Unde ţi-e giulgiul, acolo ţi-s şi Pyrro-nele!

În mormânt, VIAŢA…aaa…pardon…nu suntem la Trinitas, suntem la Realitatea. Mă scuzaţi! Reluăm:
…şi tocmai când credeam că elaniţii au vacanţă de Paşte, m-am trezit că vor să mă „îmbrobodească” cu giulgiul din Torino (aici). Vă avertizez că urmează imagini şocante, culese din războiul anticreştin al elaniţilor. Vă reţin, deci, atenţia cu următoarele (sublinieri, îngroşări, răstălmăciri etc. de-ale mele):
1. Cică titlu: Misterul GIULGIULUI DIN TORINO „a fost rezolvat”. Uf, ce bine, că mă chinuiam cu misterul ăsta al celebrei pânze torineze. Cum a fost rezolvat? Aflăm din subtitlu.
2. Cică subtitlu: În noua sa carte, profesorul Thomas de Wesselow vine cu o nouă teorie care explică, crede el, misterul şi scopul existenţei giulgiului, scrie The Daily Telegraph.
2.1. Dacă am înţeles bine, o nouă carte vine la pachet cu o nouă teorie. Nu-i un picuţ cam redundant? Sau poate n-auzit-aţi de p(r)o(f)etul care zice că toate (teoriile) –s vechi şi nouă toate?
2.2. Profu’ ăsta vine cu o nouă teorie care explică misterul giulgiului. De acord. Dar să explice şi scopul pânzei de-nvelit trupuri fără de viaţă (care pânză, în timpul liber, e „angajată” ca exponat de muzeu)? Nu-i iarăşi cam…redundant?
2.3. Păi, le dau dreptate elaniţilor! S-o creadă el, profu’, că poate explica misterul giulgiului!
3. Cică: Wesselow consideră că testele cu carbon au fost eronate şi, deşi spune despre el că este un agnostic, a început să creadă în veridicitatea giulgiului.
3.1. Uau! Datările pânzei torineze cu carbon sunt neconcludente. În consecinţă, unul care se crede agnostic, declară că crede în veridicitatea giulgiului. Giulgiul există? Păi…e…cum ar veni…vizibil. Ar fi fost culmea agnosticismului să negi ceva ce vede toată lumea (vă asigur că au mai încercat unii să facă d-astea de-a lungul istoriei). Deci: victorie, am stabilit că giulgiul există. Bilă albă pentru profu’. Să vedem mai departe!
4. În noua sa carte, The Sign (Semnul), profesorul susţine că pânza de in l-a învelit pe Iisus după ce acesta a fost crucificat. Mai mult, Wesselow spune că giulgiul, şi nu întâlnirea cu Iisus, i-ar fi convins pe apostoli că Mântuitorul a înviat.
4.1. Halucinant! Iar NOUA sa carte. Îmi pare că cartea asta se înnoieşte cu fiecare (re)rostire a epitetului „nou”. Dragii mei elaniţi, dacă mai înnoiţi mult cartea, o să fie atât de nouă că nici n-a fost scrisă vreodată!
4.2. AAA… „Veridicitatea” de la punctul 3 se referă, de fapt, la cine altul decât…hopa, i-au scris numele cu 2 „i”.
4.4. Normal că întâlnirea cu Iisus cel Înviat din morţi n-avea cum să-i convingă pe apostoli că Iisus a înviat! Giulgiul i-a convins, utilizând arta argumentării. Evangheliile ne spun că apostolii au vorbit, de fapt, cu Giulgiul. Bravo, nenea profu’!
5. Cică: Profesorul nu reuşeşte să ia urma giulgiului până la origini, există încă multe spaţii lipsă, dar susţine că acesta nu este un motiv pentru a ne îndoi de veridicitatea artefactului.”Acest lucru se întâmplă foarte des în istorie. Un tablou de Caravaggio apare în secolul 19 şi nu avem idee de unde, dar putem folosi ştiinţa şi munca de detectiv pentru a afla”, spune Wesselow.
5.1. Fie profu’ ăsta e praf, şi-ar trebui să-i spunem prafu’, fie elaniţii l-au torturat ca să-i smulgă declaraţia de mai sus. Folosim „ştiinţa şi munca de detectiv” pentru a afla CE, dragii mei? Veridicitatea, originea ipoteticului tablou adus în discuţie de profu’? Putem afla, dintr-un tablou pictat de Caravaggio, dacă, între timp, Caravaggio a înviat sau nu? Că dacă a înviat, sigur pictează şi acum!
5.2. Profesorul nu reuşeşte să ia urma giulgiului până la origini. Păi e normal. Tot ce putem şti cu siguranţă e că, din fire, Giulgiul era (f)in(uţ), nu (ha)in ca alţii.
5.3. Totuşi, nu avem motiv să ne îndoim că giulgiul e veridic. Dă-o pe gârlă de ştiinţă, vă spun eu că giulgiul e cât se poate de veridic. Doar vorbeşte! A vorbit cu apostolii! Am vorbit eu cu el!
5.4. Cam cât de des se întâmplă, în istorie, ca un Giulgiu – fie el fermecat – să vorbească cu unii ce-şi zic apostoli? Păi…foarte.
6. Climaxul articolului: În cartea sa, profesorul merge mai departe şi afirmă că ceea ce au văzut apostolii şi Maria Magdalena nu a fost Iisus înviat din morţi, ci o iluzie. În fapt, imaginea de pe giulgiu.
6.1. Buei, nene elanitule, ‘ţi-ar logica! Dacă giulgiul e veridic, imaginea de pe giulgiu e reală sau iluzorie? Şi cum rămâne cu relatările evanghelice? A mâncat Giulgiul peşte cu apostolii pe malul lacului? Sau a fost folosit de apostoli ca faţă de masă? Pardon de anacronism, voiam să spun ca pătură de picnic…pardon, din nou.
7. Rezolvarea misterului: Wesselow acceptă că teoria poate părea ridicolă, dar susţine că oamenii de azi gândesc diferit faţă de cei de acum 2.000 de ani. Aţi înţeles, da? Că eu n-am înţeles nimic din coordonarea adversativă de mai sus!
8. (Profu’)…aminteşte că Sfîntul Pavel clarificat (sic!) că învierea nu ţine neapărat de apariţia lui Iisus în carne şi oase…Care cuvinte denotă cât de bine ştie profu’ Wesselow despre ce vorbeşte! Să ne ferească Ăl de sus de agnosticii care cred, că de prafi ne ferim noi. Pe lângă nea Pyrro(n), nea Veselău ăsta e un fel de puişor…pardon, cuişor voiam să zic. Şi totuşi, e bună şi NOUA lui carte la ceva: la răstignit idealuri şi valori. Cam atât pentru azi. Nene Elane, legătura în studio!

The od(ious) or(igin) o(f this) „S(ign)”

Advertisements

4 responses to “Unde ţi-e giulgiul, acolo ţi-s şi Pyrro-nele!

  1. Trist… Se vede că Realitatea a început să sape la sensibilitatea creştinilor înainte de Paşti. Au mai pus vreo două astfel de articole zilele astea…

    • Asa cum arata si alti blogeri ortodocsi, in fiecare an, in perioada Postului Mare si a Sfintelor Pasti, sunt aruncate atacuri la adresa crestinismului (ortodoxiei). Or avea si anti-crestinii sabatul lor…

  2. “(…) Cred ca dumneavoastra ati observat, a devenit un loc comun sa se vorbeasca despre secularizare dar nu este numai secularizarea veacului acestuia, e faptul ca impotriva Bisericii, impotriva crestinismului, in general, se duce o adevarata ofensiva. Eu intotdeauna semnalez faptul ca la Craciun si la Pasti – iau revistele care apar in Occident si sub pretextul acesta, al prezentarii, care sunt rezultatele cele mai noi in ce priveste cercetarea inceputurilor crestinismului, a predicii Mantuitorului, a activitatii apostolilor, etc – se strecoara cu foarte mare dibacie necredinta. Se pune sub semnul indoielii tot ceea ce este temeiul de baza al credintei noastre, se pune sub semnul intrebarii si se sadeste in sufletul credinciosului indoiala.

    In afara de aceasta, este ofensiva care se duce prin presa, prin televiziune, o viata care nu mai are nici un fel de norme morale, care sa o stapaneasca, sa o controleze, sa o impiedice sa alunece in pacat.

    Si as spune ca in momentul de fata este, eu nu ma sfiesc sa o spun, o ofensiva diavoleasca impotriva Bisericii. Or, pentru aceasta noi trebuie sa gasim arme cu care sa luptam impotriva celor care vor sa ne distruga credinta. Si pentru a putea gasi aceste arme as spune ca arsenalul nostru ramane invatatura lui Hristos, asa cum este ea pastrata in manastirile noastre ortodoxe pentru ca in manastirile noastre ortodoxe este aceasta traire profunda, de identificare cu invatatura divina care, intradevar, este o armura pe care o avem impotriva acestor ispite diavolesti.(…)”
    acad. prof univ dr Florin Constantiniu (via)

  3. Pingback: De Nuptiis Mariae et Jesu | Inițiativa Ortodoxă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s