Ad(versus) Alexandrum

REFERINȚĂ: http://alexandrutigrul.wordpress.com/

Scurtul dialog pe care l-am avut cu Alexandru-Tigrul în de ce-ul iniţiativei nu s-a stins (cum poate unii din noi se aşteptau), ci s-a ec-stins. Şi literar (de la comentariu sumar, la comentarii ample şi articolaşe – sper să nu ajungem la tratate), şi tematic (pe parcurs au fost însăilate în discuţie teme care ar merita, prin vastitatea lor, să fie tratate separat). Prin conţinutul cuvintelor ce urmează nu urmăresc ofensarea autorului articolului (di)secat.

(A) Titlul se vrea incandescent (cunoscătorii simt parfumul franţuzismelor din veacul al XVIII-lea): Biserica – inamicul milenar al libertăţii şi raţiunii individului. Chiar autorul afirmă că articolul său „conţine o serie de concluzii personale suficient de acide încât să agite spiritele ce au un grad mai ridicat de celeritate în reacţii”. Surplusul de comentarii este inutil.

(B) Motto: două citate (din Ayn Rand şi Jerry Sturdivant) menite să arunce noi lumini asupra potenţialului semantic al titlului. Nu insist asupra lor. Momentan mă limitez la a afirma că sunt etichete de pe alte borcane, lipite emfatic pe sticluţa cu ortodoxie. J

(C) Introducerea oferă mai multe detalii despre ce urmează să citim. Introducerea este tripartită:

(1) Mărturisirea antipatiei faţă de Biserică, antipatie care a generat un potop de cuvinte „binevoitoare” la adresa ei. Rezumând, Alexandru este profund dezgustat de „exteriorizările  publice religioase”. Timp de doi ani de zile a fost pe medicamentaţia cu indiferenţă. Dar „acţiunile lor (ale enoriaşilor şi slujitorilor), încărcate cu cantintăţi apreciabile de machiavelism, îndreptate permanent către comunitate, creează un climat în care absurditatea, simplicitatea şi semidoctismul sunt ridicate la rang de norme de conduită obştească.” Deci, pus „înaintea unui fapt de acest gen”, el fiind dintre acei oameni luminaţi „care a(u) lecturat şi alte scrieri în afară de cele ale „sfinţilor” (sic!) părinţi ai Bisericii”, Alexandru „ia atitudine în apărarea comunităţii de revărsarea tezelor şi directivelor religioase (?) care conţin o lipsă grosolană de realism şi simţ practic”. Vom vedea, totuşi, citind articolul, că autorul nu are treabă cu simţul practic al popilor şi al poporului ortodox-român. Poate doar, în treacăt, cu lipsa lor de realism (faimosul curent chipurile cultural ce se bate cap în cap cu idealismul).

(2) un soi de captatio benevolentiae printr-o uşoară victimizare pentru adevăr sau, creştineşte, martiriu (autorul se declară conştient de riscul antipatiilor din partea cunoscuţilor şi de „oprobiului obştesc”).

(3) o precizare lapidară menită să lase a se înţelege că discursul autorului este bine informat şi atinge punctul nevralgic al discuţiilor din cercurile teologice şi ale societăţii civile.

D. Textul propriu-zis este construit în jurul a câteva clişee ateiste. Când mă refer la clişeu, am în vedere în special faptul că orice tip de răspuns (chiar cel mai raţional posibil) oferit în contra-balans nu este considerat suficient pentru a înlătura clişeul din discurs (e valabil şi pentru bisericoşii noştri). Pentru a nu-mi lungi inutil expunerea, voi trece direct la redactarea succintă a replicii mele, lăsându-vă pe voi, dragi cititori, să parcurgeţi articolul vizat de mine.

(1) Ipocrizia

(a) problema textului de la creştinortodox.ro

Este voit exagerat de către autor mesajul frazelor: Pentru omul zilelor noastre, din al carui vocabular sunt nelipsite zi de zi cuvintele “mall”, “facebook”, “shoping”, cuvinte precum “rost”, “fire”, “randuiala”, par sa nu mai insemne nimic. Din acest motiv, el renunta nu numai sa le foloseasca, ci si sa le mai acorde importanta. Acesta traieste drama celui mereu insetat nu de a fi, ci de a avea, fiind captiv al unui univers inchis, extrem de restrans.” De unde până unde rolul acestor cuvinte este de a manipula religios (p.2, r. 2)? Mai degrabă, pe un ton nostalgic (şi cam „clişeistic” ca formă a interogaţiei), este problematizată „rata de conversiune” a limbajului cotidian dinspre ontologic către posesiv (cu referire la calitatea spirituală a vieţii). În plus, din cuvintele subliniate mai sus (mole, face-the-book and choping :D) nu reiese şi nici nu va reieşi vreodată că este înfierată tehnologia, ştiinţa sau progresul! Citatul este neconcludent, poate ar trebui găsit altul.

(b) problema heliocentrismului

Ce treabă are Aristarh cu BOR? Ce treabă are Copernicus cu BOR? (vide 6) Şi mai mult, de când mole, choping şi face-the-book înseamnă evoluţie pentru omenire? Schimbare nu-i totuna cu evoluţia.

(c) problema învăţăturii Bisericii

Dacă ne referim strict la învăţătura Bisericii, care a rămas tributară trecutului, refuzând să evolueze odată cu normele actuale societăţii pe care le înfierează cu tărie – învăţătură pe care eu mi-o imaginez sub forma unui Tyrannosaurus rex care se plimbă agale prin mlaştinile ignoranţei şi care nu arată nici cel mai mic semn de schimbare – din punct de vedere material, evoluţia s-a realizat în mod desăvârşit”. Avem aici o mostră de afirmaţie peremptorie (şi generalizantă) ce vădeşte insuficienţa informaţională a autorului. Primo, este necesară definirea mai clară a sensului cu care autorul încarcă sintagma „învăţătura Bisericii”. Secundo, ar fi util de tratat separat problemele administrative de cele spirituale. Tertio, e musai să vedem şi noi care sunt normele actuale ale societăţii la care face autorul referire şi care este aria lor de acţiune (politică, culturală, educaţională, strict-socială etc.). Abia quarto putem analiza discursul Bisericii în paralel cu normele la care autorul face referire ca să concluzionăm că sunt (nu sunt) „înfierate cu tărie”. Despre a doua subliniere nu comentez nimic, întrucât este crezul autorului şi ar fi cel puţin necuviincios din partea mea să-mi extind părerile asupra crezului cuiva.    

(d) problema ipocriziei în sine

Autorul nostru a fost admonestat de subsemnatul pentru comiterea „păcatului” generalizării. Dacă ar coborî puţin de pe muntele aroganţei ateiste până la preceptele creştine veritabilă (care da, se regăsesc în Biserică), poate că autorul nostru ar observa că nu poate fi „ipocrită” învăţătura asta mult blamată de către toţi ateiştii cu care m-am conversat până în prezent. Că sunt creştinii ipocriţi, este cu totul altceva. Aaaa…era să uit! Dar nici ei (creştinii) nu sunt cu toţii nişte ipocriţi, o mai fi câte unul care să „scape turma” de generalizare, nu?

(e) Cu regret, despre cunoaştere şi adevăr nu putem conversa, întrucât punctele noastre de vedere (al meu şi al autorului articolului despre care pălăvrăgesc) se exclud reciproc. Iar discuţia se va deplasa dinspre sfera dialogului, către vorbirea fără noimă.

(2) Scriptura

Din lipsă de timp şi spaţiu, şi mai ales din cauza incapacităţii mele de a explica îndeajuns de clar problematica contradicţiilor Scripturii, le recomand atât Tigrului nostru, cât şi celor interesaţi de ea (problematica), cărţile prof-ului pe nume René Girard: „Despre cele ascunse de la întemeierea lumii” sau „Prăbuşirea Satanei” (ambele ed. Nemira). Deşi cu oarece lacune, e de preferat altor autori, întrucât discursul său este academic, iar nu ecleziastic. Eventual, pentru că Tigrul nostru e pasionat de antichitate (şi îl admir nespus pentru asta), ofer un titlu-bonus din acelaşi autor: „Minciună romantică şi adevăr romanesc”.

(3) Bunătatea lui Dumnezeu

(a) pentru problematica scripturistică, vide (2)

(b) crezul autorului: „cred în spiritualitatea lipsită de ritualurile sau dogmele existente în cadrul Bisericii, şi în sentimentul nealterat de influenţa divinităţii edificată de Scriptură”. Nu înţeleg cine anume îl obligă pe autorul nostru să fie ortodox sau scripturist (din câte ştiu eu, popii nu ies cu arcanul după credincioşi). Conform legislaţiei de pe aici, dumneasa este liber să se manifeste conform principiilor dumisale religioase, ireligioase sau contra-religioase (şi bănuiesc că aşa şi face :P). Totuşi, pentru ca libertăţile noastre (a mea şi a dumnealui) să nu se ciufulească când se întâlnesc, poate ar fi de preferat (a se citi de cuviinţă) aplicarea cotidiană a binecunoscutului principiu emis de J. S. Mill (despre limita libertăţii personale).

(4) Inexorabila nebulozitate a Bisericii Creştine

Nu vreau să inoportunez, dar chiar există nişte criterii bine-stabilite încă de pe vremea selecţiei canonului scripturistic (cca. sec. 3-4), criterii ce au în vedere şi interpretarea scripturistică. Din cauza insuficienţei informaţionale (aici e buba cu sfinţii părinţi pe care îi ironizează Tigrul), autorul nostru se pripeşte şi…spune lucruri „copilăreşti” (nu voi să fiu prea drastic cu dumneasa, autorul). Dacă va lectura umila mea bibliografie, va rămâne cu siguranţă la fel de caustic, numai că se va îndrepta către altfel de probleme (sau tot către aceleaşi, numai că le va stăpâni mai bine).

(5) Păgânism transpus în creştinism, superstiţie deghizată în tradiţie

(a) Nu ştim la care elementele şi simbolurile păgâne inserate metodic în creştinism se referă autorul nostru. Ar fi fost de preferat enunţarea câtorva din ele, pentru ca mai apoi să fie cercetate în amănunt (pe baza informaţiilor istorice de care dispunem).

(b)Consiliul ecumenic desfăşurat la Nicaea, în anul 325, în prezenţa lui Constantin, a oferit statului roman noua instituţieBiserica – care a permis instaurarea stabilităţii în regiunile aflate sub jurisdicţie romană…” Nu ştiu de unde aţi cules această preţioasă informaţie (de la Ed. Gibbon?), dar este neverosimilă. Briciul lui Occam: Constantin a vrut ca Niceea 325 să pună capăt disensiunilor creştine apărute în Egipt (ereziile subordinaţianiste) şi răspândite, ulterior, până prin Iberia secolului al VI-lea, bunăoară. Se pare că nu prea a reuşit să stabilizeze Imperiul (după Constantin, potopul).

(c) Ca răsplată pentru acţiunile sale politice în favoarea Bisericii, împăratul Constantin a fost declarat ‚sfânt’, în pofida faptului că acesta, în anul 326, şi-a ucis cu sânge rece atât propriul fiu, Crispus, cât şi propria soţie, Fausta, pe podeaua rece a băii imperiale.”

(c1) Constantin era imperator roman. Prerogativele sale erau nelimitate. Mai mult decât atât, prin 330-333, titulatura sa devine, din imperator caesar, Dominus noster[1]. Ar fi putut figura, cu de la sine putere, în oricare din calendare, păgân sau creştin (întocmit tot pe baza celui păgân). N-ar fi fost ceva inedit. Gândiţi-vă, dragi cititori, la lunile iulie şi august. Ideea de răsplată este improbabilă. Briciul lui Occam: mai degrabă a fost inclus în calendar datorită memoriei colective favorabile a poporului şi, în special, în cinstea fiilor săi (se credea că va urma o lungă dinastie constantiniană). Îmi permit să adaug o bârfuliţă nevinovată: pretenţiile lui Constantin s-au limitat la rang-ul apostolic („isapostolos”), de trimis al lui Dumnezeu ca şi celebrii martori ai Săi pe pământ; pe când Merovingienii (câteva secole mai înspre azi) se visau descendenţii (ereditari!) lui Iisus pe pământ. Asta ca să fie mai tari decât papa!

(c2) Nu cunoaştem motivele reprobabilului gest comis de Constantin în 326. Întrucât Crispus (născut din Minervina, probabil concubină, după „moda” suveranilor Orientali copiată de romani) şi Fausta (mama dinaştilor constantinieni) au fost asasinaţi din poruncă imperială la interval temporal foarte scurt şi în locuri diferite[2], a fost emisă, ca plauzibilă, ipoteza adulterului. Totuşi, mânia lui Constantin e ca a unui „mic copil” pe lângă cea a altor imperatori romani…NB! Gestul lui Constantin nu trebuie scos din epoca în care a fost înfăptuit şi, mai ales, criticat prin prisma moralei şi dreptului de astăzi.

(c3) Mai contează dacă podeaua era rece?

(c4) Botezul pe patul de moarte sau la vârstă înaintată se practica în vechime la creştini (deşi nu era o normă fixă). Botezul, de asemenea, în urma căinţei veritabile a catehetului (manifestată în perioada catehumenatului) şi a harului lui Dumnezeu, ştergea (şterge) toate păcatele celui botezat. Există mai mulţi oameni, din rândul tâlharilor şi ucigaşilor, care, părăsind calea păcatului (vi se pare un termen banal, un m.s.o.[3], dar vă asigur că are conotaţii spirituale adânci), prin pocăinţă („metanoia”) şi rugăciune au devenit sfinţi. Vreo două exemple pot fi găsite prin Pateric, dacă vă interesează, cititorii mei dragi…

(d) Referitor la problema canonului scripturistic: afirmaţiile autorului articolului nu au nici o bază argumentativă (ca să nu spun reală). Sunt simple remarci răutăcioase, lipsite de onestitate ştiinţifică şi „danbrowniene”, deocamdată. Aştept argumente bine ticluite, nu afirmaţii goale şi lipsite de autoritate ştiinţifică!

(e) Detaliile (vrea autorul) picante oferite la acest capitol nu argumentează (a se citi: sunt pe lângă) subtitlul Păgânism transpus în creştinism, superstiţie deghizată în tradiţie.

(6) Asumarea: Cruciadele şi Inchiziţia (vorbire directă)

(a) Stimabile domn, eu vorbesc limba română. Iată afirmaţia dumneavoastră:

„Faptele de mai sus (crimele Inchiziţiei, nn.)  fac parte din trecutul milenar al Bisericii Creştine, un trecut neasumat de majoritatea clericilor (???), care foloseşte un registru al deciziei la care doar o anumită categorie de clerici poate avea acces (???)în prezent se invocă, printre altele, apartenenţa la un cult diferit pentru a se sustrage asumării.

(b) În dialogul purtat de noi doi anterior, eu am amendat „subtitlul de mai sus” (sus-titlul) – chintesenţa afirmaţiei dumneavoastre – în felul următor:

“Are şi B.O.R păcatele ei, dar chiar nu este vinovată de torturile Inchiziţiei (am văzut că aţi alocat un spaţiu extins torturilor practicate de canaliile inchizitoriale). Vă rog să operaţi cu briciul lui Occam în această zonă! Este cu totul altceva că Scriptura poate justifica, în mintea nebunilor, omuciderea! Şi asta s-a întâmplat nu o dată…şi se mai poate întâmpla…Ce treabă au nebunii cu sfinţii părinţi?”

Răspunsul dumneavoastră mă face să cred că nu vorbim aceeaşi limbă:

“Eu nu am susţinut nicio clipă faptul că BOR este vinovată de atrocităţile Inchiziţiei patronate de Biserica Catolică, însă necondamnarea actelor în cauză de către prima constituie o întovărăşire tacită de care BOR trebuie să se lepede, după atât timp trecut de la executările metodice ale “păcătoşilor”.

(c) A(-şi) asuma (ceva) = 1. a lua ceva asupra sau pe seama sa; 2. a se angaja să îndeplinească ceva; 3. A accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele care rezultă din ea (DEX). Nu văd cum şi mai ales de ce ar trebui ca B.O.R. (şi Biserica Ortodoxă de după secolul al XIII-lea, în totalitatea ei) să-şi asume vina pentru fapte reprobabile necomise sub „patronajul” ei. Negaţi în van că nu aţi susţinut aşa ceva, cuvintele sunt de faţă, aici.

(d) Condamnarea crimelor nu înseamnă şi asumarea lor. Faptele abominabile la care faceţi referire sunt reprobate implicit de însăşi condamnarea păcatului omuciderii ca formă severă a lipsei de iubire a semenilor şi, în ultimă consecinţă, a iubirii de Dumnezeu. Din moment ce BOR condamnă până şi avortul (omucidere faţă de care societatea de azi manifestă o laxitate de neiertat), este de la sine înţeles că BOR (şi orice ortodox veritabil) dezavuează mutilările şi torturile inchizitoriale din Evul Mediu!

(e) Faptul că nu există o condamnare oficială a crimelor Inchiziţiei de către BOR (chiar aţi cercetat cu de-amănuntul şi nu aţi descoperit nici una?) nu înseamnă că BOR este în „cârdăşie” cu acele canalii dintre catolicii (nimic nu mă face să cred că absolut toţi catolicii erau canalii) din veacul al XVI-lea. Afirmaţia dumneavoastră este rău-intenţionată.

(f) Mai mult decât atât. Sanctitatea Sa, Papa Ioan Paul al II-lea, chiar a prezentat oficial scuzele în numele BRC pentru crimele înaintaşilor Săi imposibil-de-descris-aici (deci nu-i cum susţineţi dumneavoastră câteva paragrafe mai jos), crime de care catolicii de azi nu sunt vinovaţi personal.

(g) Cât priveşte Cruciadele, ţin să vă amintesc că Alexios I Comnen abia a reuşit să redirecţioneze cruciaţii care veneau din Apus către Constantinopol iar nu către Ierusalim (Cruciada I). Ca să nu mai povestesc de Cruciada a IV-a (1204) şi de catastrofa ce s-a abătut asupra ortodocşilor bizantini (BOR ţine de ritul bizantin)! Deci, ce e de asumat de către ortodocşi din Cruciade, domnul meu?

(7) România ortodoxă (vorbire directă)

(a) În dezgustul dumneavoastră general faţă de ortodoxie aţi extins sensul afirmaţiei domnului Djuvara. Briciul lui Occam: distinsul istoric nu confundă ortodoxia ca spiritualitate cu gradul scăzut de cultură al membrilor de astăzi ai BOR („ele nu e ortodoxe”):

„Totuşi, oricât de repede am merge, continuăm să fim în urma Ungariei, Poloniei, Cehiei?

N.D.: Ne-au oprit din cursa apropierii de Occident cei 50 de ani de comunism.

Şi Polonia, şi Cehia, şi Ungaria au fost blocate de comunism, dar şi-au revenit mai repede. Pe noi ce ne-a oprit?

N.D.: Ele „nu e ortodoxe”.

Ortodoxia ne ţine pe loc?

N.D.: Precis.”

 

(b) Când ministerele educaţiei şi sănătăţii vor fi trecute sub „oblăduirea” BOR, vă veţi putea îndrepta tirul neiertător al criticilor pe bună dreptate asupra BOR. Până atunci, vă sfătuiesc să mergeţi frumuşel la cei ce desfiinţează dispensare şi spitale şi să vă exprimaţi cât se poate de liber oful. Sau, ca să fiţi mai îndreptăţit, moral, a critica: hai să punem mână de la mână să facem spitale şi şcoli. Dacă nu suntem în stare, vreau să văd şi eu măcar un ONG care să dea tonul, că a noastră conducere politică e clar depăşită de situaţie!

(E) Încheierea

(1) Mă opresc aici. Am obosit.

(2) Greaţa de care vorbiţi că vă macină cavitatea abdominală v-o provocaţi singur, domnule, mestecând, confuz,  informaţii, fără avizul „cercetătorilor (să-i numim) serioşi”. Consumarea lor timp îndelungat poate avea efecte mult mai nasoale. De la bătut-câmpii, la vorbit de unul singur pe stradă.

(3) Referitor la post-scriptum (este ultimul răspuns pe care îl voi da la problema „şerpilor ce colcăie în Biserică”). Fie indicaţi foarte clar (accept să-i arătaţi cu degetul dacă aveţi dovezi concrete) pe cei la care vă referiţi, ca să-i vedem şi noi şi să ne ferim de ei (şi să fie aduşi în faţa justiţiei, dacă ea există în ţara asta), fie încheiaţi subiectul. V-am spus că nu suport nici generalizările, nici aluziile incriminatorii generale. Îmi provoacă greaţă.

(4) Tonul cumva coroziv al cuvintelor mele de mai sus nu va fi folosit în orice altă discuţie vom mai purta. Nu am nimic personal cu dumneavoastră.

(5) Pentru viitoarele discuţii (dacă vor exista) între noi doi, vă rog să abordaţi separat (pe rând) temele de mai sus sau altele. Dialogul pe marginea lor va fi, astfel, mai lesne de urmărit de către cititorii noştri. Plus că nu am le-am lăsa impresia de diletantism…

Cu stimă,

Theodoros


[1] Ion BARNEA, Octavian ILIESCU, Constantin cel Mare, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc. 1982, p. 55.

[2] Ole! Go go pe Wikipedia, în lipsă de bibliografie-pe-hârtie.

[3] „Mecanism scripturistic obtuz”, după cuvintele autorului nostru.

Advertisements

28 responses to “Ad(versus) Alexandrum

  1. alexandrutigrul

    Excelent, domnule Theodoros. Îngăduiţi-mi, rogu-vă, o zi sau două pentru a formula replicile necesare (cu toţii muncim pentru patrie şi dispunem de timp liber limitat). Aşadar, vom diseca creştinismul până în cele mai adânci măruntaie ale sale şi astfel să aflăm, poate (sau să ne reamintim) fundaţia pe care acesta a fost construit şi nu numai, căci voi insista şi asupra trecutului “nepătat” al Bisericii Ortodoxe; pe urmă, vom reveni în secolul XXI, de unde vom afla (tot de pe site-ul creştin-ortodox.ro pe care îl apăraţi cu vitejie) cum, de fapt, Hristos a fost ortodox!

    Sănătate şi Doamne ajută!

    • Domnul meu, platforma aceasta de discuţii nu zboară nicăieri. Vă aştept cu drag replica, drag izvorât din respectul pe care vi-l port. 🙂 Numai că vă rog să purtăm dialogul pe idei tratate fiecare în parte. Vă mulţumesc anticipat!

    • Era să uit. Apologia noastră nu sprijină “şerpii”! Dacă binevoiţi să aruncaţi un ochi pe postarea prietenului meu A., veţi observa că site-ul creştinortodox.ro a fost “amendat” de noi pentru plata online a pomelnicelor. Nu pentru că acest lucru ar fi rău în sine (nu e rău, dar e insuficient), ci pentru că ortodoxia încurajează întâlnirea faţă către faţă a fiilor duhovniceşti cu duhovnicii lor. Vă stau la dispoziţie pentru mai multe detalii. Doamne ajută! 🙂

  2. “vom reveni in sec XXI (…)cum ca de fapt Hristos a fost ortodox”, de fapt a fost un lamaist galben. ))) Cam toti dreptii din VT au fost ortodocsi, pamantul are fix 7518 ani de la facere si geocentrismul este nu doar o “teorie” ci reprezinta adevarul creatiei.
    let’s play;
    De aceea Domnul ne invata sa nu deschidem usile unor astfel de oameni, ca ajung mai obraznici dupa ce ne cunosc invataturile.Cele sfinte sunt batjocorite de ei pentru ca nu stiu ce sunt; si acestia mai cu seama se ridica si se inarmeaza impotriva noastra. Asta vrea sa spuna Domnul prin cuvintele; Ca nu cumva sa le calce in picioare si intorcandu-se sa va sfasie.(…) Acestea nu pentru ca invataturile noastre sunt slabe , ci din pricina caaceia sunt porci.La fel ca margaritarul ,nu-i calcat pentru ca este de dispretuit, ci pentru ca a cazut intre porci..
    Omilia XXIII.CuvIII. Sf Ioan Hrisostom.
    toate penibilitatile alea despre “diferentele “intre VT si NT sau Dumnezeul rau vs D-zeul bun sunt fumate din primele secole. Ps-un “dialog” cu un individ precum asta din postare, e pierdere de

  3. pps. vom diseca crestinismul. cool! dupa ce tragi nu una mica ,ci cateva mai mari..sau invers?(premisa). vad bine ca orice blog are cate o lorena lupu.(concluzie)
    )

    • Eu am folosit verbul “a diseca” cel dintâi în dialogul cu Alexandru. Dumneasa mi-a returnat “favorul”. Deşi afirmaţiile dumneavoastră sunt cumva îndreptăţite, îmi displace tonul care le însoţeşte. Cred că se poate şi fără vehemenţă. 🙂

  4. pai nu folosesc (!) sau (?) ori (@#@&$^) mai mult mult decit este necesar pt o dezbatere cu parelologi ale caror opinii sunt fumate din vremuri vechi, din timpurile cind acestia erau (doar) scrumiere, ei avand impresia ca-s originali. tu esti un finutz, pe alte bloguri, specimenelor de genu’ asta, sectia papusi ,li se baga mancarea pe sub usa..Scriptura(reflexia Traditiei) foloseste cuvinte mult mai tari, precum si Sfinti Parinti, nah..
    ))

  5. citate;
    Sf Epifanie al Ciprului; Fugiti de tot eresul ca de fiarele cele pline de venin de moarte.

    Fer Ieronim; Eu niciodata nu am crutat pe eretici si mereu m-am straduit ca vrajmasii Bisericii sa fie si vrajmasii mei.

    vezi si Sf Hrisostom care-i numeste dupa Scriptura in Omilii la Matei, porci, lupi ,caini..si altele. le gasesti in atlasul zoologic. tigri, niet. sunt animale prea nobile )))

    ergo sunt intr-o companie selecta, altfel nu-mi permiteam, caci sunt fum si oglinzi, pamant si cenusa, floare a campului. parafraza la…
    )))))

    • O fi bine că am uitat că Sfinţii Părinţi îndeamnă la dragoste pentru toată făptura? M-am cam săturat de interpretarea asta sectară pe care văd că mulţi o dau Sfinţilor Părinţi! Luăm de la ei numai ce ne satisface setea de răutate… În lucrurile adânci pe care le învaţă, nu-i prea băgăm în seamă, dar dacă găsim texte (pe care le rupem din context) în care îi condamnă pe eretici şi pe păgâni creşte subit evlavia în noi… Dumnezeu să ne lumineze pe toţi!

  6. dap. 1.auzi, Sf Parinti nu se “interpreteaza” si nu se “rup din context” ,doar Sf Scriptura prin interpretarile lor, pt a nu cadea in inselarea sola/fide. 2. cred, c’ai atins si depasit gradul de sfintenie necesar pentru al “iubi” si pe Pol Pot, post mortem? l’ai depasit in piosenie pana si pe Sf Nicolae in disputa cu Arie. felicitari cuviosia-ta si iarta’ma pre mine netrebnicu’. (numai eretic sa nu ma faci- sfat din paterik).

  7. sa nu uit, moshu@; cred ca nu faci diferenta, sesizata de toti Sf Parinti intre dragostea desavarsita fata de zidirea lui Dumnezeu (frati in Adam) cu scaderile sale firesti si ura desavarsita asupra pacatelor impotriva credintei ale vrajmasilor, de care vb psalmistul (Ps 138, 20,24). spre indreptarea/mustrarea lor s’au dat (si) anathemele. noteaza-ti, studiaza patristica, apoi revino cind esti pregatit. spor.

    • Mulţumesc pentru sfaturi! O să le pun în aplicare, mai puţin cel cu revenitul când o să fiu pregătit. Apropo, nu ar fi rău să-l amestecăm pe Sfântul Nicolae într-o discuţie de genul acesta. Am avea dreptul să facem ce a făcut el dacă am avea dragostea lui. Crezi că l-a pălmuit pe Arie din ură?! Aş! L-a pălmuit pentru că îl iubea… Dar probabil că ţi-e greu să înţelegi cum poţi iubi un eretic.

  8. alexandrutigrul

    @cristi
    Oare Hristos, care a spus să ne iubim aproapele şi vrăjmaşul deopotrivă, nu este mai mare decât toţi “sfinţii” părinţi la un loc? Fariseule ce-mi eşti. Ce-mi place când sunt tălmăcite şi aduse-n faţă fel de fel de scrieri “părinteşti” sau versete biblice pentru a ne justifica propriile impulsuri naturale.

    Dle Theodoros, aceasta a fost ultima mea intervenţie pe site-ul dvs.
    Sănătate multă tuturor.

    • Domnul meu, Cristi este un vechi “cunoscut” de-al nostru, un neo-apologet de matrix. Îi faceţi şi dumnealui, şi nouă, şi chiar şi dumneavoastră vă faceţi un mare deserviciu luându-l în serios. Multă sănătate! 🙂

  9. aham ai trecut in defensiva, nu mai ai gura asa mare, aaa?.vezi ca Hristos a mai spus si altele, dar tu.. hai..uimeste-ma cu “disecarea crestinismului”, vino (si) cu citate din clasicii richard dawkins si stephen hitchens, please.

    • Domnul meu,
      Habotnicia nu salvează ortodoxia. Ca să nu mai zic de România. Te rog, deci, să iei în considerare cuvintele mele şi să le tratezi cel puţin cu toată seriozitatea “pedagogică” de care dispui!
      1. Asperităţile (gravitatea) Sfinţilor Părinţi ţinteau mai întâi păcatele proprii (şi ei erau oameni), iar abia mai pe urmă pe cele ale contemporanilor lor. NU e răutate şi frustrare în discursul lor, nici lipsă de logică elementară sau lacune de exprimare ca la dumneata. Dacă ai “crezut” a găsi violenţă gratuită în cuvintele lor, ai chibzuit foarte rău (a se citi “deloc”).
      2. “Impulsivitatea”, nu-i dubiu, apare şi ea, din când în când, în discursul patristic. Dar te-ai întrebat vreodată dumneata despre motivele ei? Nu, normal că nu, pentru că eşti ocupat cu scrisul articolelor, la comandă, împotriva BOR. Te ajut eu, monşerică, cu briciul lui Occam: ereticii de altă dată erau, adeseori, de o brutalitate ce mergea până la omucidere…(Că tot veni vorba, Alexandru nu te-a bruscat în nici un fel). Te las să înţelegi mai mult de unul singur. Dacă poţi. Dacă îţi este imposibil, îţi stau la dispoziţie.
      3. Creştinul trebuie să se lase modelat de Sfinţii Părinţi în măsura în care ei sunt modelaţi hristic (te asigur că aşa este ortodox). Ce faci dumneata, în schimb? Îi “modelezi” (aş zice “mutilezi”) pe Sfinţii Părinţi după chipul şi asemănarea dumitale. Vezi în ei DOAR gladiatori care decapitează eretici! Matrix, frate!
      4. Încă nu mi-ai demonstrat că merită să accept sfaturi de la dumneata despre felul în care îmi port discuţiile. De asemenea, ar fi fost de cuviinţă să nu-ţi faci simţită prezenţa insipidă într-un dialog ce (mă conving o dată în plus citind cuvântul cu care l-ai complimentat pe moshu) te depăşeşte. Asta (excluzând bunul-simţ) ca să nu te faci de haha-t!
      5. Moshu mi-a fost coleg de liceu, de facultate şi restul (te las să citeşti printre rânduri ce liceu, ce facultate şi ce “rest”). De asemenea, Moshu chiar îi citeşte pe Sfinţii Părinţi iar pentru mine, personal, este lider de opinie în acest domeniu. De ce? Dincolo de cultura patristică informaţională, văd cultura patristică a faptelor (sic!) sale – să ştii că nu întâmplător l-am poreclit Moshu. Însă, pe dumneata, Cristi, te cunosc din articolele dumitale. Părerea mi-am expus-o altă dată. Încă nu-mi dai motive să mă răzgândesc.
      6. Te invit să meditezi stăruitor asupra textului de la Galateni 6,1. Apoi, îţi poţi prezenta scuzele public, dacă te “ţine” obrazul. În caz că te gândeşti să latri sau să înjuri, vei fi “temperat” prin cenzură.
      7. Te rog să încetezi a recomanda blogul nostru altora. Nu ne faci cinste (încă), şi nici nu faci parte dintre noi, cei de pe iniţiativa ortodoxă.

      Cu speranţa că mă vei înţelege, cu gânduri bune şi fără ranchiună,
      Th.

  10. draga Theodoros, te chiama Theodoros? pe mishu il chiama mishu? Cristi e numele meu de botez, apropo de cine’s ipocritii (inca) in “matrix” lol. deci ia pilula rosie. sau albastra, whatever…
    ps. te rog sa aduci contraargumente valide postarilor mele, daca nu si nu, atacurile ad hominem intre “frati”, nu ma pasioneste. bloggerul godless ii mai “original” decit domnia-ta. cel putin e sincer…

    • Detest risipa de cuvinte…mai mult, detest lipsa propoziţiilor, mai ales la “profesori”. Ştiu că eşti supărat pe mine, pentru critica mea la articolul acela al dumitale, articol pricinuitor de discordie între ortodocşi. Dacă te simţi uşurat psihologic, dă-i tare cu critica în mine. DAR FĂ-O CU UN SCOP PRECIS ŞI MAI ALES LA SUBIECT! Dacă nu vrei sau nu poţi, mergi în pace! 🙂

  11. Si io detest selectia observationala de care’s acuzati ateii de catre cei ca tine si colegul de faculta @moshu..”soft”. ia mai citeste again and again postarile mele pe firul asta. poate iti vine porumbelu’ la cap.. apropo, ce, te deranjeaza reclama gratuita, facuta unui SINGUR blogger ortodox, recte mihailandrei?
    nu-i cazu de ban fratzica, ma banez singur. ciao.

    • Încep să cred că trebuie să facem la şcoală nu limba română, ci limbile române…chiar nu te inteleg, my bro…îs mai tare de cap…ce anume îmi reproşezi? Pe puncte, te rog. Dacă înţeleg şi vede ochiul meu că e aşa cum spui, îmi asum critica ta. Fără “menajamente”!

  12. “chiar nu te inteleg” biensur intelectualule.. te citez cu ghilimele; “ereticii de altadata erau de o brutalitate ce mergea, adeseori, pana la omucidere”..haha, acei ucisi(mucenicii) si-au castigat un locas in imparatia cerurilor.. ereticii de acum, zic.(in diverse forme), ucigasi de suflete. “go to wiki!” dupa bombardamentele nato din Serbia, dupa noul mucenic Evghenie Rodionov, ucis de agareni..dupa manifestul impotriva ecumenismului din Grecia..dupa acerba propaganda neo-protestanta si/sau atee la nivel evropean.. etc, etc…doar stii ca Ortodoxia e universala, nu? si-i sub asediu. nu-i filetista, cum dai de inteles.
    ps-tu ce anume imi reprosezi, “habotnicia”? vino cu contraargumente valide ca reply la citatele din Sf Parinti cu privire la erezii, auzi, las-o cu falsa smerenie( descoperita de Sf Ignatie Briancininov in cartea “despre-inselare”.). hai c’am ras.

    • Mai întâi de toate, domnul meu, faceţi bine şi oferiţi-mi detaliile bibliografice ale cărţilor de unde aţi ciuntit afirmaţiile Părinţilor în discuţie (şi în care vedeţi dumneavoastră chintesenţa discursului ortodox împotriva neortodocşilor). Vă fac eu rezumatul cărţilor respective şi promit să subliniez pentru dumneata esenţialul! 🙂

      • Nah, că am dat în bâlbâială şi nu mai fac acordul S-P! =))

      • frate draga, ai o problema cu atentia distributiva. ti-am oferit trei titluri, doua cu numele autorilor din care am “ciuntit”. altele prin pangare, mag de carti religioase, anticariate sau daca’i efortu prea mare pt tine, de pi net- pdf-uri adica. tu fa rezumatul dupa ce citesti vreo do’o rafturi, estimp io am extras (deja) esentialul.
        numai de bine.

  13. Deși am „răsfoit” blogul d-lui Alexandru nu am reușit să-mi dau seama dacă este ateu, teist sau un soi de neoprotestant. Poate mă lămurește cineva. Sau poate o fi cum „se poartă” acum: spiritual, but not religious :).
    Cât despre d-l Cristi … nu pot decât să-i cer (foarte sincer) să se roage și pentru noi păcătoșii.

  14. “esti ocupat cu scrisul articolelor la comanda impotriva BOR”..Theodoros dixit. ete na!
    nu’ti pretind “scuze publice”, da’ sa NU ramana situatiunea neclara; frate Theodoros faci afirmatii gratuite, asta daca nu cumva “curentul” de care apartii reprezinta chintesenta BOR. ceea ce este cam greu. din BOR facem parte toti, ecumenisti (ca voi) sau anti ecumenisti “habotnici”. sa-ti intre adanc in cap, fra’: nu scriu la comanda pe net. cam atat, nu te mai plictisesc cu lipsa acuta de logica si prezenta “insipida”.

    • @ cristi
      1. “frate draga, ai o problema cu atentia distributiva.”
      Să ştii că am astfel de probleme, mă afectează să discut 50 de chestii odată. Nu-s toţi geniali ca ‘mneata! 🙂
      2. “ti-am oferit trei titluri, doua cu numele autorilor din care am “ciuntit”.
      Matematica vieţii: Ai oferit 3 nume (Epifanie şi Jeronim şi Hrisostom) plus un titlu (omilii la Matei).
      3. “altele prin pangare, mag de carti religioase, anticariate sau daca’i efortu prea mare pt tine, de pi net- pdf-uri adica”.
      No comment!
      4. tu fa rezumatul dupa ce citesti vreo do’o rafturi, estimp io am extras (deja) esentialul.”
      Uite, vezi ‘mneata, trasu’ ăsta cu esenţialul în capul tuturor este foooaaaarteeeeee ortodox! Felicitări! Maschează-ţi ne-cultura (poţi să fii ne-cult chiar şi cu 2671726172 de rafturi citite) prin (vir, pur)ulenţă!
      Noroc şi la mai mare, nene!
      PS: Ne-ai ameninţat de două ori că te retragi de pe (plat)forma asta de discuţii plate. Poate reuşeşti să te ţii de cuvânt, în cele din urmă. Şi aşa nu mai dialogăm; nu facem decât să ne dăm unul altuia în cap cu esenţe şi esenţiale!

  15. Poate cineva de o probitate mai mare ortodoxistă să îi explice Domnului Cristi că nu suntem ecumenişti? Ori dragostea creştină este doar cea care se manifestă între “ortodocşi”? Oricum, acum ceva vreme i-am mai solicitat Domniei Sale să-şi justifice afirmaţiile prin referire directă la Sfinţii Părinţi, dar nu a reuşit, aşa că mai bine ne vedem de treabă. Auzi, cică Sfinţii Părinţi nu pot fi interpretaţi sectar! Păi nu ai cum să-ţi dai seama dacă eşti în cauză. Oricum, noi nici măcar nu suntem înscrişi pe blogosfera ortodoxă…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s