Despre semnele vremurilor. Sau despre Cern(e)a vremea

Deşi Dl (sau Dna)[1] Cernea e un client mai fidel de-al lui Theodoros, de data aceasta m-am gândit să-l odihnesc puţin pe bunul meu prieten şi să-i servesc eu lui Cernea[2] un borş pentru vită.

Mai nou, Cernea se pricepe şi la teologie! Nu este o insinuare de-a mea; avem drept argument articol său.  Şi cum se pricepe Cernea la teoogie? Ne învaţă ce anume poate fi sfinţit şi ce anume nu. În cazul de faţă e vorba despre o poză în care se arată cum un preot sfinţeşte nişte mitraliere. Iar Cernea ne spune că asta „sintetizează, de fapt, mii de ani de istorie…”.

Deşi Cernea se laudă că în timpul liber se îndeletniceşte cu filosofia, ne surprinde faptul că îi lipseşte cu desăvârşirea capacitatea de a analiza lucrurile conform cu categoriile din care acestea fac parte. Poate că atunci când a vrut să-şi cumpere Organonul era închis la mercerie… De ce afirmăm aceasta? Pentru că deşi poza înfăţişează un fapt petrecut în Belarus, Cernea se năpusteşte din nou fioros asupra construirii Catedralei Mântuirii Neamului. Ca şi cum eu aş vorbi despre oameni sfinţi, evlavioşi, şi apoi aş vorbi de Cernea; nu se leagă.

Nu vreau să fac apologia construirii Catedralei. Probabil că nici nu prea aş reuşi. Dar din nou constatăm cum parcă au ieşit toate duhurile necurate din adâncuri ca să tulbure şi să înghită, dacă ar putea, întreaga omenire. Ura împotriva tradiţiilor şi a ierarhiilor creşte exponenţial pe zi ce trece. Înşelarea, unul dintre cele mai cumplite semne ale sfârşitului, se insinuează aproape peste tot, iar lupta împotriva credinţei şi a conştiinţei de neam a devenit una dintre cele mai elogioase opusuri care pot fi trecute în CV-ului cuiva (de la vlădică la opincă)[3].

Aş vrea să scriu mai mult despre acest subiect, dar mi se îngreunează mintea când trebuie să dau un răspuns unor răutăţi atât de diabolice cum sunt cele ale lui Cernea. Ar merita să ne informăm puţin mai mult şi mai profund despre realităţile în mijlocul cărora trăim şi ar trebui să căutăm să aflăm ce atitudine au avut cei de dinaintea noastră faţă de momentele critice cărora a trebuit să le facă faţă. Nu ca să îi imităm, ci ca să ştim pe ce baze să ne aşezăm. Iar acest lucru e cel mai bine să-l facem cât mai avem vreme.

 

Un om


[1] Această oscilaţie din partea mea asupra identităţii de gen a ipochimenului Cernea nu este vreo ironie de prost gust, ci garantarea dreptului la autodeterminare pe care acesta îl solicită atât de agitatoriu.

[2] Pentru uşurarea scrierii şi lecturii, vom renunţa la titulatura Dl/Dna în acest caz.

[3] Dacă tot am ajuns aici, vă recomand cu toată încrederea volumul Măsura vremii. Îndemn la normalitate, cu eseuri şi articole de Mircea Platon şi Gheorghe Fedorovici, apărut la Editura Predania.

Advertisements

3 responses to “Despre semnele vremurilor. Sau despre Cern(e)a vremea

  1. Și reacția mea la articolul cu pricina a fost de genul: argrghrgrgrgrrrrr… Însă nu cred că trebuie să ne amărâm, atât timp cât clovnul Cernea e contestat chiar și de ai lui (ca să vă amuzați citiți 1 și 2) și nimeni nu îl mai ia în serios.
    Dacă bufonul amintit consideră că „Activitatea religioasă nu este una publică”, e clar că niciun argument posibil nu îl va face să își schimbe mizeriile pe care le debitează la adresa BOR.
    În rest articolul e construit pe aceeași bază irațională, conform căreia „părerea mea e cea mai bună, restul sunteți proști și limitați”. Da … d-le Cernea, te repeți, te repeți, te repeți … 🙂

  2. U-haha…Ca tot e iarna, calambur de iarna. Dupa seceta, oamenii Cer nea…Si cand colo, furtuna de zapada! 🙂

  3. Foarte tare poza, Admin! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s