Monthly Archives: October 2011

Creştin fiind păduri eminesciam …

Şi (adaug ca motto) mă culcam ades lângă Izvor(-ul Revelaţiei alias Biblia), cu braţul drept (nepoetic, dar creştineşte) sub cap, ca să asculte şi urechea mea cum apa curge-ncetişor…[1] Prins-a urechea mea din susurul apei un link: http://pandoras.realitatea.net/life/crestin-fiind-23651.html

Citit-am lângă apa Vavilonului şi plâns-am…Când mi-am adus aminte de Pandora şi, mai ales, de cutiuţa ei împrumutată din mitologia grecească. Din păcate, văzut-am undele unui argument (sper – ultimul dar al cutiuţei – că născut din inima sinceră a Monalisei, că altfel nu-mi explic de ce e) lipsit de o… cum să-i zic… (citez) „modalitate de percepere a credinței”[2]. Cuvintele mele ce urmează, de fapt, nu urmează felului meu de a combate. Cuvintele ce urmează se vor cumva mai (a-teo)logice. Nu se vor doar un fel de simplu răspuns la anumite întrebări-gratis.

So…sărind peste reverenţe, răspuns foarte scurt la: de ce să „venerăm sfintul[3]?

Argumentul Monalisei:

1. „Ceea ce au în comun toate cultele ce aparțin religiei creştine este principiul conform căruia omul nu se poate mântui singur (sigur – n.m. – nu mai trebuie adăugate ceva informaţii?). După cum zicea Pavel, “Găsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.” (Romani 7:21-23).

2. „În consecință, pot eu să venerez un om pentru viața lui, când știu că el nu a reușit nimic singur deoarece în permanență a fost ajutat, ridicat, iertat? Daca “ El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice(Tit 3:5,6,7), ce raționament mai există în rugăciunea către sfinți, dacă cinstirea lor nu are fundament?”

Păi:

Contra 1: domniţa noastră, sfătuită prost de generali pe care lumea nu putea să-i mai încapă, alege ca teren de bătălie o glie necunoscută (alias ţinutul mlăştinos al scripturii). Mai mult. Domniţa noastră rupe un verset (2-3-4) din context. Care context vorbeşte despre botez. Care botez, în teologia paulină, e asemănarea morţii şi învierii lui Hristos (undeva la Romani, un capitol 6). Să ne fie cu iertare, domniţă, DAR undeva la capitolul 5 (pune mâna şi citeşte, Monalisa tatii), Pavel zice (nu intrăm în detaliile koine-ului, ca să nu ne speriem unii pre alţii – şi mai ales ca să nu mă sperii eu pre mine de tine, te, t-): „Dar nu este cu greşeala cum este cu harul (NB!), căci, dacă prin greşeala unuia (e vorba de adamul din versetul anterior, adică 14, n.m) cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi (ăia morţii prin Adam, n.m.), prin harul unui singur om, ( guess Who, n.m.) Iisus Hristos.” Care Om, dacă nu învia, avea şi El moaşte! Dar a înviat şi te pomeneşti că S-a şi înălţat la cer ca să ne lase pradă stomatologiei culturale postmoderniste!

Plus că (citind, Monalisa, cu atenţie şi cu voce tare măcar toată epistola către romani) aflăm la 5, 19-21: „Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia (cine-o fi Ăla? n.m.) se vor face drepţi cei mulţi (e vorba de dreptate în trup, în viaţa noastră cea de toate zilele, n.m.). Iar Legea a intrat şi ea ca se înmulţească greşeala (e cam grele astea, n.m.); iar unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul. Pentru că precum a împărăţit păcatul prin moarte, aşa şi harul să împărăţească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. ” Ştiţi voi, oameni buni, sfinţii sunt chipul (icoana) lu’ Hristos Ăla! No, că de aia îi cam cinstim şi le pupăm şi trupul! E cam grele aici! Pentru unii e cam nebunie, cum ar zice Pavelică al nostru!

Contra 2: Monalisa, nush de unde-ai scos-o pe aia cu lipsa de fundament…Dacă nu ştiai, sfinţii erau glorificaţi, slăviţi, pupaţi, veneraţi (bleah termen) încă din viaţă. De ăia care ştiau cine sunt drepţii şi pre Cine ipostaziază ei (adică pre Hristos). Amu’, apare o problemă: uciderea drepţilor (a „hristoşilor”). De către EVREI, ROMANI, GOŢI, ROMÂNI etc. – nu importă naţionalitatea criminalilor. Ce au făcut ăia care ştiau de mai sus? Au clădit – au fundamentat la propriu (cu prima ocazie politică favorabilă) biserici (temple de bleahvenerare dacă vrei) peste locurile unde erau drepţii îngropaţi.

Dar adaug şi un 3, ca temă pentru acasă, de la mine pentru Monalisa: Cine o fi Hristos Ăsta, invenţie a bărboşilor din Bizanţ, inexistent în Biblie, cică?

T(atăl) h(ierodulelor) e(mancipate) od(ată cu) o(rtodocşii) r(omâni) os(tracizaţi)

 


[1] De apreciat stilul lapidar al (cumva) argumentului împotriva cinstirii sfinţilor propus de autor-ul art. de la link-ul paste-at.

[2] P. 2, r. 3

[3] Sincer, detest cuvântul VENE-rare, nu pentru că vine de la „vene” mai ales „rare” (cum s-ar cuveni la nişte moaşte), ci pt ca vine de la VENUS! 😀 Prefer CINSTIRE! Scuze pentru tonul VIR(u)LENT – de la lt. vir, -is = bărbat + lt. lentus, -a, -um = ştiţi voi ce.

Advertisements

Despre „Recensământ 2011”. Capcane. Tulburare. Întrebări?

UPDATE 2: Varianta oficială s-a modificat. Declararea CNP-ului este obligatorie. Nu stau acum să explic de ce NU este alarmant acest lucru. 

Însă asta nu face decât să le dea apă la moară  „idioților folositori şi nu ne arată decât incompetenţa crasă a celor care ar trebui să se ocupe de un proces atât de important pentru ţară şi Biserică.

UPDATE: Deși (aflăm din presă) că declararea CNP-ului nu este o problemă în cadrul recensământului, cei intervievați nefiind obligați să-l dezvăluie, „prietenii” anti-orice au schimbat și ei foaia, susținând că de fapt nu asta era problema, ci alte „cheștii” …

Gândindu-mă la situația asta, mi-a venit în cap sintagma (atribuită lui Lenin) de „idioți folositori, care se potrivește ca o mănușă celor ce promovează această campanie … idioată!

Legat oarecum de postarea prietenului Theodoros, aș vrea să vă prezint un fapt care mie mi se pare cel puțin bizar

Pe de o parte avem ateii, care se organizează cum pot mai bine pentru a participa la recensământ, pentru a fi declarați cât mai mulți, în ideea câștigării de beneficii din partea statului român, dar și pentru a ataca credința ortodoxă și Biserica, ca astfel BOR să nu mai primească fonduri de la stat și ….

… pe de altă parte avem creștinii ortodocși „de internet”, majoritatea mari bloggeri, care mai de care mai iubitor de dreaptă credință, care, nici mai mult nici mai puțin îndeamnă la evitarea răspunderii la întrebările recensământului!

Motivele invocate merg de la teoria conspirației până la apărarea dreptului la intimitate (nu o să încep să combat acum toate inepțiile) și nu acceptă nici un contra-argument. Se merge, ca de obicei, pe ideea: dacă nu ești de acord cu noi ești împotriva noastră! Măi să fie …

Adică:

–        tovarășii atei își dau seama de importanța acestui poces (fac grupuri pe Facebook, scriu articole, urlă în stânga și dreapta despre cum o să fie rezultatul viciat de preoți),

–        Patriarhia ne îndeamnă să ne declarăm identitatea creștin-ortodoxă (atât de deosebită și scumpă nouă, românilor)

–        iar „frații ortodocși” ne somează să fugim de recensământ (ba chiar să mințim recenzorii, ceea ce, zic eu, nu e tocmai creștinește …).

Nu m-ar mira ca în spatele acestei campanii dobitocești (în sensul de dobitoc – animal irațional) să fie chiar un ateu deștept, care și-a dat seama că unii „neo-apologeți” se pricep extraordinar de bine să producă tulburare în sânul Bisericii și … atât!

Voi reveni cu mai multe pe această temă, deoarece mi se pare vital pentru viitorul Bisericii participarea la recensământ.

Andreevici

S-ar putea ca la recensământ şi după …! (din nou, admirabilului Remus Cernea)

Pentru rândurile care urmează (ad-huo!minem, evident), îmi asum senin posibila antipatie a tuturora, bunici şi nepoţi, atei sau religioşi. Mai ales că rugămintea domnului Cernea, sub formă de PS, este clară şi îndreptăţită, poate: PS: vă invit să comentați acest editorial într-un spirit de respect reciproc, în care să primeze argumentul și nu atacul la persoană…” Ei bine, domnule Cernea, îmi prezint anticipat scuzele: sunt dependent de ad-huo!minem iar dependenţa mea este provocată în special de calomniile zemoase împroşcate spre BOR cu concursul domnilor şi doamnelor de la ASUR. Miasma lor persistă şi în articolul de la link-ul de mai sus.
Gata cu dulcegăriile, la treabă!
Am citit cu interes articolul despre care urmează să debitez vrute şi, cu mare plăcere, nevrute. L-am înţeles. Din simplul motiv că are poze. Iar eu fără poze nu înţeleg mai nimic. Aşa am fost educat, după metoda pedagogică – pare-mi-se – komenskiană. De aceea, vă mărturisesc că m-am holbat la pozele inserate de domnul Cernea în textul dumisale. M-am holbat cu băluţe la gură, de pohta de campanie ateistă. Apoi am silabisit textul. Care text – vedeţi dumneavoastră – este campanie ASUR pe fundul de tăbăcit al popilor.
1. Titlul, cu substrat de skandalon, îl propune domnul Cernea ca avertisment: „Ai grijă, ateule, s-ar putea ca, la recensământ și după, preotul să decidă în locul tău!” Deşi nu-s ateu, m-am scandalizat. Păi, dom’le, dacă taica popa poate fi în stare (şi domnul Cernea are certitudinea că s-ar putea să fie în stare) să decidă în locul unui ateu la recensământ, ce să mai zic de mine, ortodox fidel şi bor-ist prin botez? S-ar putea ca intimitatea-mi ortodoxă să fie violată de taica popa. Mai ales după recensământ. S-ar putea ca lucrurile să fie foarte grave, la fel de grave ca iminenta cădere a unui celebru drob de sare în capul unui la fel de celebru copil. Care s-ar putea să fie soluţia de înlăturare a pericolului iminent? Uite-o tot’n titlu: „Protest miercuri, ora 16.00, al Asociației Umaniste Române în fața guvernului. S-ar putea să mă duc, negreşit, să susţin o astfel de iniţiativă asuristă lăudabilă!
2. Lucrurile sunt aproape sigure, s-ar putea să ne lase domnul Cernea a înţelege în paragraful 2 de sub toate pozele: „O știre de acum aproape o lună privind recensământul, difuzată de agenții de presă, ziare și televiziuni – e vorba de flecarii de la (h)ade(s)vărul, n.m. – afirmă că, în cazul în care o familie lipsește de la domiciliu atunci când este căutată de recenzori, vor fi întrebați vecinii și preoții pentru a fi completate formularele… Dacă o astfel de știre se confirmă, acuratețea recensământului va fi afectată. Ar fi absurd și grotesc ca datele colectate la recensământ să fie completate întrebând preoții”. (Bine, s-ar putea să aştept confirmarea ştirii şi să vin şi io la 4 p.m. în faţa guvernului!)
În paragraful următor, poate mirosind absurditatea cuvintelor de mai sus (în care caz era de bun-simţ utilizarea tastei del), domnul Cernea afirmă: „Din nefericire, jurnaliștii care au scris despre acest lucru nu au indicat actul normativ al guvernului la care se referă și nici nu au citat exact paragraful. Mărturisesc că am consultat hotărârile de guvern referitoare la recensământ pe care le-am găsit pe site-ul oficial…dar nu am întâlnit nici o referire explicită la preoți. Așadar situația este deocamdată confuză. Ce? Cum adică, motivaţia cruciadei e deocamdată confuză, monşer? Aşa, cam ca artistul emerit Tomiţă Asurianul?
3. Am resilabisit articolul domnului Cernea. Şi s-ar putea să-mi fi dat seama că ortodoxul din mine a înţeles anapoda totul. De ce? Pentru că ortodoxul din mine s-ar putea să fie ortodox român, ergo înapoiat şi needucat, de aia: „Așadar, dintre țările membre ale Uniunii Europene, România este cea mai religioasă, conform cu acest sondaj. Dar și cea mai coruptă, prost administrată și înapoiată conform unor numeroase alte studii și analize. Despre conexiunea dintre religiozitatea împinsă spre exces și extremă pe de o parte și gradul scăzut de prosperitate și educație al unor țări sau comunități, pe de alta, voi vorbi cu alt prilej.
Taman când s-ar fi putut să închid fereastra web, un înger al Domnului aproape că s-a pogorât în monitor şi mai că nu mi-a mutat cursorul aici: „Miza campaniilor legate de recensământ este că un număr semnificativ de persoane care se declară, conform conștiinței lor, a fi atei sau fără religie, implică o recunoaștere mai mare în plan social, o preocupare sporită din partea autorităților și politicienilor în plan administrativ și politic, poate chiar un sprijin financiar din partea statului așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Belgia,Norvegia sau alte țări în care statul acordă, în funcție de numărul persoanelor declarate fără religie, subsidii organizațiilor umaniste.
De fapt, popii din titlu s-ar putea să fie plăsmuiţi de cerneala ziaristică. De fapt, s-ar putea ca protestul, iniţiat de numismaţii asurişti, pentru altceva să fie. S-ar putea să fie pentru povestea Daţi un leu pentru- ateneu. Pardon! Daţi un poltur[1] pentru Asur! Nu, nu, s-ar putea să fi făcut o confuzie, deocamdatăDaţi o mahmudea[2] pentru Domnul Cernea! Trăiască! Ura! S-ar putea să nu mă mai duc la 4 p.m. în faţa guvernului!
Semnat, Theodorus:
T(ui) h(aznaua[3]) e(i) o(dioasă) d(e) or(ganizaţie) u(manist) s(eculară)

[1] Licenţă (ne)poetică, (ne)literară şi cu iz ofensator: poltur < poltura = monedă valorînd 1.5 groşi, bătută în Ungaria şi în Transilvania.
[2] Mahmudea = monedă de aur turcească, bătută în vremea sultanului Mahmud al II-lea. Iordache Golescu scrie despre oamenii comandantului eterist Sava (1821): “… arnăuţii lui să bătură cu turcii, închizîndu-să în biserica Sfînta Vineri, dă unde, isprăvind gloanţele, băga în puşti mahmudiele ploştite …”. Nicolae Filimon scrie că, pe vremea lui Caragea, valora 38 de lei. Iordache Golescu, în Condica limbii rumâneşti, scrie că o mahmudea făcea 45 de lei vechi (dicţionar numismatic online).
[3] (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne. (DEX online)

Jurnalism împotriva bunului-simţ

Mass-media din România se pare că încearcă să nu îşi dezamăgească stăpânii [antiromâni[1]] şi continuă împroşcarea cu gunoaie peste români cu aceeaşi dezinvoltură cu care ne-a obişnuit de multă vreme.

De astă dată, nu mă voi opri asupra unui atac împotriva Bisericii, nu din lipsă de material, ci din scârbă. Totuşi, nu poţi să rămâi indiferent când vezi că atacul împotriva fiinţei neamului din care faci parte tu şi mai toţi oamenii cu adevărat importanţi pentru tine ajunge la dimensiuni alarmante.

Situaţia pe care v-o prezint pare a nu avea o mare gravitate; şi probabil că nici nu are: Realitatea.net ne avertizează că consumul de mere ne strică de fix 3,7 ori mai mult dinţii decât consumul de băuturi carbogazoase. Nu merită să zăbovim asupra inepţiei pe care promovatorii acestul mesaj doresc să ne-o inoculeze. Totuşi, nu poţi să nu rămâi consternat cât tupeu şi câtă lipsă de consideraţie au pentru cititori jurnaliştii care îşi permit să furnizeze către publicul de pe spinare căruia trăiesc informaţii atât de mişele. Probabil că las impresia că exagerez, dar nu poţi să vii să spui, într-o ţară cu o tradiţie atât de împământenită de a cosuma mere (fructe) şi de a le considera adevărate remedii contra unei palete largi de afecţiuni, că merele strică dinţii.

Unii ar putea spune că le dau prea mare importanţă sau că oricum se descalifică ei înşişi prin astfel de afirmaţii. Să nu uităm totuşi că o mentalitate se schimbă prin astfel de mici insinuări pe o perioadă lungă de timp. Câtă lume nu ştie că fast-food-ul e nociv? Totuşi, sunt din ce în ce mai mulţi cei care cred că nu e chiar atât de rău. Şi procentul va mai creşte. De asemenea, dacă astfel de inepţii, precum cea cu merele, sunt prezentate sub girul cine-ştie-cărei autorităţi ştiinţifice şi dacă mai sunt şi repeate cu obstinaţie, pot ajunge să discrediteze valori cu adevărat importante.

La fel cum e şi în cazul atacului împotriva Bisericii sau împotriva familiei tradiţionale…

 

Un om…


[1] Pentru a susţine această afirmaţie, dau un mic link. Nu are legătură directă cu jurnaliştii, dar este extrem de interesant: http://www.youtube.com/watch?v=Nk5PuxuJpRw

De ce atât de multe articole împotriva Bisericii? Un răspuns …

De curând, jurnalistul Victor Ciutacu a publicat pe blogul personal un e-mail trimis de o șefă de la „Adevărul de seară” subalternilor, în care le cere să publice știri negative despre preoți, pentru a fi publicate.

Ramona Ursu, redactor şef adjunct ,Adevarul de Seară”

Va propun sa facem toti, acolo unde avem cazuri similare, materiale cu scandaluri in care au fost implicati preoti. Ideal este sa fie scandaluri sexuale, dar putem baga si altfel de lucrui: batai intre popi, injuraturi, talharii, etc.

Punem materialele pe site, cu fotogalerii, video, inregistrari audio…ce aveti voi… si va linkuiti toti la materialele facute de ADS Bucuresti despre scandalul homosexual cu minori de la Patriarhie – popa Irineu.

Vă recomand să citiți tot articolul de pe blogul lui Victor Ciutacu (nu degeaba postat la categoria Rezervația cu imbecili).

Deși dl Ciutacu este indignat de lipsa oricărei urme de deontologie profesională în felul de a face presă în unele ziare, chestiunea care ne interesează pe noi, creștini ortodocși, este: motivul pentru care redactorul şef adjunct al unui ziar românesc procedează la un astfel de demers ar fi că:

a)      S-a constat că astfel de mizerii (numite de unii știri) vând;

b)      S-a constatat că știrile legate de Biserică și slujitorii ei au căutare (a se vedea sutele de comentarii pe blogurile „prietenilor” noștri în care aceștia atacă Biserica);

c)      Credința, una (evident) anti-eclezială, a persoanei respective o/îl îndeamnă să facă așa ceva.

Repet, nu sunt adeptul teoriei conspiraţiei! Nu cred că mârlănia unora este mai prejos de ticăloșia altora. Totuși, aș putea spune că este prima dovadă clară pe care o avem că în presa românească se scrie la comandă împotriva Bisericii.

Motivul, poate, nici nu mai contează …

UPDATE: la întrebarea referitoare la motivația redactorului șef de la „Adevărul de seară” de a trimite un asemenea e-mail, dl Victor Ciutacu a răspuns:

O campanie de amploarea aia, cu implicații serioase, nu poate veni din frustrările antiecleziale ale unei neica-nimeni. Asta-i chestie de politică editorială

NO COMMENT

Andreevici