Stauromorphosis

crucifixion„În Hristos, am fost răscumpăraţi morţii drepte şi dreptăţii moarte, cu multa iubire a lui Dumnezeu.” (Anonymus)

Crucea, fără Hristos răstignit şi înviat, este un obiect tortură. Atroce, înfiorător. Croit după chipul şi asemănarea omului fără Dumnezeu sau cu vreun dumnezeu oarecare, dar nu „Cel ce este” alfa şi omega iubirii. Fără chipul lui Dumnezeu, omul nu are faţă. Are feţe. Pe care le tot poartă, până când acestea se uzează, de rămâne desfigurat şi gol. Atunci, în loc să caute spre faţa lui Dumnezeu, încearcă să-şi acopere golul cu lucruri din jurul său. Cum nu-i vin bine, începe să smulgă feţe noi de la celălalt. Omul desfigurat desfigurează. Răpeşte, nimiceşte. Omul desfigurat înalţă cruce pentru aproapele. Crucea fără Hristos este simbolul aneantizării umane. Proces istoric ciclic.

Întruparea lui Dumnezeu schimbă totul. Părinţii Bisericii văd în ea singura noutate reală din toată istoria. Şi este, într-adevăr, noutatea absolută a puterii şi voinţei Celui Preaînalt. Cel Neînchipuit, Care în iubire i-a dat chip omului, se lasă în-chipuit în trup din Fecioara şi des-chipuit de om, pe cruce…Dumnezeu a murit! Hristos n-a făcut cu ochiul, de pe cruce, apostolilor! Dar… „Moartea nu are stăpânire asupra Lui”. „În mormânt, Viaţă, fost-ai pus, Hristoase! Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă proslăvind”.

Un cuvânt frumos de la mai mult decât poetul, Sfântul Grigorie Teologul:

„Să spunem un lucru mai mare: să ne aducem pe noi jertfă lui Dumnezeu, mai mult chiar, să ne jertfim în fiecare zi, şi pe noi pe orice mişcare a noastră. Pe toate să le primim pentru Cuvântul: să-i urmăm pătimirea prin pătimiri, să-i cinstim sângele prin sânge, să ne urcăm bucuroşi pe cruce! Sunt dulci pricinile, chiar dacă sunt dureroase foarte, căci pătimirea cu Hristos şi pentru Hristos este mai plăcută decât desfătarea cu alţii.

Dacă eşti Simon Cirineanul, ridică crucea şi urmează!

Dacă eşti împreună răstignit, ca tâlhar, cunoaşte cu evlavie pe Dumnezeu! Şi dacă Acela S-a socotit în rând cu nelegiuiţii, datorită ţie şi păcatului tău, îndreptează-te tu din pricina Lui! Închină-te Celui care S-a spânzurat pe lemn; foloseşte şi tu ceva de la răutate: cumpără cu moartea mântuirea; intră împreună cu Hristos în rai, ca să cunoşti de la ce lucruri ai căzut! Priveşte la frumuseţile de acolo; lasă pe hulitor să moară afară cu hula lui!

Şi dacă eşti Iosif din Arimateea, cere Trupul de la răstignitor; să se facă a ta curăţirea lumii!

Şi dacă eşti Nicodim, adoratorul de noapte al lui Dumnezeu, îngroapă-L cu miruri.

Şi dacă eşti vreuna dintre Marii, dacă eşti cealaltă Marie, dacă eşti Salomeea, dacă eşti Ioana, plângi la mormânt dis-de-dimineaţă! Vezi tu prima piatra răsturnată, poate şi pe îngeri şi pe Însuşi Iisus! Grăieşte ceva, ascultă glasul! Dacă auzi: Nu te atinge de Mine, stai departe, adoră Cuvântul şi nu te întrista, căci ştie El cui să se arate mai întâi! Înnoieşte învierea! Ajută Evei care a căzut cea dintâi! Ajut-o să îmbrăţişeze ea cea dintâi pe Hristos şi să-L arate ucenicilor!
Fă-te Petru, sau Ioan, dă fuga la mormânt, aleargă întru întâmpinare, alergând împreună, întrecându-te cu întrecerea cea bună! Şi dacă, cu toată graba ta, vei fi lăsat în urmă, biruie cu râvna, nu privind aplecat peste mormânt, ci intrând în el!

Şi, dacă nu vei fi de faţă, cum nu a fost Toma, atunci când erau adunaţi împreună ucenicii cărora li Se arătase Hristos, să nu fii necredincios când Îl vei vedea! Şi dacă nu vei crede, crede acelora care îţi spun; şi dacă nu crezi nici acestor spuse, crede semnelor cuielor!

Dacă se coboară în iad, coboară-te şi tu împreună cu El! Cunoaşte şi tainele cele de aici ale lui Hristos, cunoaşte care este iconomia îndoitei Lui coborâri, care este raţiunea ei, anume: Îi mântuieşte pe toţi cei de aici pur şi simplu, sau mântuieşte şi aici tot pe cei credincioşi? Şi dacă Se va sui la cer, suie-te şi tu împreună cu El. Alătură-te îngerilor care Îl petrec, sau care Îl primesc! Porunceşte porţilor să se ridice, să se facă mai înalte prin pătimire!

Celor care stau în cumpănă, din pricina trupului Lui şi a semnelor pătimirii Lui, semne cu care se urcă la cer, deşi nu s-a pogorât cu ele de acolo şi pentru care raţiune se întreabă: Cine este acest Împărat al slavei? , răspunde-le că Domnul este tare şi puternic în toate câte a făcut şi face pentru noi, şi în războiul şi în semnul de biruinţă de acum, care a fost ridicat pentru omenire.

Şi la îndoita întrebare, răspunde tot îndoit. Şi dacă se vor minuna, zicând după dramaturgia lui Isaia: Cine este acesta care a venit din Eden şi din cele pământeşti? Sau: cum de sunt înroşite de sânge hainele Celui fără de sânge şi fără de trup, ca ale unui tescuitor de struguri care a călcat cu picioarele un întreg teasc de struguri?, atunci, pune-te înaintea frumuseţii hainei Trupului Care a pătimit şi Care S-a împodobit cu pătimirea şi a strălucit cu Dumnezeirea, decât Care nimic nu este dorit mai cu aprindere şi mai frumos la vedere!”

(Cuvântare la Sfintele Paşti, 23, 24, 25, din volumul Sfântul Grigorie De Nazianz, „Opere Dogmatice”, Editura Herald, Bucureşti, 2002, trad. Pr. Dr. Gheorghe Tilea, p. 83-86)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s