Inter-viu cu Tom Peterson

(vezi asta)

(Tom a mai fost găzduit în sălaşurile tămâiate ale iniţiativei ortodoxe, mai mult fără voia sa, e drept. Long story short: ne bucurăm să-l găzduim, din nou, cu căldură, în spaţiul nostru virtual cu verde aţă, cu nehodină, de unde n-au fugit pamfletul şi sughiţul…încă.)

 

În biroul din capătul culoarului se auzea muzică. Oricine ar fi tras cu urechea la uşă, şi-ar fi dat cu părerea că reputatul jurnalist T. E. O’Dorry ascultă o melodie de-ale lui Tom Peterson (solistul formaţiei AntiSocial-UltraRadical), intitulată The Problem. De fapt, T. E. (prietenii îi spuneau Ted) repeta mecanic următoarele versuri, având vaga impresie că le mai auzise undeva: „The poor complain; they always do,/ But that’s just idle chatter./ Our system brings rewards to all,/ At least to all who matter”. Pe jumătate adormit, tolănit în fotoliul confortabil marca Aeki, bolborosind, se străduia să întrezărească mesajul profund al catrenului, când riiiiiiing-riiiiiing-riiiiiing-riiiiiing-riiiiing! Telefonul sună de 3 ori – deşi lui Ted i se păru că sunase 3 ori. El ridică hipnotic receptorul. La capătul celălalt al firului era domnişoara Betty ORummy, şefa lui, o prietenă din copilărie. Vocea ei piţigăiată şi energică, pe care Ted o desluşea cu greutate, părea că vine de departe dar că se apropie din ce în ce mai mult, cu cât Ted apropia receptorul de ureche. În cele din urmă, vocea ajunse destul de aproape, astfel ca  Ted să poată primi detalii preţioase despre modul în care el, micul T. E. O’Dorry, urma să-i ia interviul săptămânii marelui Tom Peterson. Tot efortul era pentru geniala rubrică interviul săptămânii din ziarul Light on (care ieşea sub egida Royal, trustul condus de bogătaşul P. F. Daniels).

Cu tot entuziasmul şi emoţiile aferente job-ului, dar mai ales pentru a-l scuti pe narator de scris inutil câteva pagini, Ted adormi butuc. Iar din respect pentru cititorul nostru drag, el nu visă nimic demn de povestit. Când se trezi, îşi dădu seama că avea lipit pe frunte un fluturaş galben cu următorul conţinut scris chiar italic: 19.00; Tom Paterson; tel. 18300 4700 425. Ceasul de pe perete, tot marca Aeki, indica 18.59. Deşi treaz, Ted se mai trezi o dată, ca să fie sigur că nu doarme. Fluturaşul era tot pe frunte. Conţinutul fluturaşului, acelaşi. Ceasul tot 18.59. Cu mâna dreaptă tremurând, luă receptorul, iar cu stânga formă numărul de pe fluturaş. Tom Paterson răspunse. Urmară câteva replici amiabile, apoi fiecare îşi făcu datoria: Ted citi rar întrebările, Tom citi rar răspunsurile la întrebări. Acţiunea a decurs firesc, în pofida unor mici inconveniente de genul Peterson ba nu avea acoperire la mobil (că, deh, era abonat VD-phone), ba tuşea (răcise la schi în Australia), ba nu citea clar de pe hârtie, ba însuşi naratorul făcea intenţionat zgomot de fond ca să încurce lucrurile. Dar să nu mai pălăvrăgim şi să ascultăm înregistrarea lui Ted (ne cerem scuze pentru calitatea înregistrării):

Ted: E chiar atât de rea ora de religie pentru prichindei?

Tom: Intoleranța religioasă duce la…schrrrrr…fericire…schrrrr…în România…schrrrrr…copiii provenind din familii nereligioase…schrrrrr…se lovesc la școală de…schrrrrr…ASUR…schrrrr…marile curente religioase…schrrrrr…au evoluat …biiiiiip…din păcate, de 22 de ani, în școală se face…schrrrr….educație, iar rezultatele se văd…ssssssss….profesorii de religie sunt probleme grave, dar…schrrrrrrrr….oricât s-ar încerca….biiiiiip….„europenizarea” predării….schrrrrrr…copii…biiiiip trebuie să creadă în Dumnezeu…şşşşşşşş…spiritul toleranței… şşşşş… pregătește „scrâșnirea dinților”…biiiiip…

Ted: Vă e frică de Dumnezeu?

Tom: schrrrr….mi-e frică…şşşşşş…mă sperie…biiiip…Să vă dau un exemplu. Multă lume nu știe, dar…şşşşş…Boc în Parlament prevedea…şşşşşşş…direcția cea bună…schrrrr…care se practică de două decenii în școli…Cu puțin…schrrrrr….Daniel…biiip…valvârtej…şşşş…act…biiiiiiip…prevederi ale proiectului” și „cu prețuire și binecuvântare” îi sfătuiește, părintește…biiiip

Ted: Mergeţi duminica la biserică?

Tom:…schrrrrr…prefer să stau cu familia…şşşşş…la biserică.

Ted: Remmy Cernovsky mai este membru activ ASUR?

Tom: Remmy Cernovsky…şşşşşş….ASUR.

Ştiu la ce te gândeşti, dragă cititorule. Cum a reuşit T. E. O’Dorry să publice acest interviu în Light on? Păi…n-a reuşit. A fost concediat. În schimb, l-a vândut pe bani grei celor de la A. C. (Alternative Current) şi a plecat în vacanţă la loc de verde aţă, de hodină, lăsând pamfletul şi sughiţul pe mai încolo.

The o(bnoxious) (a)dor(er) o(f) (a)s(ur)

Advertisements

6 responses to “Inter-viu cu Tom Peterson

  1. Danila_Prepeleac

    Amuzant… Cumva 18300 4700 425 face trimitere la biserici, scoli, spitale? 🙂

  2. Hihi! Th., banuiesc ca numele din pamfletul tau nu fac trimitere la persoane reale, nu-i asa?

  3. Funny! Dar iti cam pierzi vremea, mai bine scrie si tu ceva serios!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s