În atenţia mass-media

SURSA: Comunicat de presă al Arhiepiscopiei Tomisului

În ultima vreme am fost informaţi de către cei din mass-media care iubesc ortodoxia că va începe un nou val de atacuri împotriva Bisericii Ortodoxe Române, cu referiri în special la Arhiepiscopia Tomisului, victima predilectă a celor care sunt orbiţi de bani sau de teama şefilor lor direcţi, şi este specific slăbiciunii omeneşti ca mai curând să rişti damnarea eternă, decât să înfrunţi un minim de disconfort lumesc – idee dezvoltată de filozoful Gabriel Liiceanu în lucrarea “Despre Limită”. Pentru ca materialul nostru să nu devină sufocant, am ales din teancurile de dosare şi acte doar câteva, pentru ca reporterii care caută adevărul să-l poată rememora. Ţinem însă la dispoziţia tuturor orice altă dovadă edificatoare de care dispunem. De asemenea, credem că este evident pentru oricine că o Instituţie precum Arhiepiscopia Tomisului nu poate minţi sau dezinforma şi că mai presus de orice este pus interesul pentru mântuirea credincioşilor şi nu bunăstarea preoţilor. Repetăm: când este numit un preot, având în vedere misiunea lui sacerdotală, nu primează faptul că preotul are copii de crescut şi că-i trebuie şi lui un loc de muncă, ci numai şi numai binele membrilor parohiei. Preotul trebuie să fie un adevărat păstor, un real “părinte” pentru enoriaşii lui. Încercaţi să vă aduceţi aminte de multiplele prestaţii televizate ale  unora dintre preoţii caterisiţi aici, la Constanţa şi analizaţi singuri dacă i-aţi fi dorit drept “părinţi duhovniceşti”.

Orice atac la adresa Bisericii este în egală măsură distructiv, nu pentru Biserică, ci pentru mântuirea oamenilor. De va vrea Dumnezeu, Biserica va dăinui, aşa cum dăinuie de 2000 de ani în pofida a tot ceea ce s-a făcut împotriva ei. Dar de va fi măcar un singur om a cărui credinţă va slăbi, acordând încredere unor dezinformări răuvoitoare sau inconştiente, aceasta este o nenorocire fără seamăn, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru care cineva va trebui să dea socoteală. Şi aserţiunea că “nu atacăm Instituţia bisericească, ci doar pe anumiţi reprezentanţi din conducerea ei” este o aberaţie. Scrie în Biblie: “Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei”. De asemenea, de la Sfinţii Părinţi se ştie că: “Acolo unde este episcopul, acolo este şi Biserica”. Deci, episcopul nu este doar un reprezentant al Bisericii, ci el este însăşi Biserica. Nu poate exista Biserica fără episcop. Încă din vechime doar episcopul are dreptul să săvârşească Sfânta Liturghie şi celelalte Sfinte Taine ale Bisericii, însă datorită primirii Evangheliei lui Hristos de foarte multe popoare, episcopii au rânduit şi preoţilor să săvârşească ANUMITE Sfinte Taine. Astfel, să nu vă faceţi iluzii în privinţa a ceea ce aţi decis, dacă aţi decis, de bunăvoie, să faceţi.

Preotul este doar delegatul episcopului (arhiepiscopului) în parohie, fiind în ascultare şi subordonare faţă de acesta prin jurământ (H.G.53/2008, art.50lit.e). Episcopul este parohul de drept al tuturor parohiilor din subordinea sa.

– Mulţi ziarişti, după ce atacă public făcând tot răul posibil, vin apoi în particular, în secret, să ceară iertare, motivând că “nu ştiţi că aşa-i în presă!”. Să nu uitaţi că iertarea presupune şi îndreptarea răului făcut şi este de mai multe feluri. Dacă cel căruia i-ai făcut rău te iartă, trebuie să-ţi poţi ierta şi tu ceea ce-ai făcut, şi trebuie să te ierte şi Dumnezeu. Lucrurile nu sunt chiar aşa de simple.

– Codul muncii nu se aplică şi nu poate fi aplicat în misiunea ortodoxă. Prin urmare, nici sindicate preoţeşti nu pot exista. Un sindicat care să-i apere pe preoţi de episcopii cărora le-au jurat ascultare necondiţionată? Mai mare absurditate nici c-ar putea exista. De n-ar fi decât motivaţiile puerile, conform cărora duminicile şi sărbătorile legale ar trebui să fie libere şi pentru preoţi (Paştele, Crăciunul, Rusaliile, Sfânta Maria!) şi tot ar fi evident lucrul acesta. Iar dacă un muribund trebuie împărtăşit în toiul nopţii, deci, în afara unor pretinse “ore de program”, ar trebui să fie plătit dublu, sau pentru ore suplimentare. Există o hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin care se interzice tuturor clericilor să facă parte din vreun sindicat. Chiar şi în cazul preoţilor care predau în învăţământ sau îşi desfăşoară activitatea în diverse instituţii, le este interzis cu desăvârşire lucrul acesta, presupunând că mai era nevoie de o atare interdicţie. Atâta vreme cât cineva doreşte să facă parte din cinul preoţesc sau călugăresc, el trebuie să respecte regulamentele în vigoare. El nu poate intra în cadrul clerului jurând strâmb şi apoi să lupte pentru schimbarea canoanelor în funcţie de bunul său plac sau de avantajele dorite.

– Câştigurile călugărilor, prin votul sărăciei, aparţin tot Bisericii. Un călugăr nu poate deţine o avere pe care să o testeze. Tot ceea ce este în patrimoniul lui, după intrarea în monahism, aparţine de drept Bisericii.

– Domnul Gabriel Mascas s-a autodenumit “lider sindical al preoţilor din Judeţul Constanţa”. Am arătat că nu există niciun sindicat al preoţilor în BOR. Dlui Mascas Gabriel îi este interzis cu desăvârşire să desfăşoare vreo lucrare harică, în conformitate cu prevederile art.4 alin.B lit c) din regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale BOR, aplicat în urma judecării gravelor abateri disciplinare ale celui menţionat. Dânsul a fost depus din treapta preoţiei. Reclamaţiile împotriva dumnealui au început în 1994, când îndeplinea funcţia de preot paroh la parohia Cernavodă I şi aveau drept obiect activitatea ruşinoasă sau jenantă pe care a desfăşurat-o acolo. Adăugaţi la acestea şi faptul că s-a căsătorit de patru ori şi că şi-a înaintat demisia din funcţia de paroh, ceea ce nu se poate admite conform Sfintelor Canoane. Judecarea şi problemele dlui Gabriel Mascas au început cu mult înainte de preluarea eparhiei Tomisului de către Înaltpreasfinţia Sa Arhiepiscopul Teodosie, în aprilie 2001.

Deci, când îl invitaţi pe acest domn la diferitele emisiuni televizate, să fiţi conştienţi că dânsul nu reprezintă pe nimeni şi nici nu este calificat să vorbească despre ortodoxie şi creştinism, domenii pe care nu le cunoaşte, nu le-a înţeles niciodată şi nu le-a iubit. Dânsul nu are chemare pentru activitatea misionară, l-aţi văzut desfăşurându-se. Deţinem un memoriu semnat de peste 380 de enoriaşi din Cernavodă care cereau numirea unui alt preot paroh şi îndepărtarea acestuia. Pe cine trebuia să pedepsim cu un astfel de reprezentant al Bisericii? Cine ar putea cere un sfat duhovnicesc şi cine şi-ar spune secretele unui astfel de duhovnic? După cum se vede prea bine, dânsul nu mai are drept ţel decât acela de a face rău. Nu-l mai ajutaţi întru îndeplinirea scopurilor sale rătăcite!

– În Biserică, există şi iertare şi reabilitare, dar nu pe căile pe care au mers cei care s-au gândit doar la binele propriu, trecând peste tot ceea ce înseamnă ortodoxie, Sfinte Canoane, Sfinte Evanghelii, Statute şi Regulamente.

Pomelnicele sau acatistele trimise prin e-mail nu sunt prin nimic în discordanţă cu spiritul creştin. Fiecare dintre noi înălţăm rugăciuni pentru cei dragi precum şi pentru cei care s-au dus dintre noi şi nu-şi mai pot uşura povara păcatelor vieţii. Un acatist sau un pomelnic, plătit sau nu, nu înseamnă că eşti absolvit de păcate prin poşta electronică, ci doar că, în afară de propriile rugăciuni, în sfintele altare, în timpul Sfintei Liturghii ortodoxe, preoţii noştri îi pomenesc în rugăciunile lor îndreptate către Dumnezeu, pe toţi aceia care doresc lucrul acesta şi care cred că le este de ajutor. Noi ne rugăm, dar ce ne va fi iertat, numai Dumnezeu va decide. Deci, acatistele şi pomelnicele înseamnă doar rugăciuni în afara celor proprii, nu absolviri de păcate. Credincioşii nu ştiu ce teancuri uriaşe de dosare de pomelnice se strâng în special la mănăstirile noastre şi pe care preoţii le citesc cu conştiinciozitate, smerenie şi evlavie.

– Biserica trăieşte din donaţii, încă de la înfiinţarea ei, de la Cincizecime, nu este ceva inventat de preoţii români spre a-şi umple buzunarele. Tot ceea ce dăm pentru Biserică nu dăm preotului sau episcopului, ci dăm de sufletul nostru, sau al celor care nu mai sunt. Dacă credem, atunci dăm, sau facem milostenie. Toate obiectele de cult aparţin de drept Bisericii şi patrimoniului naţional. Conform statutului BOR şi a regulamentelor vieţii monahale, nicio donaţie oferită pentru Biserică nu mai poate fi cerută înapoi sau returnată. Primirea prinoaselor aduse clerului este prevăzută în Sfintele Canoane şi nu constituie o ilegalitate. În cadrul Bisericii urmează să se stabilească ce destinaţie se dă tuturor donaţiilor sau prinoaselor. Doar astfel se pot finanţa operele de binefacere ale Bisericii sau întreţinerea lăcaşurilor de cult devenite monumente istorice pe care Ministerul Culturii nu are posibilitate să le susţină.

– Atacuri de o josnicie fără margini şi prin nimic documentate au avut loc la adresa IPS Teodosie  care a fost acuzat de colaborare cu Securitatea. Am oferit ziariştilor, în cadrul unor conferinţe de presă, dar şi în emisiuni televizate, două decizii definitive eliberate de CNSAS prin care se stipulează că Arhiepiscopul Tomisului IPS Teodosie nu a colaborat niciodată cu Securitatea şi evident că nici nu a făcut poliţie politică. Mai mult decât atât, s-a demonstrat categoric că împotriva dânsului s-a întocmit un fals dosar de securitate după ce acesta a devenit episcop vicar, în 1994. Am oferit presei filmul “În lumina adevărului” dedicat acestui subiect. Menţionăm că pentru toţi cei cărora le lipsesc filmele noastre, le ţinem la dispoziţie.

– Un alt subiect fals şi demonstrat drept o făcătură ordinară îndreptată împotriva Bisericii a fost acela cu aşa-zisul stareţ de la Basarabi bătând un trecător. Am postat pe internet şi a fost amplu preluată şi necontestată de nimeni demonstraţia faptului că nimeni din mica obşte de la Basarabi nu apare în acel film şi nici nu sunt cunoscute personajele care apar. Doar victima a fost suspect de repede cunoscută şi s-a arătat fără dubiu că minte.

Nu se pot amesteca legile sacre cu legile laice. Spre exemplu, este de notorietate hotărârea judecătorească prin care Tribunalul Constanţa a anulat caterisirea dlui Vasile Guriţă, apreciind, pe criterii doar de acei judecători cunoscute, că nu a avut loc un act de hulire la adresa Duhului Sfânt, precum şi că arhiepiscopul trebuia să ia act de comunicarea că dl Vasile Guriţă decide să iasă de sub ascultarea sa rămânând totuşi preot la aceeaşi biserică.. Această hotărâre aberantă, ca de altfel şi altele asemănătoare au foat anulate de forurile judecătoreşti superioare(Curtea de Apel) care au arătat că nu sunt competente în astfel de cauze. Legile speciale care guvernează BOR, cult recunoscut la noi, au prioritate faţă de restul legislaţiei, dar prea puţini judecători cunosc până acum lucrul acesta.

Personajele care de câţiva ani au declanşat cele mai stridente, clowneşti atacuri în mass-media au fost foştii preoţi, caterisiţii Chircu Traian, Vasile Guriţă şi fiul său Guriţă Ciprian, şi Marius Mustaţă împreună cu soţia sa, Mustaţă Ionela. Aceştia au declanşat şi multiple acţiuni penale sau civile. Parchetul sau DNA-ul au dat în toate cazurile Neînceperea Urmăririi Penale, apreciind că toate faptele reclamate împotriva Arhiepiscopiei, a IPS Arhiepiscop Teodosie al Tomisului sau a preoţilor, nu s-au confirmat. Toţi aceşti reclamanţi aveau căile canonice de încercare de reconsiderare a situaţiei lor. Biserica este mai mult decât tolerantă şi iertătoare, dar trebuie să demonstrezi o căinţă reală, ca să nu mai vorbim că a te situa în afara ascultării de ierarhul căruia ai ales iniţial să te supui este de neconceput. Toţi aceştia au alternat între cereri ipocrite de iertare şi linguşiri sau angajamente de îndreptare şi atacurile cele mai odioase, furibunde, împotriva tuturor reprezentanţilor Bisericii. Ţinând seama că aveau familii şi copii, Biserica a continuat să-i ajute, oferind să-i angajeze pe alte posturi sau plătind chiar ajutor pentru întreţinerea copiilor, în limitele legale prevăzute de statute şi regulamente, dar ei l-au primit cu viclenie, l-au considerat drept o batjocură sau au vrut să-l primească în afara cadrului legal, ceea ce nu se putea.

– În toate cererile lor de a fi iertaţi ei au avut în vedere o iertare totală, necondiţionată, ştergându-se şi gravele prejudicii aduse (Chircu Traian, peste 2,7 miliarde lei vechi, Mustaţă Marius, peste 1 miliard de lei vechi, etc, actele vorbesc) şi repunerea lor în drepturile anterioare izbucnirii conflictelor, respectiv,  să fie readuşi la epocile lor de glorie când au putut să păgubească atât de grav Biserica. Vă întrebăm pe dvs, credincioşii din donaţiile cărora au provenit miliardele care lipsesc, se poate concepe aşa ceva? Mai există vreo instituţie sau vreo persoană care să acorde undeva, cuiva, o astfel de iertare?

– Iată spicuiri din actele semnate de Mustaţă Marius:  “Regret profund toate cele întâmplate şi cu smerenie îmi cer iertare pentru atingerea adusă imaginii Arhiepiscopiei Tomisului şi tuturor celor care cu credinţă o slujesc Sau: “Este adevărat că nu întotdeauna am făcut cele mai bune acte, eu fiind un om de acţiune şi nu un om al hârtiilor”, şi aceasta o spune un protoiereu! Vă daţi seama cum a “întocmit” actele de gestiune? Şi continuă: “Mai precizez că şi dacă am greşit, cred că am fost pedepsit, am semnat şi o minută în care am fost de acord cu plata unor sume pentru a acoperi deficitul din Protoierie”, respectiv peste un miliard în total la Parohie si Protoierie conform Rechizitoriului procurorului. Ce simplu pare să fie pentru el! Semnezi o minută care nu te costă nimic şi o iei de la capăt!

Iar soţia lui, Mustaţă Ionela, recunoaşte şi ea: “Este adevărat că nu întotdeauna a întocmit actele necesare”. Şi această doamnă este juristă şi profesează acum avocatura, fiind înscrisă în “baroul constituţional”… Actele acestea le-au înaintat cei doi în toată mass-media. Noi le-am găsit la ziarul România liberă. Oare ziariştii nu le-au citit, ca să vadă cu cine au de-a face? Nu trebuie să faci anchete sau cercetări, pentru că prin aceste acte ei îşi trădează bolnava concepţie despre morală, cinste, preoţie, ascultare, etc. De ce li s-a mai acordat atât de multă atenţie prin invitarea lor ca să mai mintă şi în direct, la ore de vârf?

– Chircu Traian are şi el mai multe cereri de iertare, foarte originale: “Înalt Prea Sfinţite Părinte Arhiepiscop, Subsemnatul Chircu Traian, regretând profund erorile decizionale prin care am fost retras din structurile militare şi caterisit, îmi cer iertare în sensul repunerii mele în toate drepturile legitime de cleric militar deţinute anterior”. Fără comentarii! Sau: “mă adresez cu rugămintea de a-mi fi acordată iertarea necesară reintegrării mele în rândul clerului… angajându-mă să-mi retrag demersurile judiciare sau de altă natură împotriva acestor onorabile instituţii bisericeşti, să renunţ la revendicarea drepturilor personale prin mijloace mass-media…” Cum au fost îndeplinite aceste angajamente, ştie toată lumea. Şi după ce mai demult a jucat teatrul unei greve a foamei, acum, ultima sa găselniţă este cererea de a fi eutanasiat în prezenţa conducerii Arhiepiscopiei şi de a-i fi vândute organele, pentru acoperirea prejudiciilor din fosta parohie…

– Nimic din odiosul “reportaj”, de fapt înscenare, înfăptuită de către Petrică Răchită, Răzvan Chiruţă şi ziarul România Liberă nu s-a adeverit. După chiar declaraţiile lor în mass-media, nimeni din cler nu le-a cerut nimic, nu au fost înscrişi la Facultatea de Teologie ortodoxă din Constanţa. Mai mult, niciodată, în lumea ortodoxă, Petrică Răchită n-ar fi ajuns preot, oricât de mulţi bani, oricui i-ar fi oferit şi chiar de s-ar fi înscris şi-ar fi terminat Facultatea de Teologie. Dosarul de hirotonie, despre care se făcea vorbire în monstruosul lor film incriminator, ar fi evidenţiat faptul că soţia lui este catolică. Nu există şi n-a existat vreodată un precedent în care soţia unui preot ortodox să fie de altă confesiune, religie, cult, etc. Nu se poate, n-a existat şi nu va exista. Şi nu există corupţie la nivel înalt în Biserica Ortodoxă Română decât în vederile bolnave ale celor care judecă după ei înşişi.

Şi scandalul televizat de curând în parohia Mihail Kogălniceanu a fost orchestrat vădit răuvoitor. Şi acolo, Biserica a avut în vedere binele credincioşilor. Preotul paroh, din nefericire, a suferit un accident vascular cerebral. Ne rugăm să-şi revină în totalitate, dar chiar aşa fiind, vă puteţi imagina că ar putea sluji, spre exemplu, într-o zi toridă de vară, în plin soare, la sfinţirea unei troiţe, sau a unei maşini, sau la o înmormântare? Ar fi greu pentru oricine, darămite pentru cineva care a avut un accident vascular! Poate fi deranjat la orice oră din noapte să asiste un muribund? Pentru binele parohiei, a fost pus un alt preot paroh, care să poată face faţă misiunii, fără ca fostul paroh să fie dat afară  sau să fie scos din casa parohială. Repetăm, totul a fost făcut cu chibzuinţă, spre binele parohiei. Cui a folosit prezentarea aceea care bineînţeles că era şi trunchiată, şi îndreptată ca de obicei, împotriva ierarhului? E oare atât de greu sau de inacceptabil să se prezinte corect un eveniment?

Un alt subiect înfiorător şi cu reacredinţă răstălmăcit de nenumărate ori pentru a denigra şi a distruge, ca o adevărată lucrare diavolească, este Mănăstirea din Dorna Arini. Adevărul despre Sfânta mănăstire a fost arătat în frumosul film “Opriţi înaintarea pustiului (în sufletele oamenilor…)” pe care de asemenea l-am împărţit în mass-media şi-l ţinem la dispoziţia celor care nu-l au încă. Reamintim că tot ceea ce s-a făcut acolo s-a făcut cu mari sacrificii, prin donaţii particulare, că nu este un lăcaş luxos, că totul, fără nicio excepţie este făcut pentru binele Bisericii şi al credincioşilor, că s-a urmărit frumuseţea ca mijloc de exprimare şi binefacerile drept target. Mai mult încă, prin eforturile Arhiepiscopiei Tomisului şi ale Arhiepiscopului Teodosie s-au născut acolo nu una, ci două mănăstiri: Dorna Arini şi Prislop! Mari eforturi şi lupte în instanţă au însoţit şi pe cea de-a doua ctitorie, dar se spune că o cale care nu prezintă piedici nu duce nicăieri. Cu sute de ani în urmă, mănăstirile înfiinţau şcoli pe lângă ele, tiparniţe, laboratoare, susţineau oamenii de ştiinţă şi artele, pe marii artişti, pe marii muzicieni. Toată cultura şi progresul timp de o mie de ani le datorăm Bisericii. De ce oare acum eforturile cinului monahal de a se pune în slujba oamenilor ajutându-i să vină să participe la slujbe, sau înfiinţând pentru ei cabinete medicale, trebuie să suscite atât de multă adversitate? Urmăriţi din nou filmul nostru şi nu ne îndoim că veţi vedea lucrurile în justa lor lumină.

Biserica este autonomă şi are monopol asupra producerii şi vânzării lumânărilor, veşmintelor bisericeşti, obiectelor de cult etc.  (Legea 103 din 1992). Orice firmă care încalcă această lege aduce atingere veniturilor posibile ale Bisericii, furând practic de la Biserică, pentru cine poate trăi împăcat cu acest gând. Lucrul acesta este valabil şi pentru cei ce vând lumânări în Obor sau calendare bisericeşti de anul nou, şi pentru cei cu afaceri pe picior mare, dar şi pentru cei care caută să profite de un preţ mai redus, încurajându-i pe precupeţi prin achiziţionarea mărfurilor lor. Biserica nu este bogată şi se cere sau se aşteaptă foarte mult de la ea. Dacă ţara este săracă, şi Biserica este săracă. Şi reciproc.

Credem că acestea au fost cele mai importante subiecte ale ultimilor ani.

Vă rugăm să păstraţi aceste pagini spre a le mai putea consulta ulterior şi eventual să le daţi şi colegilor dvs spre buna lor informare, pentru ca la noile explozii de ură care vor urma împotriva Bisericii (să nu vă îndoiţi de asta), împotriva Arhiepiscopiei Tomisului sau împotriva Înaltpreasfinţiei Sale Arhiepiscopul Teodosie, să puteţi fi preveniţi şi să fiţi vigilenţi. Şi nu uitaţi că Biserica ne cuprinde cu acoperământul ei pe noi toţi, fiind dincolo de timp şi de viaţă şi că Dumnezeu le vede pe toate. Scrie în Psaltire, cea mai citită carte  din Vechiul Testament, că “începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu”. Toţi cei ce suntem botezaţi întru Hristos, facem parte din Biserica Ortodoxă Română şi depinde mult de noi atât apărarea ei, cât şi ceea ce are să devină. În rest, puteţi scrie orice veţi crede de cuviinţă.

Departamentul Juridic

Biroul de Presă şi Comunicare al Arhiepiscopiei Tomisului

NB: Sublinierile din text ne aparțin.

Advertisements

4 responses to “În atenţia mass-media

  1. Salutăm această inițiativă a Arhiepiscopiei Tomisului! După părerea mea, este prima oară când apare un răspuns clar din partea unei autorități oficiale aparținând BOR împotriva atacurilor din media asupra Bisericii.

  2. Pr. Gheorghe

    Iar noi binecuvântăm acest ecou al unei iniţiative ce nu are drept scop decât cinstirea Bisericii.
    “[…] şi sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască mărirea Ta!”

    Dumnezeu să binecuvâteze Biserica şi ţara noastră, pentru ca Biserica a născut şi naşte sfinţi, iar ţara este ceea ce sfinţii noştri au iubit!

  3. Într-adevăr, un răspuns foarte bine articulat! Pe când, oare, un drept la replică acordat Bisericii de către Realitatea Tv sau Antene? Dar drept la replică, nu linşaj mediatic! Dar cred că ştim cu toţii răspunsul…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s