Pătraşcu Toma şi Pepsi Twist

REFERINȚĂ: http://www.contributors.ro/societatelife/sfinta-cola-si-cartea-judecatii-de-apoi/

Nici nu ştiu cum să încep. Imagi(naţia) asta de ateu mă intrigă. Pe de o parte, văd sclipirea unui om inteligent, nu mă interesează dacă e creat sau evoluat sau co-evoluat. Pe de altă parte, simt în substrat bine-cunoscutul homo hominis lupus. M-am gândit să eructez un comentariu mai (dar nu foarte) extins cu referire la domnul Pătraşcu şi la articolul dumisale: Sfânta Cola şi Cartea Judecăţii de apoi.  Un comentariu dedicat, de fapt, ţie, dragul meu cititor te-rr-ist. Dar ăsta rămâne secretul nostru.

Articolul de la link-ul de mai sus are două părţi. Prima este despre relaţia membrilor familiei Cola (Coca & Pepsi) şi despre felul în care l-a influenţat ea (familia) pe prietenul nostru asurist, Toma Pătraşcu. A doua ne arată, de fapt, că metaforele „coca” şi „pepsi” sunt raportate unor realităţi de la noi. „Coca-Cola” este post ’89-istă şi se re(fiară) la s(fiara) religiosului din România, impusă cu de-a sila, răuvoitoare, medievală, lipsită de scrupule şi mai ales electoral-mitarnic bor-istă. Într-adevăr, nu acestea sunt cuvintele în articolul de faţă. Le-am adunat de pe ici, de pe acolo, din activitatea comunicaţională a domnului Pătraşcu şi le-am mai periat puţin. „Pepsi-Cola”, la antipod, este simbolul generaţiei care a dus-o bine ante ’89. Când zic bine mă refer la candoarea ce se degajă din cuvintele domnului Pătraşcu. E şi normal să fie aşa, din moment ce copilăria e incomparabilă ca seninătate (sau aşa ar trebui să fie, după mine). Dincolo de asta, mestecând textul, se simt aromele unui O, ale unui N şi mai ales ale lui G, cele trei litere împreună-făuritoare de destine umanist-seculare.

Dar îi lăsăm pe alţii mai chiţibuşari să-şi bată capul cu problematica deja plictisitoare pe care o ridică articolul expus la link-ul de mai sus (metodologia lui de recensământ, azi şi mâine!). Ne limităm la a demonstra, o dată în plus, că domnul Pătraşcu este un artist confuz, aşa cum l-am „complimentat”, pe bună dreptate, acum 3-4 luni. Întrucât, de data aceasta, tonul articolului este (cumva) amiabil şi decent, voi fi rezervat în afirmaţii maliţioase.

Mi-au plăcut teribil de mult 3-4 afirmaţii, destul de profunde dacă sunt luate câte 2 (conform teoremei lui Rogozanu):

1. „În fine, în realitate lucrurile sunt ceva mai complicate; chiar dacă în continuare îmi place Pepsi şi o beau cu plăcere, de fapt e o plăcere mai mult teoretică; în practică beau… ceai!”

2. „So what? Păi, să presupunem că in cadrul unui sondaj de opinie am fi întrebaţi “Ce fel de cola beţi?” Ce am răspunde? “Pepsi” pentru că ea a fost prima cola gustată, chiar dacă acum bem “Coca”? “Coca Cola” pentru că aşa beau toţi cei din jurul nostru, chiar dacă azi sîntem băutori de “Pepsi”?

3. „În mod evident, imensa majoritate a oamenilor şi-ar afirma deschis opţiunea actuală, nu cea din copilărie. În urma cu 20, 30 sau 40 de ani, nu am avut nici un cuvânt de spus; decizia a aparţinut părinţilor şi societăţii; acum decizia ne aparţine şi e normal să ne-o asumăm.

4. „De aceea este important ca noi toţi, fie că sîntem băutori de Coca, de Pepsi sau de ceai, ortodocşi, catolici sau atei, sa ne declarăm aşa cum sîntem azi, fără a ceda presiunii tradiţiei si fără a încerca sa facem pe plac unui (sic!) clase politice aflată (sic!) într-o simbioză sulfuroasă cu Biserica.

1+1. În realitatea propusă de domnul Pătraşcu, ceaiul e metafora ateilor. E un lichid nobil preferat de englezi la o oră „albastră”, oră la care românii preferă ştirile cu mult „roşu”. „Cola”, indiferent că e „coca” sau „pepsi”, e religia privită simplist ca un mod de viaţă (cf. ultimul paragraf din articolul cu care ne jucăm).

1+2. Domnule Pătraşcu, credeţi că toţi locuitorii spaţiului c.d.p. sunt atât de [mi-e jenă de cuvântul la care vă gândiţi] încât să nu poată răspunde că doresc/nu doresc să bea cola? Sau că preferă ceaiul? Doar popii (cum vă place să-i alintaţi pe toţi preoţii, indiferent de conduită) nu sunt agenţi INS, ca să-i forţeze pe săracii români să spună că-s ortodocşi, nu-i aşa? Sau poate credeţi, ca Rogozanu, că or fi popi infiltraţi pe la INS?

1+3. Cum adică şi-ar afirma deschis? De ce modul optativ, domnule Pătraşcu? Păi, cine îi sileşte să nu-şi afirme deschis opţiunea (cola sau ceai)? BOR-ul? Mie mi se pare că vi se pare că vi s-ar părea că s-ar putea să trăiţi în alte vremuri. Alea în care părinţii vă obligau să beţi pepsi. Şi tot alea în care tovarăşii învăţători v-au ordonat (de la ordine, armonie) să scrieţi sînt/sînteţi/sîntem!

1+4. Uite faza nasoală pe care o observ eu aici (sofism): a. dacă coca e credinţa strămoşească[1] la care noi, ortodocşii, ţinem; b. dacă tradiţia noastră (faţă de care manifestăm cel puţin afinitate) impune cinstirea strămoşilor (să-i numim cu latinescul lari) şi a credinţei lor; c. concluzia ar fi că ortodocşii români de azi sunt -fili de [cuvânt compus prin sudura termenilor îngroşaţi mai sus]? De aia “beţi” dumneavoastră “ceai”, domnule Pătraşcu?

Cam atât pentru articolul ăsta. În încheiere, o imagine sugestivă, care nu are legătură cu marca celebră adusă în discuţie. O metaforă dedicată tinereţii domnului Pătraşcu, perioadă temporală în care ar fi trebuit, poate, să se mai „rafineze” un pic. Adică, să bea mai multă pălincă. Metaforic vorbind. În sănătatea lui Tomiţă!

Th(omiţă) e odor(ul) os(tentativ) al ASUR


[1] Intermitenţe istorice le putem dezbate, dacă doriţi, într-un topic separat.

Advertisements

3 responses to “Pătraşcu Toma şi Pepsi Twist

  1. Deși pentru mine aceste scrieri ale d-lui Pătrașcu sunt redundante și patetice (în înțelesul românesc al cuvântului), mi-e teamă că “picătura chinezească” folosită de asurieni își va atinge până la urmă scopul final (nu bălăriile pe care ni le servesc ei pe post de pretext).

    • Îmi place liniştea asta. Dar îmi dă de gândit. Să fie liniştea armoniei dintre români? Să fie liniştea de dinaintea furtunii? Să fie liniştea nimicului de dinainte de recens…pardon, (a)facerea lumii? Sau poate liniştea auto-impusă (mai ales că le stăm asuriştilor în gât)? Că tot veni vorba de recensământ. Ce-ar fi să adauge INS-ul un formular nou, fa(cool)tativ: ce fel de linişte aveţi? Oare şi-or face neliniştiţii o asociaţie…blabla (scenariu izbitor de “identic” cu cel pus în scenă de asurişti)? Continuaţi să vă imaginaţi, în linişte, cum ar fi! 😛

  2. Pingback: Col(h)iba unchiului Tom(iţă) | Inițiativa Ortodoxă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s