Monthly Archives: September 2012

De Nuptiis Mariae et Jesu

Foarte de dimineaţă, atât de de-dimineaţă încât până şi de-dimineaţa picotea în post,  alergat-au ca gândul poştaşii virtuali şi umplutu-mi-au mai ales până la refuz mail-ul cu spam-uri diverse şi cu ştiri pe alese. Când să le arunc virtual pe toate, în coşul virtual de gunoi virtual, un ochi al meu, abia deschis, mi-a picat (la propriu) în gură. În gura căscată între tastatură şi monitor. Şi de-acolo a alunecat pe un „bileţel” de la un vechi prieten. Carele mă sfătuia să scriu câteva rânduri despre mereu noua, dar atât de vechea găselniţă anticreştină: relaţia conjugală între Iisus şi Maria Magdalena. Prietenul meu îşi culesese informaţiile de aici.

Urmându-i povaţa, am trebăluit somnoros la pc preţ de „Ţ” minute. Ca prin vis, minutele s-au transformat în ore. Orele în secole. Secolele în… şi am călătorit dincolo de spaţiu şi timp. Dar, cum replica aceasta îi aparţine lui Gandalf şi am scris-o din greşeală aici, ar fi cazul să mă trezesc, să-i prezint cititorului scuzele mele (pentru secundele pe care i le-am păpat fără să vreau) şi să reiau imediat şirul ideilor.

Iată ce-am găsit de cuviinţă a spune despre link-ul de mai sus (sublinieri etc. d-ale mele).

A.Titlul: Dovada că Iisus ar fi fost căsătorit: Papirusul antic cu înscrisuri despre „soţia” sa.

a. Citind fraza aceasta, mă gândeam că, în sfârşit, membrii denominaţiunii – s-o numim noi matrimonială – a creştinilor secolului al cs cs i-lea au găsit dovada incontestabilă că prezumţia Mântuitorul ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena e mai mult decât un caraghioslâc pretins academic. Dar, lecturând în întregime articolaşul, m-am trezit (pentru a câta oară?) în faţa unei revărsări de cuvinte demne de un scribălău imposibil de caracterizat fără a jigni tot regnul (pseudo)jurnalistic…

b. Ce ar trebui să însemne cuvântul „înscrisuri”? Se referă, oare, la (în)semne ori la literele îngrămădite pepapirus? Sau, poate, jurnalistul nostru insinuează că papirusul este, de fapt, un document cu caracter juridic? Nu vom afla decât la sfârşitul articolaşului că sensul (cu)vântului care a suflat până la moderat (cu intensificări în acea zonă a tărtăcuţei jurnalistice unde ar fi trebuit să se afle lobul frontal de inteligenţă şi personalitate) era al doilea din cele menţionate mai sus…

B. Paragraful I: Un fragment de papirus antic scris în egipteana coptică ar putea aduce descoperirea uimitoare conform căreia Iisus şi Maria Magdalena ar fi fost soţ şi soţie. Ceea ce stă scris pe bucata de hârtie, cu lungimea de 8 centimetri şi lăţimea de 4 centimetri, întăreşte un curent din gândirea creştină conform căruia cel denumit Mântuitorul omenirii nu ar fi fost celibatar.

a. Dacă titlul îl ameninţa pe un creştin cuminte ca mine că papirusul antic menţionat e un sul interminabil de dovezi peremptorii cu privire la mariajul Hristos – Magdalena, în paragraful I al articolaşului său, conţopistul internaut ne trânteşte emfatic în cap clişeul că dimensiunile nu contează. În fond, 8/4 e mai mult decât suficient satisfacerii curiozităţii creştinilor ortodocşi români cu privire la problema cuplului Iisus-Maria.

b. Desigur, fragment de papirus = bucată de hârtie. Asta în ce priveşte cultura generală a autorului. Că despre acurateţea informaţiei preluate…vorbim mai jos.

c. 1 buc. pap. dim. 8/4 ar putea aduce descoperirea uimitoare că descoperirea poate fi uimitoare şi atât, vă spun eu. Totuşi, se naşte – vrei, nu vrei – întrebarea: de unde ar putea fi adusă această uimitoare descoperire? Uşor de ghicit. De la cei ce interpretează chestia aia scrisă pe fragmentul de papirus. Adică, după cum subtil lasă scriitoraşul nostru să se înţeleagă, de la cei din mediile „academice” anticreştine alias inofensivele curente din gândirea creştină (?!) conform cărora…vide 1, 2.

C. Paragraful II: Cheia mesajului se află în centrul papirusului, unde Iisus, adresându-se discipolilor săi, menţionează cuvintele “soţia mea”, despre care cercetătorii consideră că se referă la Maria Magdalena. În text, Iisus pare să o apere pe Magdalena împotriva unor acte care o condamnă, judecând după vorbele “ea va fi discipolul meu”. Două rânduri mai târziu, se adresează din nou discipolilor: “Eu trăiesc cu ea.”, informează Daily Mail.

a. De la coadă la cap: s-a inventat şi brevetat o nouă unitate de măsură a timpului, şi anume „rândul”. Prima întrebare, nene jurnalistule: în dimensiunea standard a timpului office,în intervalul temporal times new roman, în câte subunităţi propoziţionale este divizat 1 rând? Şi a doua: se poate măsura spaţiul virtual de ştiri în neuroni de conţopist internaut?

b. Dacă aţi citit bine, aţi observat că povestea bileţelului de dragoste, trimis de către elevul silitor şi eminent Iisus colegei Sale de clasă – viitoarea-i soţie – Maria, bileţel confiscat de profi şi făcut public acum 2000 de ani, este o pură fantezie… Iisus pare să o apere pe una bucată femeie numită Maria de nuş’ce blabla. Marie pe care unii cercetători insistă să o considere de-a dreptul „magdalenă”.

D. Paragraful III: Dacă autenticitatea fragmentului va fi demonstrată, manuscrisul va pune la îndoială imaginea Mariei Magdalena în religie, reprezentată de secole drept o femeie uşoară plină de căinţă, şi va distruge norma creştină a abstinenţei sexuale. Aceeaşi idee a existenţei cuplului dintre Iisus şi Maria Magdalena a fost susţinută şi exploatată de scriitorul Dan Brown în romanul best-seller “Codul lui Da Vinci”. OK, that’s a lot of bullshit in here!

a. Dacă şi cu Parcă s-au apucat de scris ştiri incendiare. Ce înseamnă autenticitatea unui manuscris? Istoricitatea informaţiei transmise nu-i totuna cu datarea textului. Faptul că un text este foarte vechi nu înseamnă că este şi autentic. Curioşii pot compara procesul critic de stabilire a autenticităţii fragmentului de papirus în discuţie cu cel aplicat evangheliilor (aici). Va rezista fiţuica buclucaşă testului?

b. Chiar dacă ar fi autentic peticul de manuscris, nene conţopistule, asta tot nu înseamnă că Maria din Papirus  e una şi aceeaşi cu Maria din Magdala. De ce? Pentru că NU este scris cuvântul MAGDALENA acolo, pe scandaloasa fiţuică!

c. Despre imaginea Mariei Magdalena în ortodoxie, search pe google: Duminica Mironosiţelor.

d. Abstinenţa sexuală în creştinism NU este o normă, ci un vot. Nu este impusă, ci este voluntară. A! Desigur, poate autorul nostru se referă la interzicerea desfrânării şi nu ştie cum să se exprime…

e. Dan Brown este un scriitor de mâna a doua, care, chiar în momentul în care regurgitez eu aceste rânduri, îşi râde în barbă de ignoranţii cu ifose de omniscienţă care i-au cumpărat cartea şi iau de bună bârfa cu mariajul Gizăs-Meri. Mă bucur că a fost pomenit în legătură cu „cercetătoarea” Karen King, căci ambii fac parte din categoria „ştiinţifică” a sefeiştilor.

E. Urmează poza manuscrisului şi caracterizarea lui. Spicuiesc informaţiile demne de citit, care ne indică marele fâs numit – din raţiuni pur realiste – „fragment” şi „de papirus”. Citez: Manuscrisul este incomplet unele fraze conţin pasaje din Evangheliile lui Luca şi Matei şi din doctrine gnostice despre rolul familiei… Partea verso a papirusului este atât de deteriorată încât doar câteva cuvinte sunt descifrabile: “mama mea” şi “trei” Originea papirusului este încă necunoscută. King a primit-o de la o persoană anonimă care l-a găsit într-o colecţie de papirusuri antice greceşti şi coptice. Fragmentul era însoţit de un mesaj scris de mână, fără semnătură sau dată, în care un translator pretinde că acesta este unicul exemplar de text în care Iisus menţionează în discurs direct existenţa unei soţii….

Cam asta ar fi! Acum, când am terminat de scris rândurile de mai sus, am mai primit un mail. De la acelaşi vechi prieten. Titlu: Ancient papyrus that ‘proves Jesus was married’ declared ‘a forgery’, ‘unconvincing’ and ‘suspicious’ by historical experts (aici). Păi, bine, bre, nene prietene, acu’ îmi spui? „Mama mea” şi „trei”…

 

The o(dd) d(ream) o(f) r(eporters’) o(culiform) s(ciolism)