Re-al(eman)itatea ShowBizz-ericoasă

A. (un soi de) Erata: puricând maniera (deloc)jurnalistică a REAlităţii de (re)prezentare nerealistă a realităţii neTeVeistice, am mai pierdut vremea pe ist blog (1,2,3 sau 4). Deh, vanitas vani-ta(n)tum! Replica de mai jos e… pentru asta!

B. (Un soi de) Captatio Benevolentiae: Trebuie că există undeva (mai la Vest de noi, REAlitatea se străduie din răsputeri s-o uite) o alemanitate (din lat. alemanus) cu felul ei de-a fi. Această alemanitate, din câte avem părerea c-am şti, este de-un rang morfologic (şi cam atât) cu românitatea. Şi-i musai de adăugat, aici, importanta specificare semantică că alemanitate desemnează un popor (de) invidiat şi (de) respectat, pe când românitate face trimitere spre REALITATEA unui popor (de) iubit… măcar de către noi, carpato-danubiano-(pont)icii de azi! Printre altele, asta ar însemna că, din iubire pentru ai tăi, nu te apuci să scrii nerozii de felul celor îndrugate de (zev)zecile de scribălăi ai REAlităţii…

C. In(tro)ducere în er(oare?): REAlitatea tună: „Germanii care nu-şi plătesc taxele la BISERICĂ (sic!) nu vor mai avea dreptul să fie naşii unui copil”.

C.1. Autorul nostru utilizează majusculele pentru substantivul biserică din mai multe motive. El: a. (am mai spus-o şi o repet) nu ştie când trebuie scris cuvântul biserică cu litera mare sau cu aia mică[1]; b. vrea să obţină efectul free-rider, amestecând în noţiunea de biserică „jmenuri” politice, confesionale şi chiar naţionale; c. încarcă, implicit, Biserica din titlul „ştirii” cu sensul blamatei trigrame pe care o formează B, O şi R…

C.2. În lumina celor afirmate supra, se iveşte un anacronism disimulat, de-o etate cu sumedenie de franţuzisme de veac optişpe: interzicerea năşiei ar fi pedeapsa (absurdă, evident) pentru neplata birurilor către seniorii feudali ai Bisericii!

D. (I-am) Cuprins (cu mâţa-n sac): o serie de ASUR-isme răsar, ca prin minune, din text:

D.1. Incapacitatea REA-lă de a înţelege „bunul-mers” al comunităţii bisericoşilor germani. Că, deh, Germania ≠ România[2].

D.2. Tentativa (abia perceptibilă pentru cei neavizaţi în materie de gazetărie anticreştină) de ajustare a informaţiei preluate de pe alte meleaguri astfel încât să trimită la REA-lităţi de pe plaiurile mioritice (anume la taxele bisericeşti, vide nota 2). Ni se propune (indirect) spre acceptare un silly-gism de genul:

p1: nu vrei să fii „bisericos”, te declari, prin agasante procedee birocratice, „nebisericos” (ca să nu dai bani Bisericii);

p2: eşti  „nebisericos” (deci nu plăteşti taxe la Biserică) nu primeşti serviciile Bisericii: împărtăşanie (par. 1); năşie – de parcă asta ar fi taina milenară a creştinismului (par. 2); înmormântare (par. 5);

p3: Ergo, „bisericos” sau „nebisericos”, e musai să te scandalizezi şi să te burzuluieşti alături de una bucată mişcare progresistă catolică (whatever this means, in par. 6)!

D.3. No, bre, amu’ ne aflăm în faţa unei maahahari probleme, mahahahari cât creierul unui ateiaş militant: de ce ar vrea un „nebisericos” să fie înmormântat musai cu popă? Nu poate fi înhumat fără sacerdot (sau incinerat), din moment ce l-a durut prin părţile moi de „serviciile” oferite de Biserică? Plus că (contro)versatul decret catolic german citat de realitatea pare a zice altceva: „Dacă persoana care a iesit din Biserică nu manifestă niciun regret înainte de moartea sa, atunci slujba de înmormântare poate fi refuzată (par. 5). ĂĂĂ, pardon! „poate fi” = imperativul categoric kantian?

D.4. Sau: de ce ar vrea nebisericosul să fie musai naş (creştin iar nu mafiot hollywoodian)? Îl obligă cineva pe nebisericos (cu luger-ul la tâmplă) să boteze creştineşte şi să îmbisericească vreun copil?

D.5. Sau: de ce ar vrea nebisericosul căsătorie cu popă şi celelalte „jmenuri” bisericeşti? Păi, frumuşel ar fi ca nebisericosul să-şi asume extra-eclesialitatea, nu?

E. ÎncheiererereREA: ştiţi care-i ASU’ Realităţii? Finalul genial al artico-laşului frământat aici: „În Germania, patria lui Luther, dar şi al (sic!) actualului papă Benedict al XVI-lea, o treime din populaţie este protestantă şi o treime catolică”. Păi, bre, einsteinule al sfintelor treimi matematice de la REA-litatea, cealaltă treime (adică „a treia treime”) cum e? Atee? Musulmană? Ortodoxă? Hitleristă? Iudaică? Zi-ne şi nouă, ca să nu murim curioşi! Sau or fi, în Germania, numai două treimi (şi-atât) de populaţie, asta pentru că orgoliul nemţesc sfidează până şi aritmetica?

Theo do(dged) R(eality’s) o(bfuscation)s


[1] Spre exemplu, e greşit biserică (cu „b”) în primul paragraf al articolului despre care pălăvrăgim aici. Aceasta în pofida faptului că, în al doilea alineat, autorul citează sursa de preluare a ştirii (Hotnews)…care sursă, culmea, scrie corect că despre Biserică (cu „B”) e vorba!

[2] A nu se confunda taxa de cult, percepută în Germania, cu donaţia „popească” care “mişună” pe la noi. Prima e reglementată prin declararea oficială a apartenenţei cetăţeanului la un anume cult. A doua, la noi, este benevolă. Amu’, avem şi noi problemele noastre cu popimea şi cu taxele percepute pe servicii religioase…dar asta e altă discuţie.

Advertisements

2 responses to “Re-al(eman)itatea ShowBizz-ericoasă

  1. Menţiune: ASUR-ism nu se referă la AsociaţiaSecular Umanistă Română, ci la Asocieri Slite, UltraRidicole. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s