Monthly Archives: September 2011

Admirabilului domn Remus Cernea

REFERINȚĂ: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/moarte-remus-cernea-68227.html

Admirabilul (pe bune![1]) domn Cernea își face, în postarea de mai sus, o adevărată apologie (dacă e să fim deschiși, aș forța puțin și aș zice că stilul este asemănător cu al Sfântului Pavel 🙂 ). Deși – repet – bine scrisă, auto-apologia domnului Cernea mă face să mă întreb dacă stimabilul este ori naiv, ori foarte, dar foarte ticălos?

Înțeleg și respect „năzuințele” domnului Cernea spre o societate atee, homofilă și multi-multi-multiculturală. Ce nu pot să accept este extremismul dus la fanatism, pe care stimabilul îl propovăduiște pe unde apucă. Cu alte cuvinte, dl Cernea este exact la fel de „închistat la minte” ca și cei pe care îi terfelește de fiecare dată în editorialele d-sale; adică noi: religioși (ortodocși), familiști, patrioți. El vrea să schimbe total o societate care își respectă (încă) principiile și tradițiile într-o societate utopică, conformă cu fantasmele sale. Cred că și dl Cernea va recunoaște că o societate precum cea pe care o dorește nu există nici în țările „civilizate”. Cu atât mai mult: să vrei să impui un model total străin de societatea românească doar așa, pentru că vrei tu, pentru că așa crezi tu că e bine …  Asta mi se pare ori efect de etnobotanice, ori debilitate.

Cât despre comentariile înfierate și arătate cu degetul (în sensul de „vai, ce animale!”), l-aș ruga pe dl Cernea să vadă și comentariile fundamentaliștilor atei de pe unele bloguri. Dacă nu găsește nici unul, îi trimit eu pe mail câteva primite pe blogul acesta (nu aș vrea ca mizeriile respective să vadă „lumina blogului”). Așadar, i-aș sugera să nu se mai arate atât de indignat de comentariile (oribile, ce-i drept) pe care le primește. Cei care le scriu sunt din acelaşi aluat, numai că fiecare împărtășește altă credință…

Deocamdată, atât. Sunt sigur, însă, că dl Cernea va deveni un „client” al acestui blog :).

Andreevici


[1] Așa cum am mai spus, admir oamenii care luptă pentru idei, chiar dacă aceste idei nu corespund credinței mele.

Advertisements

AVP: Asuriţii versus Predatorii de religie în şcoli

Atenţie, AD-HuO-minem!

M-am trezit de dimineaţă gândindu-mă cum să pierd 2-3 ore fără nici un beneficiu material sau spiritual. Să le irosesc cu seninătatea adolescenţei, fără regrete, remuşcări etc. Aşa că m-am decis să download-ez un film absolut inutil. Sorţii au căzut pe antrenantul, dar incomprehensibilul AVP (Alien vs. Predator). Când mă pregăteam să-mi savurez orele de zădărnicie mult aşteptată, mă pune Aghiuţă (şeful de raion la supermarchetul grija de multe) să intru pe mail…desigur, am găsit, trimis de un prieten, acest link. Crănţănind pe nerăsuflate ghiveciul de litere – specialitatea casei Realitatea – am simţit că e muuult prea condimentat, asta ca să ascundă gustul silos al ingredientelor alterate (desigur că o să se supere pe mine „bucătarul” Realităţii şi o să-mi pituiteze viitoarea porţie de ştiri). Iată două din aromatele întrebuinţate cu mult zel:

Sarea (în exces). Sarea criptografiază chintesenţa discursului realisto-asurist: Sistemul Actual Religios Este Anapoda. Desigur, ţinta iureşului verbal asurist este când BOR-ul în totalitatea sa, când numai PF Daniel, coşmarul trust(urilor) lipsite de (tele)viziune. Că e vorba şi acum de hărţuire, de pisălogeală şi de palilalie – nimic mai mult – ne lasă a înţelege prima propoziţie din sumarul articolului: „Asociaţia Secular-Umanistă din România atacă din nou studiul religiei în şcoli”.

Piper (fără măsură): Piper sau  Predarea Istoriei Predilect Eterogene a Religiei (în şcoli, evident) este deja celebrul slogan asurist care, mea opinione, frizează ergotismul paranoic. Uite de ce spun asta!

1. Pentru detaliile (poate chiar) ştiinţifice ale Cercetărilor (Fund)aţiei Soroş, pe care se (fund)amentează dezbaterea pe marginea predării religiei în şcoli, click aici. Comentariile mele cu privire la manipularea informaţiei sunt de prisos.

2. Discursul asurist se (fund)amentează, ca de fiecare dată până acum, pe generalizări ce se vor de persuasiune. Ele sunt dublate de poliloghie, pentru ca cititorul, asaltat de multa, trudnica şi vana vorbire asuristă, să fie incapabil de a-şi ordona ideile (dacă le are). Sublinierile îmi aparţin.

a. „Pe de altă parte, discutând despre predarea Religiei cu mulţi părinţi cu copii de vârstă pre-şcolară, am constatat că, în general, aceştia nu cunosc toate opţiunile legale de care dispun”.

A1: Dincolo de topica niţel şifonată: cam cât de mulţi sunt aceşti părinţi, nenică? Număratu-i-aţi ori ba? Erau cam cât eşantionul de cercetare al Fundaţiei Soroş? Adică unu doi zero patru (1-2-0-4 pentru cunoscătorii cifrelor aşa-zis arabe)?

A2: Sper că nu aţi folosit la numărarea mulţilor părinţi teorema marelui matematician Pristanda!

A3: N-or cunoaşte ei, mulţii părinţi despre care-i vorba, toate legalele opţiuni a căror finalitate nu o exprimaţi direct. Dar  – lăsaţi să înţelegem că – ei cunosc măcar o parte din ele (opţiunile legale amintite). Ceea ce mă cam îndreptăţeşte să cred că se pot descurca şi fără „ajutorul” dumneavoastră!

A4: Care este legătura între faptul că aceşti mulţi părinţi nu cunosc toate opţiunile legale de care dispun şi predarea religiei în şcoli? Iat-o: „Elevii din învăţământul românesc se confruntă cu o sistematică îndoctrinare religioasă, sistemul educaţional fiind deturnat în beneficiul propriu de către cultele religioase, în special de către BOR”. În cuvinte propagandistice care le-ar da accese ereutofobice până şi nostalgicilor perioadei ante-89, fraza criticată sună cam aşa: BOR îţi distruge copiii, românule incult care nu ştii cum să lupţi legal cu popii! Noroc că noi, asuriţii, îţi vrem binele! Noi suntem salvarea ta!

b. „De asemeni, părinţilor (ăia mulţi, n.m.) nu le este foarte clar statutul Religiei în şcoli, de exemplu sunt surprinşi când află că aceasta se predă începând chiar cu clasa I sau că nu este vorba de Istoria Religiilor.

B1 (non-tv): Nu mă pot abţine: Nene Tomiţă, unde i-aţi găsit pe părinţii ăştia aşa de (A)SURprinşi, bre? Vă spun eu că, la cât tam-tam aţi făcut cu predarea religiei în şcoli, au înţeles până şi omuleţii verzi de pe Marte că religia se predă din clasa întâi! Da, bre, religie, nu istoria religiilor!
B2: M-ar interesa cum ar arăta programa de istorie a religiilor propusă de ASUR spre a fi predată începând din clasa I! Desigur, copiii ar fi delectaţi să afle şi mai ales să „tocească” (nu e cam devreme?) despre filosofiile gnostice, de exemplu. Oricum, merită încercat!

c. Mă voi opri un picuţ şi asupra „precizărilor” pe care ASUR le consideră „necesare în prag de nou an şcolar”.

C1: În şcoli nu se studiază Istoria Religiilor. Din contră, predarea se face de o manieră confesională, la orele de religie elevilor prezentându-li-se insistent doctrina unui singur cult. Păi… aşa e. I se predă elevului doctrina „cultului” din care face parte. Şi da, cu insistenţă. Cu aceeaşi insistenţă cu care se opintesc mai toţi profesorii să le faciliteze elevilor accesul la culturalizare. Aţi omis să precizaţi că aceşti elevi dezvoltă, mai devreme sau mai târziu, o formă de discernământ şi decid dacă e „cool” sau „ok”, pentru ei înşişi, să-şi dezvolte aptitudinile religioase sau să le dea shft+del.

C2: Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa I. Timp de 12 ani, copiii sunt obligaţi, de facto, să participe la cel puţin o oră de religie în fiecare săptămână. Din fericire, domnule Pătraşcu, de facto există unele vacanţe în care copiii mai şi uită chestiunile predate la şcoală. Dacă mai adăugăm şi chiulurile… ar fi utilă revizuirea informaţiei.

C3: „În sistem există cca. 12.000 de profesori de religie”. Nu ştiu cine vă furnizează informaţiile, dar mi se pare că aveţi preferinţa „dubioasă” (numai şi numai în cazul dumneavoastră „dubioasă”) de a-l folosi pe 12 (ani, mii de profesori). Poate vreţi să faceţi o paralelă cu apostolii? Ca să înţelegem, cât de asupriţi suntem de către BOR? Cred că ar fi mai indicat, în cazul dumneavoastră, să-l îndrăgiţi pe veşnic sprinţarul 9. Pe lângă jocurile matematice pe care le puteţi face cu 9, nene Tomiţă, mai există şi celebritatea unui spital din Bucureşti, ale cărui cadre se vor bucura enorm dacă un personagiu perifan ca dumneata le-ar face o vizită prelungită…

C4:  Se pare că aici nu am ce să vă reproşez. Dar ce urmează… cuvintele pe care le aruncaţi pe toboganul media fără pic de cogito… ele ne indică adevărata dumneavoastră măsură.

C5: „În multe şcoli se practică spovedaniile şi împărtăşaniile de grup; elevii fiind duşi cu clasa la biserică şi obligaţi să participe la aceste ritualuri.” Desigur, profesorii de religie sunt nişte inchizitori ordinari (aşa visează nenea Tomiţă de când era mic). Sub ameninţarea torturilor, ei îi obligă pe toţi elevii din clasele la care predau, îndeosebi pe cei de alte religii sau culte, să se cuminece la Biserica Ortodoxă! Baliveeeeerneeee, nene Tomiţă! Ar trebui să urmaţi un curs de religie creştin-ortodoxă! Vă pot da chiar eu meditaţii, dacă sunteţi entuziasmat de idee.

C6: „Continuă să fie în circulaţie manuale de religie ce promovează violenţa fizică şi psihică asupra copiilor. For ASUR’s sake! Mă gândeam că afirmaţiile grave (cum sunt mai toate cele făcute de ASUR la adresa BOR-religie-ortodoxie-etc.), pentru a nu fi luate drept calomnii, ar trebui susţinute cu dovezi: citate, referinţe etc. Măcar un ISBN, în cazul de faţă. Dar un artist confuz ca dumneavoastră, domnule Pătraşcu, nu vrea să ştie ce-s alea!

C7: Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre „păcat”, „iad” şi „diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a „poruncilor” îi condamnă la „osânda veşnică”. Felicitări, nene Tomiţă, tocmai aţi reuşit să vă atrageţi invidia celor mai acerbi inchizitori. Motivul? Ora de religie pe care, iniţial, aţi regizat-o mental şi pe care, ulterior, aţi descris-o în câteva cuvinte. Admirabil! Nu pot decât să mă bucur că, în realitatea-aia-reală-nu-aia-tv, lucrurile nu-s aşa, altfel aş fi fost obligat moral să spun că aveţi dreptate. Totuşi, pentru că ne cunoaştem de multicel şi pentru că insistaţi că aveţi dreptate, vă vând un pont: angajaţi-vă cât mai repede profesor de religie (de cunoştinţe, evident, nu duceţi lipsă), aplicaţi toate bazaconiile despre care vorbiţi mai sus şi apoi urlaţi în gura mare că „uite ce face BOR!” Cu siguranţă, atunci, abia atunci, nene Tomiţă, s-ar putea să aveţi dreptate!

În încheiere, o urare: nouă merge-ne-ar din bine-n bine, vouă, asuriţilor, din 9 în 9! Celebrul 9!

Theodoric G(hi)o(n)tul