DE CE?

Pentru că:

– noi CREDEM în puterea Cuvântului și a cuvintelor care pot schimba orice, chiar și o inimă împietrită;

– ne-am săturat ca Ortodoxia (și, implicit, Biserica) să fie atacată din toate părțile și nimeni să nu încerce, măcar, să o apere;

– “societatea civilă” e reprezentată de aceeași oameni, de aceleași ONG-uri, de aceleași idei, în marea lor majoritate, POTRIVNICE Bisericii și Ortodoxiei;

– “neo-apologeții” ortodocși ATACĂ la rândul lor Biserica, crezând că astfel o apără.

Advertisements

16 responses to “DE CE?

  1. Scriptura Mirabilis

    Bravo!

  2. alexandrutigrul

    De ce apăraţi Biserica, o instituţie în care şerpii colcăie?

  3. Pai, pamfl…pardon…omeneste vorbind (adik pre limba mea si a dv.), iata de ce aparam Biserica (va citez): “Invocând elemente de natură individuală referitoare la linia faptelor istorice care aparţin unui personaj istoric, indiferent de locul sau timpul în care acesta a existat, romantismul în istorie reprezintă un concept a cărui prezenţă în discursul istoriografilor trebuie să fie constantă, cu scopul de a evidenţia, pe lângă gama de date şi informaţii ştiinţifice privitoare la un fapt istoric, şi profilul psihologic al personajelor implicate în ansamblul de conjuncturi şi ipostaze istorice.” http://alexandrutigrul.wordpress.com/2011/06/27/romantismul-in-istorie-considerent-si-aplicare/

  4. alexandrutigrul

    Va trebui să vă folosiţi propriile cuvinte pentru a fi mai explicit. Refolmulez: De ce permiteţi şerpilor să colcăie prin Biserică?

  5. Stimabile domn,
    Mă voi strădui să răspund satisfăcător la ambele întrebări (da, sunt două).
    1. “De ce apăraţi Biserica, o instituţie în care şerpii colcăie?”
    a. Nici eu, nici Andreevici sau Omul NU apărăm Biserica. E tocmai invers. Biserica ne apără pe noi toţi (numai dacă vrem) de cel mai grav lucru posibil: înstrăinarea de Dumnezeu prin păcat! Vom trece sub tăcere, cu bună-ştiinţă, detaliile mistagogice ale afirmaţiei de mai sus, pentru că sunt anevoie de înţeles de către unii, ba chiar greu (imposibil) de acceptat de către alţii. Mă voi limita la a puncta doar atât: Biserica ne apără cel puţin prin tradiţia ei, tradiţie “vie” graţie oamenilor pe care noi, bisericoşii care le-am studiat operele pe băncile şcolii, îi numim scurt, dar admirativ, “sfinţi părinţi”. Efortul depus pe acest blog este de a urma acelora. De a imita discernământul lor (sic!), după puterea şi cu instrumentele noastre. Suntem conştienţi că nici unul din noi nu se ridică la nivelul lor. Oare ne putem compara cu capadocienii? Sau cu studiţii? Sau cu aghioriţii? Nicidecum!
    b. Atunci, de ce scriem? Sau mai bine spus: de ce şi în ce scop scriem? Păi…cauzele sunt expuse (poate insuficient) la categoria “de ce” a blog-ului. Iar finalitatea este următoarea: pe cât putem, încercăm să îi trezim pe frăţiorii noştri mai somnoroşi, a căror credinţă ar putea fi atinsă de mârşăviile unor semeni tot de-ai noştri (mai şerpi, mai maimuţe sau mai câini) din afara sau din interiorul Bisericii.
    c. NB! Biserica NU este o instituţie a şerpilor, domnul meu! Totuşi, şerpi au mai fost şi vor mai fi în sânul Bisericii. Nu ştiţi ce spun basmele? Că sunt atraşi de “pietrele preţioase”? 😀
    2. “De ce permiteţi şerpilor să colcăie prin Biserică?”
    a. Domnul meu, nici unul din noi nu face parte din forurile superioare administrative ale Bisericii. Deci, întrebarea aceasta trebuie adresată altcuiva. Numai că ar fi de preferat să îi oferiţi acelui altcuiva mai multe detalii, ca de exemplu specia, sub-specia şi clasa şerpilor la care vă referiţi, dimensiunile exemplarelor etc. Ca acel altcineva să poată acţiona în conformitate cu canoanele bisericii şi cu legile statului! 😀
    b. Dincolo de problema permisivităţii, lucrurile stau niţel altfel. Eu găsesc că este mai înţelept să ne ferim de şerpi când îi vedem. Şi că este creştineşte să îi avertizăm pe frăţiorii noştri de pericolul şerpesc.
    c. E cel puţin o risipă prea mare de timp să ucidem toţi şerpii, mai ales dacă sunt aşa de mulţi precum spuneţi. Căci, oricum, au şi şerpii “naşul” lor, fiecare în parte: de la piticania de arici pentru şerpii mici, până la cruda şi necesara moarte (bătrâneţe sau diverse accidente) pentru şerpii mari şi tari. 🙂 Uneori, chiar şerpii se mănâncă între ei!
    Sper ca aceste cuvinte deşirate să vă fie utile!
    Cu respect!

  6. alexandrutigrul

    M-aţi determinat, prin reacţia dvs. şi prin “ne-am săturat ca Ortodoxia (și, implicit, Biserica) să fie atacată din toate părțile și nimeni să nu încerce, măcar, să o apere”, să redactez un sumar articol cu privire la propria poziţie în ceea ce priveşte Biserica Creştină. Pentru că eu văd cum Ortodoxia prosperă pe zi ce trece. Conţinutul articolului nu vă vizează personal, pe dvs., deci nu ar trebui să vă simţiti ofensat. În altă ordine de idei, poate că ar trebui totuşi să încercaţi o experienţă particulară cu Dumnezeu în afara Bisericii. Cât priveşte eschiva dvs. vis-a-vis de necunoaşterea şerpilor cu pricina, e de înţeles şi nu vă acuz, căci trebuie să acţionaţi în conformitate cu regulile Bisericii.

    Cu acelaşi respect.

    • Domnul meu,
      1. Mă bucur că v-am motivat scrierea articolului “Biserica, inamicul milenar al libertăţii şi raţiunii individului”. L-am citit. Îmi este imposibil să fiu de acord cu opiniile generalizante ale dumneavoastră, inspirate din franţuzismele secolului al XVIII-lea. Mi-a plăcut, totuşi, sinceritatea şi “jovialitatea” cu care vă expuneţi “crezul”. Îl consider un articol bine scris. Pentru atei sau liber-cugetători, se înţelege. 😀
      2. Nu văd cum poate prospera ortodoxia. Cu siguranţă avem accepţii diferite asupra noţiunii “ortodoxie”. Nu-i bai, nu-i singura noţiune cu “năbădăi”. 🙂
      3. Vă sunt recunoscător şi îndatorat pentru grija pe care mi-o purtaţi, dar nu-L voi căuta pe Dumnezeu în afara Bisericii (Biserica, o altă noţiune ce dă migrene tuturora).
      4. Cunosc muuulte specii (specimene) de şerpi. Dar, din moment ce nu-mi daţi detalii despre şerpii la care vă referiţi dumneavoastră: de unde să ştiu eu dacă sunt aceiaşi cu ai mei, pe care i-am notat în jurnalul meu “ştiinţific” de serpentologie?
      5. Insinuarea din ultima frază este pe măsura potenţialului dumneavoastră uman. Pardon, tigresc. Ştiţi ce se spune despre tigri, nu? Că vânează (ucid) mai mult decât pot mânca…

      Cu (un altfel de) respect! 🙂

      • erată (am păpat câteva ceva):
        (1) a.1, r. 5: “mi-au plăcut” în loc de “mi-a plăcut”;
        (2) a.3, r.2: “Biserica”, o altă noţiune…
        (3) orice altă eroare nesemnalată de mine 😀

  7. alexandrutigrul

    Bineînţeles că articolul nu se adresează unei persoane religioase, care are doar convingeri pe baza credinţei, nu îndoieli pe baza raţiunii. Acest lucru era evident încă de la început. Conţinutul articolului se adresează celor care îşi pun întrebări şi caută răspunsuri, nu celor care îmbrăţişează tiparul “E voia Domnului” şi “Dumnezeu are un plan cu tine”, ori alte mecanisme scripturistice obtuze. Este vital ca şi cealaltă faţă a Bisericii să fie expusă celor care au incertitudini, iar demersul meu tocmai în acest lucru a constat.

    Dacă respingeţi ferm întreg conţinutul articolului, înseamnă că schimbarea este încă departe; totuşi, nu îmi dau seama ce anume dezaprobaţi, pentru că ceea ce am făcut a fost să expun adevărul privitor la istoria Bisericii Creştine şi nu numai. Înseamnă că repudiaţi adevărul, distinse domn?

    Sunt surprins de faptul că Biserica vă apără să nu vă înstrăinaţi de Dumnezeu prin păcat, când conştiinţa ar trebui să aibe acest rol. Deduc, deci, faptul că dvs., fără instituţia Bisericii, aţi fi un terminat (îmi cer scuze pentru formulare, dacă vă simţiti jignit). Cu alte cuvinte, în lipsa dogmelor şi regulilor Bisericii, nimic nu v-ar mai împiedica către săvârşirea păcatului de orice natură. Ei bine, poate că unul dintre cele mai importante roluri ale Bisericii este acesta, iar până la momentul când vom atinge, poate, un nou nivel de civilizaţie, va trebui să ne mulţumim cu asta.

    Eu am aflat din Scriptură faptul că măgarii vorbesc atunci când sunt bătuţi, oferind adevărate lecţii de viaţă. Dvs. din ce sursă aţi aflat că tigrii vânează mai mult decât pot mânca? Sper că nu din aceeaşi sursă cu măgarii.

    • Domnule dragă,
      Vă rog să citiţi cu atenţie ce spun şi să nu-mi răstălmăciţi cuvintele. Altfel, mă veţi forţa să fac risipă inutilă de litere. Ceea ce spuneam sună cam aşa: “Îmi este imposibil să fiu de acord cu opiniile generalizante ale dumneavoastră”. Personal, mie îmi displac generalizările, pentru că orice generalizare atrage după sine mai multe generalizări. Dar dacă ele vă fac plăcere, aveţi un blog pe care vă puteţi desfăşura (deşi v-aş sugera să vă ocupaţi timpul contemplând valorile păgânismului antic – aţi scris chestii interesante pe blog). 🙂
      1. O persoană religioasă nu este definită de credinţa absolută în orice, la fel cum nici liber-cugetătorii nu se îndoiesc raţional de orice. Afirmaţia dumneavoastră este o generalizare.
      2. “Mecanisme scripturistice obtuze” (m.s.o.) este un termen generic sub care tocmai aţi inclus două idei ce nu se regăsesc în Scriptură sub formă de slogan. Este cu totul altceva că vreun popă ori predicator expropriază şi abuzează de aceste două idei (voia Domnului şi planul lui Dumnezeu) “inspirate” din scriptură. Dar fie voia dumneavoastră, stimabile domn, să presupunem că aţi descoperit 2 m.s.o. Oare nu mai găsim în Scriptură şi altfel de lucruri? Poate v-ar plăcea cartea Ecleziasticului, mai ales dacă faceţi o comparaţie cu stoicismul antic. Zic şi eu… 🙂
      3. Ziceţi dumneavoastră: “ceea ce am făcut a fost să expun adevărul privitor la istoria Bisericii Creştine şi nu numai”. Eu cred că pretenţiile dumneavoastră exced un picuţ potenţialul informativ al articolului… 🙂
      4. Are şi B.O.R păcatele ei, dar chiar nu este vinovată de torturile Inchiziţiei (am văzut că aţi alocat un spaţiu extins torturilor practicate de canaliile inchizitoriale). Vă rog să operaţi cu briciul lui Occam în această zonă! Este cu totul altceva că Scriptura poate justifica, în mintea nebunilor, omuciderea! Şi asta s-a întâmplat nu o dată…şi se mai poate întâmpla…Ce treabă au nebunii cu sfinţii părinţi?
      5. Îmi puneţi cuvinte în gură. 🙂 Am spus că: “Biserica ne apără pe noi toţi (numai dacă vrem) de cel mai grav lucru posibil: înstrăinarea de Dumnezeu prin păcat”. Dar nu am spus că “în lipsa dogmelor şi regulilor Bisericii, nimic nu m-ar mai împiedica către săvârşirea păcatului de orice natură”.
      6. Faza cu tigrul o ştiu de când eram mic. 🙂 E legendară… E o glumiţă nevinovată. 😀
      Sănătate că-i mai bună decât toate!

  8. alexandrutigrul

    “(…)aveţi un blog pe care vă puteţi desfăşura(…)” Într-adevăr. Drept urmare, am să răspund pe blogul personal ultimului dvs. mesaj.

  9. alexandrutigrul

    Sănătate.

  10. Pingback: Alexandru Tigrul

  11. Tigrule, ambiguitatea si generalizarea sunt metehne ce nu au nimic in comun cu rationalitatea pe care tot o invoci! Dumnezeu sa iti dea luminare! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s