Creştin fiind păduri eminesciam …

Şi (adaug ca motto) mă culcam ades lângă Izvor(-ul Revelaţiei alias Biblia), cu braţul drept (nepoetic, dar creştineşte) sub cap, ca să asculte şi urechea mea cum apa curge-ncetişor…[1] Prins-a urechea mea din susurul apei un link: http://pandoras.realitatea.net/life/crestin-fiind-23651.html

Citit-am lângă apa Vavilonului şi plâns-am…Când mi-am adus aminte de Pandora şi, mai ales, de cutiuţa ei împrumutată din mitologia grecească. Din păcate, văzut-am undele unui argument (sper – ultimul dar al cutiuţei – că născut din inima sinceră a Monalisei, că altfel nu-mi explic de ce e) lipsit de o… cum să-i zic… (citez) „modalitate de percepere a credinței”[2]. Cuvintele mele ce urmează, de fapt, nu urmează felului meu de a combate. Cuvintele ce urmează se vor cumva mai (a-teo)logice. Nu se vor doar un fel de simplu răspuns la anumite întrebări-gratis.

So…sărind peste reverenţe, răspuns foarte scurt la: de ce să „venerăm sfintul[3]?

Argumentul Monalisei:

1. „Ceea ce au în comun toate cultele ce aparțin religiei creştine este principiul conform căruia omul nu se poate mântui singur (sigur – n.m. – nu mai trebuie adăugate ceva informaţii?). După cum zicea Pavel, “Găsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.” (Romani 7:21-23).

2. „În consecință, pot eu să venerez un om pentru viața lui, când știu că el nu a reușit nimic singur deoarece în permanență a fost ajutat, ridicat, iertat? Daca “ El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice(Tit 3:5,6,7), ce raționament mai există în rugăciunea către sfinți, dacă cinstirea lor nu are fundament?”

Păi:

Contra 1: domniţa noastră, sfătuită prost de generali pe care lumea nu putea să-i mai încapă, alege ca teren de bătălie o glie necunoscută (alias ţinutul mlăştinos al scripturii). Mai mult. Domniţa noastră rupe un verset (2-3-4) din context. Care context vorbeşte despre botez. Care botez, în teologia paulină, e asemănarea morţii şi învierii lui Hristos (undeva la Romani, un capitol 6). Să ne fie cu iertare, domniţă, DAR undeva la capitolul 5 (pune mâna şi citeşte, Monalisa tatii), Pavel zice (nu intrăm în detaliile koine-ului, ca să nu ne speriem unii pre alţii – şi mai ales ca să nu mă sperii eu pre mine de tine, te, t-): „Dar nu este cu greşeala cum este cu harul (NB!), căci, dacă prin greşeala unuia (e vorba de adamul din versetul anterior, adică 14, n.m) cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi (ăia morţii prin Adam, n.m.), prin harul unui singur om, ( guess Who, n.m.) Iisus Hristos.” Care Om, dacă nu învia, avea şi El moaşte! Dar a înviat şi te pomeneşti că S-a şi înălţat la cer ca să ne lase pradă stomatologiei culturale postmoderniste!

Plus că (citind, Monalisa, cu atenţie şi cu voce tare măcar toată epistola către romani) aflăm la 5, 19-21: „Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia (cine-o fi Ăla? n.m.) se vor face drepţi cei mulţi (e vorba de dreptate în trup, în viaţa noastră cea de toate zilele, n.m.). Iar Legea a intrat şi ea ca se înmulţească greşeala (e cam grele astea, n.m.); iar unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul. Pentru că precum a împărăţit păcatul prin moarte, aşa şi harul să împărăţească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. ” Ştiţi voi, oameni buni, sfinţii sunt chipul (icoana) lu’ Hristos Ăla! No, că de aia îi cam cinstim şi le pupăm şi trupul! E cam grele aici! Pentru unii e cam nebunie, cum ar zice Pavelică al nostru!

Contra 2: Monalisa, nush de unde-ai scos-o pe aia cu lipsa de fundament…Dacă nu ştiai, sfinţii erau glorificaţi, slăviţi, pupaţi, veneraţi (bleah termen) încă din viaţă. De ăia care ştiau cine sunt drepţii şi pre Cine ipostaziază ei (adică pre Hristos). Amu’, apare o problemă: uciderea drepţilor (a „hristoşilor”). De către EVREI, ROMANI, GOŢI, ROMÂNI etc. – nu importă naţionalitatea criminalilor. Ce au făcut ăia care ştiau de mai sus? Au clădit – au fundamentat la propriu (cu prima ocazie politică favorabilă) biserici (temple de bleahvenerare dacă vrei) peste locurile unde erau drepţii îngropaţi.

Dar adaug şi un 3, ca temă pentru acasă, de la mine pentru Monalisa: Cine o fi Hristos Ăsta, invenţie a bărboşilor din Bizanţ, inexistent în Biblie, cică?

T(atăl) h(ierodulelor) e(mancipate) od(ată cu) o(rtodocşii) r(omâni) os(tracizaţi)

 


[1] De apreciat stilul lapidar al (cumva) argumentului împotriva cinstirii sfinţilor propus de autor-ul art. de la link-ul paste-at.

[2] P. 2, r. 3

[3] Sincer, detest cuvântul VENE-rare, nu pentru că vine de la „vene” mai ales „rare” (cum s-ar cuveni la nişte moaşte), ci pt ca vine de la VENUS! 😀 Prefer CINSTIRE! Scuze pentru tonul VIR(u)LENT – de la lt. vir, -is = bărbat + lt. lentus, -a, -um = ştiţi voi ce.

Advertisements

6 responses to “Creştin fiind păduri eminesciam …

  1. Vorba aia, la religie, fotbal şi politică se pricepe toată lumea… Trist… Unii cred că religia e numai apanajul lor. Cică, fiecare e liber să gândească cum vrea el, dar dacă nu gândeşte precum cei care spun că fiecare e liber să gândească cum vrea, nu e bine…

    • Theodoric Bobocul

      Ohoho, buna remarca, Moshule. Din filmul: “Esti liber sa alegi. Noi iti oferim toate cele 3 optiuni din care sa alegi una!” 😀

  2. Daca ne uitam la biografia d-soarei Monalisa vedem ca este neoprotestanta, penticostala. Deci se explica zelul dumneaei de a fi impotriva sfintelor moaste.
    E bine, însă, să existe și un răspuns ortodox asupra acestei chestiuni, dusă tot mai mult în derizoriu de media din România.
    Ar fi multe de spus, însă m-aș rezuma la a afirma că, dacă oferim o explicație gen: „românii ating portofelele de sfintele moaște pentru că au înăuntru pozele celor dragi” (cum am citit eu pe un site „ortodox”) nu facem decât să contribuim la mascarada pe care o încearcă media românească la fiecare sărbătoare mai importantă la care sunt scoase, spre cinstire, sfinte moaște.

    • Theodoric Bobocul

      Buna asta cu portofelul 🙂 …Crezi, Andrei, ca e necesar sa explicam lumii ca pana si oamenii aia “portofelari”, care nu prea inteleg ce e cu moastele, sunt fratiori ai nostri mai mici? Si ca nu-i crestineste sa fie ironizati (din moment ce nu sunt fatarnici ca unii hominizi “massmediatici”)? Si ca au nevoie sa fie indrumati spiritual? 😀

      • Clar! Vroiam să scriu ceva mai amplu despre dragostea românilor de cinstire a sfinților (care uimește mereu pe ierarhii sau preoții ortodocși din alte țări), însă timpul nu mi-a permis.
        Cu ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduiesc să reușesc curând.

  3. Bine scris articolul. Dar mi se pare ca ati depus prea mult efort, trebuie sa va incordati muschii intelectuali impotriva unora de seama dumneavoastra, nu trebuie sa va obositi cu cei sub acest nivel. Despre domnisoara e suficienta informatia ca apartine unei denominatiuni crestine care nu cinsteste Sfintii, prin urmare nu are de ce sa se exprime pe acest subiect. E ca si cum un satanist vorbeste despre Hristos. L-ar lua in seama cineva intreg la minte?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s