Ce cadou să-i fac?

Ca şi în ceilalţi ani, sărbătoarea Nașterii Mântuitorului stă sub semnul „dăruirii”. Verbul „a dărui” este plurisemantic. Pentru a nu ne lungi cu vorba, nu vom stărui asupra fiecărui sens, ci îl vom lăsa pe monahul Delarohia să ne taie răsuflarea cu o pildă poate prea simplistă pentru omul zilelor noastre:

„În mănăstirea unde ar fi dorit să fie primit, se prezintă  un candidat la călugărie. El îi mărturiseşte stareţului: Să ştiţi, părinte, că nu am nici credinţă, nici lumină, nici esenţă, nici curaj, nici încredere în mine. Şi nici nu pot să-mi fiu mie însumi de ajutor, cu atât mai puţin altora. Nimic nu am. Firesc ar fi fost să fie respins. Nu aşa, însă. Ci stareţul (…) îi răspunde: „Ce-are a face! Nu ai credinţă, nu ai lumină; dându-le altora, le vei avea şi tu. Căutându-le pentru altul, le vei dobândi şi pentru tine. Pe fratele, pe aproapele şi semenul tău eşti dator să-l ajuţi cu ce nu ai. Du-te: chilia ta e pe coridorul acesta, uşa a treia pe dreapta.

Explicând plida tocmai spusă, monahul Delarohia continuă: „Nu din prisosul, nu din puţinul tău, ci din neavutul tău , din ceea ce-ţi lipseşte. Dăruind altuia ce nu ai – credinţă, lumină, încredere, nădejde – le vei dobândi şi tu. Trebuie să-l ajuţi (pe aproapele tău) cu ceea ce nu ai. Dând ce nu ai, dobândeşti şi tu, cel gol, cel pustiit, cele ce-ţi lipsesc”…

Theodoros

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s