Cioc-oii vechi şi noi – partea I

REFERINȚĂ: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/catedrala-daniel-ctitorul-in-forta-66164.html

Foaie verde de platanu,

Auzit-aţi de-un scribanu,

Costinel şi Rogozanu?

Costi Rogozanu, vechiul nost’ pretin, s-a apucat iar de scris. Despre P(rea)F(aceristul) Daniel, care în timpul liber chiar este Patriarhul BOR. Buuun! Veţi spune că aceasta este o temă deja răsuflată. De acord. Numai că tonul domnului Rogozanu s-a schimbat un picuţ. E mai moale, mai pufos, mai cocolinic. Nu pot decât să-l felicit pe stimabilul autor pentru decizia-i chibzuită. Mai ales că aşa se cade unui păstrielnic peste „podoabele” verbale ce se bulucesc în presă.

Totuşi, chiţibuşar fiind eu, mă voi apleca asupra unor probleme delicate pe care le ridică textul. Deci, să mânem preţ de câteva cuvinte asupra unora din paragrafele (în)condeiate de Costi al nostru.

1. Concluziile „documentarului” emis de Deutsche Welle[1] fac parte din programul declamativ antiortodox al asurienilor: „Cheltuim din bugetul de stat, ăla din care tăiem drastic cînd vine vorba de sănătate, educaţie. Se alocă bani serioşi pentru personalul clerical.  Se alocă bani pentru Catedrala neamului. Ba chiar se intenţionează transferarea unor obligaţii ale statului din sfera asistenţei sociale înspre caritate bisericească.

a. există nişte inconsecvenţe verbale care, personal, mă amuză. Prin utilizarea persoanei I plural în prima frază[2] (cheltuim, tăiem), autorul se apropie prieteneşte de cititor, vrând – chipurile – să-l responsabilizeze. Problema despre care urmează să discutăm ne priveşte pe toţi – ar zice domnul Rogozanu. Cu fraza a II-a, păşim agale în sfera reflexivului impersonal care guvernează această ţară. Aflăm că se alocă, ba mai mult, se intenţionează. Despre subiectul logic al acestor două acţiuni cititorul este lăsat să ghicească că se află undeva în pestriţul politic românesc.

b. vechile păcate ale domnului Rogozanu continuă să-i gâdile plăcut degeţelul harnic ce apasă cu fervoare tastatura. La o întrebare serioasă ca „ce anume se alocă?”, un aşa răspuns: bani serioşi. Ştiu din celălalt articol criticat de mine (bulinuţele 1 şi 7) că autorul nostru are o problemă cu cifrele. Dar altceva mă frământă acum. La ce anume se referă epitetul serioşi? La o anume conduită a banului sau la faptul că bancnotele sunt în-seriate? Sau, poate (aşa cum cred eu), sintagma în discuţie (bani serioşi) este o metaforă politic(oas)ă ONG-istă? În acest caz: Jos estetizanţii! – după cun poetic afirmă domnul Rogozanu într-un alt articol al dumisale.

c. Întrebare: sunt una sau două alocaţii (bani serioşi), distribuite una către personalul clerical, iar cealaltă către Catedrala repudiată încă dinainte de „naştere”? Nu reiese clar din text.

d. Iar acum bombonica marca Rogozanu: se intenţionează transferarea etc. Buun! Propun o scurtă divagaţie lămuritoare. Urmăream vara asta la ProTV (post tv. uneori vizionabil) o ştire despre „ravagiile” făcute de furtunile abătute asupra ţării noastre. Spre finalul discursului său grav, afectat, crainicul transmitea că în Portul Constanţa, din cauza vântului care bătea teribil, o macara s-a pră(buşit) iar o a doua era cât pe ce să cadă… M-a pocnit în cap asemănarea macaralei însprecăzânde cu drobul de sare ce, pe un fundal „muzical” de smiorcăială feminină,  intenţiona (personificare intenţionată) să cadă de pe sobă tocmai în capul unui copil dintr-o anume poveste…poveste pe care autorul ei intenţiona să o…dar în cele din urmă…

2. Despre problema rezervaţiei Ceahlău, despre legalitatea ei şi despre ce i se năzărise „Adevărului” intenţionează Biserica lângă vârful Toaca, sus-sus (şi, totuşi, nu chiar aşa de Sus):

http://www.basilica.ro/ro/stiri/casa_panaghia_de_pe_ceahlau_denota_grija_bisericii_pentru_protejarea_mediului_natural.html

http://www.basilica.ro/ro/stiri/casa_monahala_%27panaghia%27_de_pe_ceahlau_nu_este_hotel.html

3. Cică: Ctitoria în forţă are şi dispreţ faţă de lege (vide 2), şi tupeul de a colecta bani cu nemiluita în perioadă de criză. Biserica va intra în forţă în noul interval electoral. Sînt bani de luat. Iar politicieni să-i spună “NU” încă nu s-au născut.

a. Nu întrevăd în viitorul apropiat reconcilierea domnului Rogozanu cu preţioasele şi mult doritele cifre: cam cât ar traduce în litere sintagma bani cu nemiluita?

b. Dacă există bani de luat, există şi bani de dat, undeva, în acel abstract şi pestriţ ceva-acolo, din care cheltuim şi tăiem. BOR să fie vinovatul pentru politicile monetare-sociale-culturale-etc. (aş zice) de râs (dacă n-ar fi tocmai pe dos) ale poli(tic)ienilor?

Cam atât. Mă bucur că domnul Rogozanu nu a scris mai mult. Să-i ţină Dumnezeu năravul!

Theodoros


[2] O precizare necesară (pre limbaj neacademic). Formal, verbele cheltuim şi tăiem sunt personale. Totuşi, pot fi asociate nuanţei impersonale reflexive: se cheltuieşte, se taie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s