Pavele, Coruţule, ce secret, drăguţule?

Gândurile ce le expun mai jos se adresează doar compatrioţilor mei creştini-ortodocşi[1]. Ele au fost selectate şi aranjate în formă literară de nuş-ce, la dorinţa unui cititor intrigat de veleităţile ufoistico-elohi(mistice) coruţiene. În mod normal, nu mi-aş încărca inima şi creierul cu concepţii religioase putrescibile[2]. Dar, dintr-un imbold ce imită (nu îndeajuns de rafinat) resorturile spirituale patristice, am găsit că se cade a răspunde pozitiv rugăminţii frăţiorului nostru (nick Ala bun). 1, 2, 3….şi!

(Despre) Pavel Coruţ (s-)a scris şi (se) va mai scrie. Mult sau puţin (calitativ şi cantitativ), depinde de fecunditatea literară a fiecăruia. Bine sau nebine, depinde din ce unghi priveşti activitatea scriitoricească. Pentru cazul de faţă, în cel mai (para)wittgensteinian mod posibil.

Primul meu contact optic cu cărţile domnului Coruţ (mai precis doar cu una bucată carte) a fost mediat de către soţia mea acum 2-3 ani. Ea mi-a oferit spre lectură, în scopuri terapeutice (spre amuzament), acest manual ce ne învaţă să ne (an)trenăm pentru longevitatea vitală mult dorită de către noi toţi, ca oameni de rând ce ne place să fim; această carte originală, secretoasă şi auroasă, despre care voi risipi câteva cuvinte.

Secretele vârstelor de aur [3] este cumva o contra-carte pe care v-o recomand cu căldură, tuturor coreligionarilor mei. Chiar dacă vreţi, chiar dacă nu vreţi să trăiţi suta de ani. Lecturarea ei vă va face să înţelegeţi mai bine cine scrie. Ochii cât cepele, zâmboceala pe buze, iar inimile întru dreapta-înţelegere, frăţiorii mei ortodocşi, că vă las pe voi nu să concluzionaţi, ci să continuaţi lista de întrebări!

Da, voi pune întrebări. 6 la număr. Banale. Netrebnice. Idioate. Sublinierile, îngroşările şi parantezele îmi aparţin:

1. De ce are domnul Coruţ o problemă cu „misticii” (în principal cu cei creştini, pentru că sunt majoritari în ţara noastră)? Indiciul 1 (pag. 4): „Până în decembrie 1989, am lucrat ca ofiţer de marină, ofiţer de contra-informaţii, ofiţer de relaţii externe al Armatei Române, şef de birou contraspionaj în direcţia informaţii a Armatei Române. În 1990 am trecut în rezervă la cerere şi am devenit scriitor-editor”. Indiciul 2 (pag. 693): „S-ar putea ca unii dintre dumneavoastră să fie jigniţi sau indignaţi de unele afirmaţii făcute de mine în carte, în special împotriva misticilor.

2. De ce insistă domnul Coruţ că nu este „vreun şarlatan care îşi face reclamă, ci un om de ştiinţă…” (pag. 4)? Indiciul 1 (pag. 5): „În pofida bârfelor, criticii serioşi şi-au pus o problemă ştiinţifică: Cum a putut Pavel Coruţ scrie atât de mult şi atât de atractiv într-un timp atât de scurt? (merită citit tot paragraful)”. Indiciul 2 (pag. 6): „Nu-mi plac manipulatorii mistici, nici şarlatanii autori de lucrări pseudo-ştiinţifice. Ori de câte ori am ocazia, combat astfel de specimene, prin cărţi şi emisiuni televizate”. Indiciul 3 (pag. 8): „nu e vorba de vreo scamatorie mistică, ci de ştiinţă pură, probată în milioane de cazuri (vide 5)”.

3. De ce are nevoie adevărul domnului Coruţ de (para)noţiuni-cheie ca încredere şi credinţă? Indiciul 1  (pag. 4): „…vă precizez câteva informaţii strict necesare pentru a mă cunoaşte ca amic de încredere”. Indiciul 2 (pag. 8): „Care este secretul dragii mei? Să presupunem că toţi oamenii din România ar căpăta credinţa fermă că perioadele de vârstă ale omului sunt următoarele…Ce s-ar întâmpla dacă majoritatea cetăţenilor români ar crede cu tărie în această periodizare a vieţii omului? Amicii mei, în acest caz, s-ar produce o minune aparentă (adică, lasă domnul Coruţ să se înţeleagă: un fapt normal, explicabil ştiinţific, pe care misticii imbecili îl consideră gest divin – pag.9).

4. Care este scopul intrinsec al acestei cărţi „ştiinţifice”? Căutarea ştiinţifică-pe-bune a adevărului despre atingerea vârstelor de aur (deci, ipoteza de lucru ar trebui să fie falsificabilă)? Indiciul 1 (pag. 20): „Chiar dacă nu sunteţi toţi convinşi de adevărul celor scrise de mine, vă veţi convinge pe parcursul acestei cărţi”. Indiciul 2: cuprinsul cărţii. Indiciul 3 (p. 54): „Ca oameni de ştiinţă…experimentăm căi de legătură cu civilizaţii superioare (extraterestre, adică), care ne-ar putea da răspunsul la întrebare (întrebarea: de unde venim?)”. Indiciul 4 (p. 54): „În nici un caz, nu cădem în greşeala misticilor, de a suplini lipsa de informaţii adevărate cu produse ale imaginaţiei noastre (recomand citirea întregii cărţi, pentru torturarea eficientă a timpului liber de care dispuneţi)”.

5. Ce rol au „generalizările” cu miros de exprimare persuasivă într-un discurs ştiinţific? Indiciul 1 (pag. 8): „prea puţini oameni cunosc acest lucru (marele secret)”. Indiciul 2 (p. 4): „Mulţi dintre cititorii manualelor de arta succesului scrise de mine s-au vindecat de cele mai diferite slăbiciuni şi afecţiuni”. Indiciul 3 (pag. 5): „Mulţi (cititori) s-au lecuit de slăbiciuni şi de boli, s-au îmbogăţit, au promovat în ierarhii profesionale ori au obţinut alte genuri de succes”. Cam cât de mulţi ar fi ei? Iată: „La un moment dat, aveam doi saci cu scrisori primite de la cititorii care reuşiseră în viaţă pe baza scrierilor mele. Dacă veţi studia cu seriozitate aceste cărţi, aveţi toate şansele de succes şi fericire în viaţă, chiar şi la vârste mai înaintate” (doar şansele, nu succesul, şanse pe care, logic, orice om le poate avea fără a citi cărţile domnului Coruţ).

6. Să-l credem pe domnul Pavel Coruţ pe cuvânt când afirmă că: „am scris această carte cu un efort extraordinar” (pag. 692)? Indiciu (pag. 4): „Până în prezent, am scris 123 de cărţi cu tematică variată: dezvăluiri senzaţionale (se înţelege compatibilitatea coruţian-otevist-diaconesciană), aventuri, SF, romane de dragoste, poezii, romane istorice şi 16 manuale de psihologie aplicată la arta succesului”.

Până completaţi voi, dragii mei coreligionari, lista cu întrebări începută de mine, eu mă voi „programa” puţin să citesc câteva cuvinte rostite de un om cu muuuult mai interesant decât Pavelică al nostru. E vorba de Sf. Luca al Crimeei[5], care a fost un popă-chirurg-scriitor, nu un…vide 1.

Theodoros


[1] Dragă cititorule adept sau viitor adept al religiei-sistemului filosofic-etc. coruţian, am rugămintea ca (în virtutea bunului-simţ) la recensământul din toamnă să NU te declari creştin-ortodox! De ce? Pentru că eşti „liber-cugetător”, aşa, ca domnul Coruţ (pag. 316).

[2] Vrei nu vrei, nici o lectură nu rămâne fără consecinţe. Din grijă faţă de inimile şi minţile noastre, Biserica nu ne recomandă nouă, credincioşilor fără discernământ duhovnicesc, citirea cărţilor eretice, de exemplu! Ca să ne ferească de manipularea – pardon – sugestionarea (fie ea) pozitivă: http://www.youtube.com/watch?v=x-u0EwT-wA0 (secvenţa 5,25-5,50).

[3] Pavel CORUŢ, Secretele vârstei de aur, ed. Coruţ Pavel, Bucureşti, 2008.

[4] Cititorilor care vor să se edifice/pietrifice în concepţia coruţiană, le recomand filmul (sau cartea): What the bleep do we know? (2004).

[5] http://www.youtube.com/watch?v=leDQopAxmOA (atenţie la secvenţa 17,5-17, 45)

Advertisements

2 responses to “Pavele, Coruţule, ce secret, drăguţule?

  1. Biserica a facut bani din religie , Corut face bani sa demonstreze ca religia nu-i buna de nimic.

  2. Delliaa Delia: macar el castiga cinstit, nu te obliga sa cumperi cartea lui, plus ca munceste pt. a o scrie si face si agricultura. Un om cu caracter fata de altii cel putin asa pare in unele privinte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s