurarea de către Dumnezeu a naturii umane schilodite de păcat. Şi pentru că am văzut că dumnezero&co ignoră că avortul este forma cea mai mişelească a păcatului numit omucidere (de parcă din om s-ar putea naşte o pisică de mare!) şi insistă în a încuraja acest fapt incomensurabil ca reprobabilitate, voi contrabalansa argumentativ ad factum cu o minune de la ProTV. Adică din realul României absorbit cu aviditate de canalele informative media:

http://stirileprotv.ro/stiri/1-decembrie/1-decembrie-povestea-parintelui-tanase-tata-pentru-328-de-copii.html

Ca să vadă dumnezero&co că Dumnezeu lucrează, dar nu aşa cum vor ate-rr-iştii, cu giumbuşlucuri şi abracadabrisme. Nu, nu, lucrează altfel, cu discreţie şi smerenie sacrificială, cu fapte „cruciale” ce nu fac vâlvă în cotidian şi prin oameni care trec neobservaţi în ochii ce refuză să-i vadă. Până în momentul când trebuie anume vădită minunea; aceeaşi minune, pentru ate-rr-işti nebunie, iar pentru cei ce credem, puterea lui Dumnezeu…

 


[1] Întrebare retor(o)i(di)că: Cum ar fi dacă eu aş face acelaşi lucru cu cuvintele lui Netwriter din clip-ul despre care discutăm şi voi demonstra, tăind esenţialul, că Netwriter a avut brusc o revelaţie şi că de acum crede că Dumnezeu e real?

[2] Şi pentru a înţelege cât de greu este să dobândeşti o credinţă ca a apostolilor, gândeşte-te, dragă cititorule creştin, că şi ei au fost mustraţi pentru lipsa lor de credinţă! Mai mult, din momentul răstignirii şi până la vederea şi pipăirea Domnului Hristos înviat, chiar toţi apostolii stăteau ascunşi de frica iudeilor!

[3] „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”. Pe cei interesaţi de aprofundare îi invit să citească şi versetele paralele trecute în subsolul fiecărei pagini din Scriptură, utilizând acceaşi metodă a citirii în context.(N.B.) Eu sunt (mă străduiesc după puterile mele să fiu) ortodox, deci folosesc şi Noul, şi Vechiul Testament.

[4] Dragă cititorule, ca să înţelegi corect la ce se referă cuvintele „toate acestea”, vide: 6, 25-32. Dacă n-ai chef să citeşti, îţi spun eu: ţoale (nu neapărat) la modă şi de-ale gurii. Adică necesităţi umane (să le numim) principale.

[5] Mersul pe apă este pentru „edificarea” personală a lui Petru.

[6] Iată şi reproşul adresat celor ce înţeleg semnele cerului şi ale pământului, dar pe cele ale plinirii vremii refuză a le accepta: „…Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă; şi aşa este. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi? De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept?” (Lc. 12, 54-56).

Advertisements

16 responses to “Netwriter luat în serios de Netfinder – că aşa a (bine?)voit dumnezero

  1. almost martha

    this is better than s..o many other things i’ve read on this topic !

    • It’s better, but not the best. It’s kind of shallow, it’s human logic, it’s not the truth HIMself! 😀 Nice nickname, btw!

  2. almost martha

    🙂

  3. almost martha

    foarte bravo!

  4. Theodo-ros de obsesii,
    Lasă-te de bancuri cu dumnezeul basmelor voastre, că respectivul personaj mitologic nu-i nicăieri, decât, doar, în închipuirea nebunilor!
    Pune mâna și fă ceva serios, dacă mai ești tânăr, iar dacă ești bătrân, las-o mai moale cu basmele: culcă-te, că-ți e mai de folols, să fii sigur de asta.
    Au fost ideologi ai religiilor care au fugit de preoți și de biserici, ca dracul de tămâie. Cazul lui Mircea Eliade, care a preferat incinerarea, în locul… bâzâitului vreunui popă. Ca și Zoe Ceaușescu, mai recent…
    Apropo, cine te plătește să amețești lumea cu prostiile BOR, și cum te cheamă, în realitate, măi băiete?
    PS. Nu-mi mai trimite mesaje, că pe mine nu mă corupeți voi, ăștia… roși de obsesii idioate!

    • Comentariul d-voastră, care atinge patologia psihiatrica, nu ma face decat sa cred ca acest blog își atinge scopul și are succes :). Vă mulțumim pentru interesul arătat și vă recomandăm calm(ante).

    • Mult stimabile domn,
      Intrucat sunteti o cunostinta mai veche, accept sa raspund comentariului dumneavoastra. V-am mai spus ca sunteti un om instruit, dar unul rau-intentionat. Raman la aceeasi opinie.
      1. Nu vad care este relatia banc – mit – inchipuirea nebunilor. Asocierea propusa de dv. denota lipsa delicatetii noetice. Va rog sa fiti mai grijuliu cand afirmati sau infirmati ceva, altfel voi concluziona ca sunteti un “neinstruit”.
      2. A contra-argumenta aducand in discutie varsta cuiva denota lipsa delicatetii parenetice. Daca intr-adevar ati dori ca eu sa “pun mana pe ceva mai serios” (chiar nu va suspectez de asa ceva, dar va dau un indiciu asupra varstei mele), poate ar fi utile cateva exemple…
      3. Sintagma “ideolog al religiilor” imi displace profund. Eliade nu este “idolul” meu in materie de istoria religiilor pe care cei ca dv. (adica ate-rr-istii instruiti) o doriti cu insistenta predata in scoli. Tocmai de ideologi(zare) incerc sa ma feresc pe cat imi este posibil.
      4. Nu sunt din categoria naimitilor. Numele meu, in realitate, este Teodor. Adica Theodoros, pre greceste. Numele meu de familie vi-l voi spune numai SI NUMAI DACA imi va face placere sa conversez cu dv. Momentan nu e cazul.
      5. Referitor la post-scriptum: eu, personal, nu v-am trimis nici un mesaj. Dv. faceti o confuzie intre discutia de blog (care este publica) si cea de mail (care este privata). Nu insist mai mult.
      6. Chiar imi place “Theodo-ros de obsesii”. Se putea si mai bine, dar ma multumesc cu atat. Iubesc ironia, pamfletul etc. Imi place sa rad.
      Va multumesc pentru timpul acordat!
      Theodo-ros

  5. Deși tardiv, aș vrea să mulțumesc prietenului Theodoros pentru acest articol. Nu știu câți și-ar fi sacrificat cel puțin timpul, pentru a da o replică acestui tip de discurs mizerabil. Și dacă răspunsul este îmbrăcat și cu o haină ce denotă cultură teologică și clasică înaltă, cu atât mai frumos.

    • Desigur, prietene drag, daca am reusit sa consolidez crezul cuiva dintre ai nostri, meritele nu imi apartin mie. Fara a fi fals-smerit (detest falsa smerenie), meritele despre care vorbim (in masura in care exista) se rasfrang asupra mea datorita voua, prietenilor si colegilor mei; datorita profesorilor nostri; datorita culturii noastre, in general (stii cum inteleg eu cultura:D). God save the KIN(G)!

  6. De ce s-o fi supărat fratele George de mai sus atât de tare? 😀

  7. Mi se pare că filmuleţul transmite o lucrare mai antihristică decât cea care pare la prima vedere. Pregăteşte terenul pentru o eră a „minunilor” filmate cu telefonul şi postate pe Youtube, care va fi încununată de apariţia la toate televiziunile a „salvatorului” tuturor.

    • Baiatul care a fqt filmul e ateu, unul inteligent. Si pt. k e stresat de creationistii virulenti, care mai au putin si-i fac vivisectie lui Dumnezeu ca sa ofere lumii dovada stiintifica a existentei Sale, a gasit o metoda inteligenta de a-i combate. Ironia. Cat despre antiHrist, el este deja prezent pe canalele Mass-Media…sub diverse forme. Una din hainele sale preferate este sutana “preotilor” care deschid cartea, care sfintesc bordeluri, care comit adulter etc. E un topic ce ar merita dezvoltat separat. Multzam’ de comment!

    • Comentariul d-voastră este pertinent, însă aș prefera să aplicăm “lama lui Ockham” în privința anumitor chestiuni …

  8. Nu ştiu ce este „lama lui Ockham”. Eu m-aş bucura să aflu ceva în plus, dar cred că pentru un asemenea blog ar fi bine dacă s-ar vorbi mai pe româneşte, mai simplu, mai direct.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s