Lucruri vechi ambalate în culori noi. Canonizarea „sfinților moldoveni” sau despre ambivalenţa din spatele unei decizii sinodale

Am primit de curând un mail care m-a mâhnit foarte tare. Cineva care credea că serveşte o cauză nobilă făcea reclamă unei campanii demarate de Biserica Ortodoxă din Moldova (adică cei care au rupt trupul duhovnicesc al Basarabiei în două şi care şi acum, prin multe metode, fac multe greutăţi credincioşilor care ţin de Mitropolia Basarabiei, adică fiilor duhovniceşti ai Bisericii Ortodoxe Române). Deci, oamenii promovează un proiect al unei entităţi anti-româneşti. Care oameni? Exact aceia care se declară a fi foarte patrioţi şi foarte tradiţionalişti şi pe care adesea îi auzim vorbindu-ne despre românism scrâşnind din dinţi. Ce fel de proiect? Unul profund antiromânesc!

Ceea ce provoacă mare nedumerire este faptul că acest proiect este promovat de oameni care de multe ori dau impresia că românismul este pentru ei la fel de important, dacă nu şi mai important, decât Ortodoxia… Revenind: cum se face că aceşti oameni, atât de ataşaţi valorilor româneşti, susţin acum un proiect al acestei entităţi anti-româneşti? Pentru mine este un non-sens, dar cred că îi pot găsi unele explicaţii:

1. Problematizarea în public a motivelor pentru care Sinodul Bisericii Ortodoxe Române nu demarează canonizarea unor oameni cu viaţă evident îmbunătăţită a fost făcută cu atâta agresivitate (inclusiv de către oameni care au aruncat la coş ierarhia şi calendarul BOR şi au conferenţiat pe la Biserica Ortodoxă din Moldova) încât cei care acum susţin cu atâta ardoare campania ruşilor (pentru că da, despre ei este vorba, pentru cei care nu cunosc foarte bine problematica) au fost mai întâi aduşi în stadiul de a-şi dori aceste canonizări cu orice preţ, trecând peste învăţătura patristică care ne arată că omul este dator să lucreze ascultarea şi supunerea faţă de mai marii săi (pentru mai multe detalii pe acest subiect, care, am observat, ridică mari probleme în mintea şi în sufletul unora, recomandăm, cu toată căldura, cartea Stareţului Efrem Filotheitul, Stareţul meu, Iosif Isihastul, apărută anul trecut la editura Evanghelismos).

2. Nu putem să nu constatăm că ataşamentul faţă de valorile româneşti în cazul acestor oameni nu este atât de mare pe cât s-ar fi putut crede iniţial. Dacă ar fi fost mare, ei nu ar fi fost acum partizanii unei manevre de manipulare executată de tovarăşii cu grade şi cu studii KGB-iste pe la Moscova de la conducerea Bisericii Ortodoxe din Moldova.

3. Ignoranţa şi naivitatea partizanilor acestei acţiuni este una care atinge cote alarmante. Afirm asta pentru că sunt convins că cei mai mulţi dintre ei nu ştiu ce înseamnă Biserica Ortodoxă din Moldova, ci au impresia că este vorba despre o mitropolie din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Acestora ţin să le precizez că Biserica Ortodoxă din Moldova este o structură prin care Moscova urmăreşte destabilizarea prin teroare a fiinţei româneşti din Moldova de peste Prut (îmi povestea un cunoscut acum câţiva ani cum într-un sat din acest teritoriu românesc au venit reprezentanţii mitropoliei care ţine de Moscova să aşeze un preot de-al lor în satul respectiv. Oamenii au încercat să se opună, doar că rusofilii/fonii/dulii veniseră şi cu jandarmii, care au calmat situaţia cu multă lipsă de calm. O femeie a fost trântită la pământ şi în timp ce un jandarm stătea cu un picior pe ea, a zis spre cei de faţă: „Ciocu’ mic! Aici Moscova comandă!”). Ei bine, cum să interpretez eu afilierea unor români la acţiunile acestor antiromâni?!

Nu pot să consider această acţiune ca fiind una sinceră din partea Bisericii Ortodoxe din Moldova. De când au început ruşii să aibă drag de valorile româneşti? Personal, consider că este doar o acţiune de discreditare şi de destabilizare dusă împotriva Bisericii Ortodoxe Române şi o încercare de dezbinare a românilor. Şi, ca să fiu sincer, trebuie să recunosc că e o campanie bine pregătită şi bine pusă la punct: pregătirile pentru aceste acţiuni au început cu ani buni în urmă, lucru care vădeşte cu prisosinţă tenacitatea lor.

În altă ordine de idei, responsabilitatea de a se lăsa manipulaţi nu poate reveni decât celor care se entuziasmează fără nicio conştienţă (sic!). Ruşii îşi fac treaba lor. Ideea e că ar trebui să ne-o facem şi noi pe a noastră. Ar trebui să nu ne lăsăm păcăliţi atât de uşor să adulmecăm mirosul inconsistent al unei acţiuni ambalate frumos.

Deşi încerc să trag atenţia unui lucru grav, în care românii sunt din nou manipulaţi de ruşi (aştept să văd când ruşii îi vor numi pe sfinţii pe care îi vor canoniza români! Le vor zice doar moldoveni sau basarabeni) probabil că nu vom asista la nicio revizuire a atitudinii celor care acum au început să lucreze împreună cu ruşii (conştient sau nu) la destabilizarea fiinţei naţionale a românilor (din Moldova de peste Prut şi din România). Era să uit: sunt convins că titlul acestui articol i-a făcut pe mulţi dintre băieţii „veseli” care lovesc în ierarhia Bisericii Ortodoxe Române să-l citească. Altfel, nu cred că s-ar fi obosit.

Un om…

P.S. Site-ul Patriarhiei Rusiei (http://www.patriarchia.ru) are și o secțiune în limba moldovenească, unde principalele știri și comunicate pot fi citite în cea mai frumoasă și mai curată limbă română

Advertisements

19 responses to “Lucruri vechi ambalate în culori noi. Canonizarea „sfinților moldoveni” sau despre ambivalenţa din spatele unei decizii sinodale

  1. Trebuie să-mi manifest toată admiraţia faţă de adminul nostru, el fiind cel care a pus (hyper)linkurile din interiorul articolului! Nu au fost gândite de mine aşa, nici nu ştiam că articolul va apărea cu aceste îmbunătăţiri, lucru care nu poate decât să mă încânte! 🙂

  2. E bine ca sunt reliefate aceste lucruri. Sa nu traim cu impresia ca cei care fac mare galagie au si dreptate sau scopuri onorabile. Poate de asta avem nevoie de un Patriarh dur, ca sa se mai linisteasca oamenii. Dumnezeu le randuieste pe toate, nimic nu-i intamplator.

  3. Deși mă repet, nu pot decât să spun că „idioți folositori” sunt din abundență…
    Deși asta este o altă discuție, ar trebui să cercetăm și lista propusă spre canonizare. Nu sunt foarte documentat pe viețile sfinților contemporani, însă cred că propunerea spre canonizare a lui Inochentie Levizor ridică oarece semne de întrebare (cum se arată aici și aici).
    Felicitări unui om 🙂 pentru un articol, din nou, excelent!

  4. Da. am evitat să aduc în dscuţie numele unora dintre cei propuşi spre canonizare spre a nu îi ajuta pe “binevoitori” să direcţioneze discuţia în alt sens şi să ne deturneze atenţia de la lucrurile cu adevărat importante. Dar, într-adevăr, e cel puţin ciudat să-l pui pe Inochentie alături de Părintele Sofian… Altă invenţie rusească…

  5. Că tot vorbim de Patriarhia Rusiei, au avut de curând un concurs intitulat … „Initiativa Ortodoxă” :))))))). Fabulos! Câtă inspirație!

  6. Să mai subliniem un lucru: episcopul pus de ruşi la Chişinău în titulatură se consideră “mitroplit al ÎNTREGII Moldove” (sic!).

  7. Bun articol, omule! Scuze pt intarzierea comment-ului, am fost plecat cu trebi prin za R(eal) W(orld). Oare sfintii in discutie au murit cu convingerea ca erau “moldoveni”? 🙂

  8. Danilaprepeleac

    M-a pus pe ganduri articolul tau, omule… Politicul asta vrea sa “paraziteze” nu numai pe eroii neamului, ci si pe sfintii Bisericii! Mai ramane sa ne “paraziteze” si pe noi pacatosii, si pe copii nostri – daca nu s-o fi intamplat asta deja…

  9. As dori sa-mi exprim si eu parerea vis-a-vis de cele scrise mai sus.
    In primul rand remarc ca este un articol bine pregatit, si nu spun asta pt a te lauda, ci pentru a constata ca ai avut material 🙂 , desi lucrezi cu materialul clientului, care client e foarte discret !, pretentios, stofa fina, butoti …etc.
    In al doilea rand tot omul care isi cunoaste parinti si bunici si a citit mai mult decat “clic” sau “cancan” stie ca a existat, exista si (probabil) va exista un freamat, o neliniste intre state/teritorii statale/oameni, fiecare incercand sa dobandeasca ceea ce a castigat altul, prin diverse mijloace.
    Cum tehnicile si instrumentele de lupta s-au perfectionat continuu ne aflam astazi in situatia in care Biserica este taisul lanciei, iar marketingul este bratul care o impinge, iar creierul…creierul il stiti voi.
    Pacat ca ceea ce ar trebui sa uneasca e instrument de dezbinare, cat despre cel care dezbina… il stim..numele lui e “legiune’
    Mai departe scrie’n carte:
    Racul, broasca si stiuca
    de Alecu Donici

    Racul, broasca si o stiuca
    Într-o zi s-au apucat,
    De pe mal în iaz s-aduca
    Un sac cu grâu încarcat.
    Si la el toti se înhama
    Trag, întind, dar iau de sama,
    Ca sacul sta neclintit,
    Caci se tragea neunit.
    Racul înapoi se da,
    Broasca tot în sus salta,
    Stiuca foarte se izbea
    Si nimic nu ispravea.
    Nu stiu cine-i vinovat;
    Însa pe cât am aflat,
    Sacul în iaz nu l-au tras,
    Ci tot pe loc a ramas.
    Asa-i si la omenire,
    Când în obstii nu-i unire.

  10. Mulţumesc mult de reamintirea acestei fabule! Ni se mai antrenează şi nouă mintea 🙂 În rest, cred că toţi purtăm o oarecare responsabilitate în ceea ce priveşte dezbinarea în care trăim… Vă mulţumim pentru vizită şi vă mai aşteptăm pe la noi! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s