Category Archives: Pamflet

Mai am un singur Doru

Uneori ai așteptări mari de la anumite persoane din cauza faptului că în capul tău fuzionează omul cu funcția lui publică. Așa am pățit noi cu domnul prof. Univ. Doru Pop, citind titlul articolului „Minunata lume nouă a ortodoxismului”: ne așteptam la un articol decent și logic, pe măsura profesorimii sale universitare. Nu știm cele ce i-au intrat prin buzunare și mai ales de unde, dar, cetind, aflăm și ne minunăm de cele ce i-au ieșit din tastatura proprie direct pe platforma „(ne)adevăruluipunctro”. Da, se pare că tastatura domnului profesor a scris de cap(s)ul ei acest articol!

  1. Dintru început, domnul profesor setează cadrul cronologic al desfășurării faptelor ce urmează a fi povestite. Suntem în eternitatea lui „ce-ar fi dac-ar fi” din stultitia humana a lui Ion Creangă. Domnul Pop întreabă: „Ce s-ar putea întâmpla dacă planul Bisericii Ortodoxe Române de a impune referendumul anti-căsătorii homosexuale ar avea succes?” Iar Doru răspunde: „De fapt, în pericol se află fundamentele laice ale statului român şi se pare că ne întoarcem înainte de reformele lui Alexandru Ioan Cuza!

Da, citiți și mirați-vă: un referndum inițiat de Biserică pune în pericol fundamentele laice ale statului român (miroase a ASUR aici)! Menționez că tastatura domnului Pop nu va rămâne setată pe modul prezumtiv, ci va deveni imperativă înspre final.

  1. Pentru că, dacă Biserica poate impune o interdicţie cu privire la căsătorie, de ce n-ar impune şi o altă prevedere Constituţională care să ne oblige să ne întoarcem la calendarul iulian sau chiar la cel bizantin? Nu ştiu câţi dintre cei care se pregătesc acum pentru „Sfântul Referendum” au cunoştinţă de faptul că, din pricina aceleiaşi BOR, România a trecut abia în 1919 la calendarul gregorian? Şi că abia în 1924 BOR a acceptat schimbarea calendarului bisericesc. Dacă era după Preafericiţii capi ai acestei instituţii salvatoare am fi şi acum în 1592! De fapt de ce să nu legalizăm Paştele cailor sau Sfântul Aşteaptă?

Buun! Biserica NUimpune o interdicție” (cam forțată exprimarea), Biserica ȘI Coaliția pentru Familie propun „Sfântul Referendum” cu privire la fuziunea a două articole de lege DEJA existente: art. 48 alin. 1 din Constituție și art. 258 din Codul Civil.

Ce legatură au calendarele cu… căsătoria homo sau cu referendumul? Niciuna. Iar problema întârzierii corectării calendarului în țara noastră are alte cauze (niscaiva dialoguri prelungite cu Vaticanul ș.a.) decât malevolența BOR!

1592? S-a întâmplat ceva în 1592 care să aibă legătură cu calendarele-care-n-au-legătură-cu-referendumul? Sigur nu era 1582, domnule profesor, cel mai scurt an din istorie, când s-a „grigorit” calendarul? Se vede că n-ați prea avut timp de Conquiztador, la câte articole scrieți.

Domnule profesor, știm că vă doriți legalizarea Calendelor Grecești, mai ales că mariajul gay e legiferat în Grecia. Noi, românii, mai bine am legaliza Paștele Cailor și Sfântul Așteaptă! Sperând ca de Paștele Cailor să se legalizeze căsătoriile homosexuale, iar Sfântul Așteaptă să fie patronul LGBT! Asta cu ajutorul Sfântului Referendum de care aminteați mai sus!

  1. Urmează un inter-mezzo de… nuș’ clar ce: vise, fantezii, reverii. Ca apoi, domnul profesor să ne izbească în cap cu încă un anacronism.

Aceasta pentru că abia în 1847 BOR a fost obligată să elibereze şerbii mănăstireşti şi pe cei bisericeşti, iar în mod real ei nu au fost liberi până la reformele lui Cuza.

De acord, mentalitățile de secol XIX nu corespund celor de secol XXI. Oricine observă că s-a mutat i-ul dintre icși. De altfel, este incredibil (nu-i așa, domnule profesor?) că în aceeași perioadă, de secol csics, sclavii afro lucrau pe plantații dincolo de ocean, iar indienii erau exploatați de britanici. Le-ar fi prins bine și lor un Alexandru Ioan. Ar fi fost mai bun și decât nenea Avraam, și decât Gandhi-torul de la Porbandar.

Dar dincolo de poante… domnul profesor se face că nu a aflat că… BOR a apărut în 1872. De asemenea, omite că majoritatea mănăstirilor „lovite” de reformele lui Cuza erau închinate… grecilor! Da, prietenii noștri ortodocși cărora li s-a impus mariajul gay în secolul cscsi!

  1. Finis eronat POP-us!

„Cred că, pentru a ne opune Fratelui mare şi negru care ne propune iluzia distopiei ortodoxiste, avem nevoie de o campanie de Contra-Referendum (ca o Contra-Reformă a modernizării) prin care să introducem în Constituţie libertatea căsătoriei civile între persoanele de acelaşi sex. De asemenea, trebuie să introducem obligatoriu în Constituţie un articol care să prevadă obligativitatea separaţiei între Biserică şi Stat şi definirea statului român ca un stat laic. Altfel pericolul de a fi conduşi de către nişte bărbăţi bărboşi, îmbrăcaţi în negru – şi nu, nu mă refer la Al-Baghdadi – este mai cumplit ca niciodată”.

Domnul Pop a … explodat, în cele din urmă, de atâta drăgălășenie… Lăsând la o parte faptul că nici BOR, nici Coaliția pentru Familie nu se opun „campaniei contra” – care, dacă nu ați observat încă, se desfășoară DEJA pe toate canalele media: domnule profesor, explicați-ne mai detaliat despre introducerea obligatorie a obligativității! Pentru că democrație. Și pentru că romgleză (da, e referire la un articol de-ale dumneavoastră)!

Mai am un singur DORU:
Nu mai (dez)informați POPoru’!

TheoDORU

Advertisements

De ce (se) bat clopotele, Remusică?

Deşi e vremea postului, n-am rezistat (asemeni lui Andreevici şi Omului) la ispita post-ului. Mai ales că am citit asta. Cele ce urmează…pune-le, dragul meu cititor, pe seama slăbiciunii mele…pentru unele personagii rom(a,â)neşti.

1. Și Remus Cernea spune „Doamne ferește!”.
a. Remusică spune „Doamne ferește!”, dar numai „pân’ te nimereşte”.
b. Remusică nu poate spune „doamne-doamne” – vide 5.
c. Noi îl credeam pe Remusică mai de „Doamne-ajută!”.

2. Mama lui nu-i dă voie să stea mai târziu de ora 23 la joacă-n Parlament sau Guvern.
a. Ziua de joacă a lui lui Remusică n-are 8 ore.
b. Remusică se joaca în Parla(men)t pentru că conţine (ş)men – vide 5.
c. Mama lui Remusică ar fi vrut ca el să parleze mai mult cu Jul-vern.

3. Remus vrea să propună construirea unei catedrale pentru atei, unde se vor boteza și lepăda oamenii de Moș Crăciun, Iepurașul de Paște și Iele.
a. Remusică n-a propus construirea ei în cartierul Tei, că e pentru a-tei.
b. Lui Remusică nu-i plac crăciuniţele, iepuraşele Playboy şi alte „i(ele)”.
c. Remusică are (bo)teza de lepădat pe (ana)tema: Calul Verde.

4. În liceu a cântat într-o trupă de rock anti-creștin-sectanți, având numele de POrCĂIȚII.
a. Lui Remusică îi place musica, că de aia îl cheamă Re-musică.
b. Lui Remusică îi place rock-ul, iar nu Kcor-ul de biserică.
c. Remusică vrea să fure (b,f)anii trupei BOrCĂIŢII.

5. După Gay Parade vrea să participe și la Atey Parade.
a. Remusică răspunde cu para-nu şi para-da.
b. Remusică zice „doamne fereşte”, de aia se duce la gay parade.
c. Lui Remusică îi plac at-eii, nu ate-ele.

6. De câte ori le vorbește colegilor de partid își începe discursul cu „BUNĂ SEARA, PRIETENI!”.
a. Lui Remusică îi plac colegii de partid(ă).
b. Remusică îşi începe discursul cu „Bună seara, iubite…” (vide 4).
c. Remusică nu pofteşte la nişte proiecte de (co)lege.

7. Remus Cernea se opune exploatării gazelor de șist. Lui îi plac exploatările pe șestache.
a. Remusică se opune exploatării…gazelor.
b. Remusică militează pentru drepturile (pro)fund-a-mentale ale gazelor.
c. Remusică va participa la gas-parade.

8. Ultima linguriță de vin pe care a băut-o vreodată a fost la o împărtășanie pe când avea 11 ani.
a. Remusică nu mai bea vin cu (lin)guriţa.
b. Ultima vreodată când a avut 11 ani, Remusică a fost la o împărtăşanie.
c. Remusică crede că tăşania e ceva de pus îm păr.

9. După modelul crucii de aur masiv din curtea palatului lui Becali, Cernea va ridica în fața blocului unde locuiește o carte de biologie din aur masiv.
a. Lui Remusică îi place mai mult „partea” decât „cartea”.
b. Remusică i-ar fi zis lui Gigi: „Cer, nea’ Becali, nişte biologie din aur masiv”.
c. Remusică vrea să ridice o masivă carte de biologie din A.U.R.

10. Când merge vara în Vama Veche, Remus Cernea parchează trenul Personal pe plajă.
a. Vara merge în Vama Veche numai dacă merge şi Remusică.
b. Remusică are un ren personal, furat de la crăciuniţe.
c. Remusică parchează mai mult în pLOJĂ la Parlament.

Plajiind (de la „plajă”) Respublica lui Platon, Remusică va scrie Re(muuuu!)spublicul.
TheodoRemus

Inter-viu cu Tom Peterson

(vezi asta)

(Tom a mai fost găzduit în sălaşurile tămâiate ale iniţiativei ortodoxe, mai mult fără voia sa, e drept. Long story short: ne bucurăm să-l găzduim, din nou, cu căldură, în spaţiul nostru virtual cu verde aţă, cu nehodină, de unde n-au fugit pamfletul şi sughiţul…încă.)

 

În biroul din capătul culoarului se auzea muzică. Oricine ar fi tras cu urechea la uşă, şi-ar fi dat cu părerea că reputatul jurnalist T. E. O’Dorry ascultă o melodie de-ale lui Tom Peterson (solistul formaţiei AntiSocial-UltraRadical), intitulată The Problem. De fapt, T. E. (prietenii îi spuneau Ted) repeta mecanic următoarele versuri, având vaga impresie că le mai auzise undeva: „The poor complain; they always do,/ But that’s just idle chatter./ Our system brings rewards to all,/ At least to all who matter”. Pe jumătate adormit, tolănit în fotoliul confortabil marca Aeki, bolborosind, se străduia să întrezărească mesajul profund al catrenului, când riiiiiiing-riiiiiing-riiiiiing-riiiiiing-riiiiing! Telefonul sună de 3 ori – deşi lui Ted i se păru că sunase 3 ori. El ridică hipnotic receptorul. La capătul celălalt al firului era domnişoara Betty ORummy, şefa lui, o prietenă din copilărie. Vocea ei piţigăiată şi energică, pe care Ted o desluşea cu greutate, părea că vine de departe dar că se apropie din ce în ce mai mult, cu cât Ted apropia receptorul de ureche. În cele din urmă, vocea ajunse destul de aproape, astfel ca  Ted să poată primi detalii preţioase despre modul în care el, micul T. E. O’Dorry, urma să-i ia interviul săptămânii marelui Tom Peterson. Tot efortul era pentru geniala rubrică interviul săptămânii din ziarul Light on (care ieşea sub egida Royal, trustul condus de bogătaşul P. F. Daniels).

Cu tot entuziasmul şi emoţiile aferente job-ului, dar mai ales pentru a-l scuti pe narator de scris inutil câteva pagini, Ted adormi butuc. Iar din respect pentru cititorul nostru drag, el nu visă nimic demn de povestit. Când se trezi, îşi dădu seama că avea lipit pe frunte un fluturaş galben cu următorul conţinut scris chiar italic: 19.00; Tom Paterson; tel. 18300 4700 425. Ceasul de pe perete, tot marca Aeki, indica 18.59. Deşi treaz, Ted se mai trezi o dată, ca să fie sigur că nu doarme. Fluturaşul era tot pe frunte. Conţinutul fluturaşului, acelaşi. Ceasul tot 18.59. Cu mâna dreaptă tremurând, luă receptorul, iar cu stânga formă numărul de pe fluturaş. Tom Paterson răspunse. Urmară câteva replici amiabile, apoi fiecare îşi făcu datoria: Ted citi rar întrebările, Tom citi rar răspunsurile la întrebări. Acţiunea a decurs firesc, în pofida unor mici inconveniente de genul Peterson ba nu avea acoperire la mobil (că, deh, era abonat VD-phone), ba tuşea (răcise la schi în Australia), ba nu citea clar de pe hârtie, ba însuşi naratorul făcea intenţionat zgomot de fond ca să încurce lucrurile. Dar să nu mai pălăvrăgim şi să ascultăm înregistrarea lui Ted (ne cerem scuze pentru calitatea înregistrării):

Ted: E chiar atât de rea ora de religie pentru prichindei?

Tom: Intoleranța religioasă duce la…schrrrrr…fericire…schrrrr…în România…schrrrrr…copiii provenind din familii nereligioase…schrrrrr…se lovesc la școală de…schrrrrr…ASUR…schrrrr…marile curente religioase…schrrrrr…au evoluat …biiiiiip…din păcate, de 22 de ani, în școală se face…schrrrr….educație, iar rezultatele se văd…ssssssss….profesorii de religie sunt probleme grave, dar…schrrrrrrrr….oricât s-ar încerca….biiiiiip….„europenizarea” predării….schrrrrrr…copii…biiiiip trebuie să creadă în Dumnezeu…şşşşşşşş…spiritul toleranței… şşşşş… pregătește „scrâșnirea dinților”…biiiiip…

Ted: Vă e frică de Dumnezeu?

Tom: schrrrr….mi-e frică…şşşşşş…mă sperie…biiiip…Să vă dau un exemplu. Multă lume nu știe, dar…şşşşş…Boc în Parlament prevedea…şşşşşşş…direcția cea bună…schrrrr…care se practică de două decenii în școli…Cu puțin…schrrrrr….Daniel…biiip…valvârtej…şşşş…act…biiiiiiip…prevederi ale proiectului” și „cu prețuire și binecuvântare” îi sfătuiește, părintește…biiiip

Ted: Mergeţi duminica la biserică?

Tom:…schrrrrr…prefer să stau cu familia…şşşşş…la biserică.

Ted: Remmy Cernovsky mai este membru activ ASUR?

Tom: Remmy Cernovsky…şşşşşş….ASUR.

Ştiu la ce te gândeşti, dragă cititorule. Cum a reuşit T. E. O’Dorry să publice acest interviu în Light on? Păi…n-a reuşit. A fost concediat. În schimb, l-a vândut pe bani grei celor de la A. C. (Alternative Current) şi a plecat în vacanţă la loc de verde aţă, de hodină, lăsând pamfletul şi sughiţul pe mai încolo.

The o(bnoxious) (a)dor(er) o(f) (a)s(ur)

Col(h)iba unchiului Tom(iţă)

– problema manualelor de religie în viziunea ASUR (aici) … răspunsul formulat de Basilica (aici) –

Pentru cei care au „intrat” mai târziu pe acest blog, trebuie să afirm că Toma Pătraşcu este o veche cunoş… pardon, „conştiinţă” de-ale noastre (1,2,3). Simpatic şi voios, cu un fin simţ al umorului, dar şi dârz şi belicos când e musai să apere libertatea de cunoş… pardon, de „conştiinţă” şi alte idealuri umanist-pompos-de-urlat-în-gura-mare.

Despre nenea Tomiţă nu s-ar vorbi mult. Nici măcar nenea Tomiţă n-ar vorbi mult despre nenea Tomiţă. De n-ar fi aceste blestemate împrejurări creaţioniste, nimeni n-ar auzi pomenindu-se de nenea Tomiţă mai des decât în acest paragraf. Căci dumnealui este pătruns de principii real-umaniste, cum ar fi cel al „anonimatului filantropic” (whatever this means).

Dar, forţat de circumstanţele nefaste amintite mai sus, dumnealui a ales să apară în media, la momente-cheie. Iar când se „massmedi-eşte”, dumnealui a ales să fie asemeni picăturii chinezeşti, cu unele mici, dar categorice diferenţe: 1. Nenea Tomiţă nu e pic-ătură, ci tom-ătură; 2. Tomătura nu poate fi de apă, ci numai şi numai de pepsi (de ce pepsi? Răspunsul aici); 3. nu e chinezească, ci se doreşte a fi românească şi 4. nu face pic, ci tom (vide 1).

Şi, astfel: când eşti legat cobză în cotidianul unei Românii lacrimogene; când timpul „alocat” mârlăniei, balivernelor şi prostiei se dilată special, aşa, ca să-ţi damblagească şi cele câteva sinapse neuronale pe care le mai ai după „tratamentul” cu nesomn; în fine, când ţi se pare că nasoleala durează mult prea mult; atunci, de pe ţeava mediei, TOM! pe fruntea-ţi îngândurată…şi toate amintirile negre se risipesc, făcând loc…ăăă…doar loc. Atât.

Iar asta e de bine. Pentru că, să ştiţi şi voi, nenea Tomiţă ăsta e un om bun, cu suflet bun şi cu credinţă în D…pardon, evoluţie (whatever this means). Nu-i ca jmekerii ăia de la ASUR, să facă ostentativ campanie ateismului şi sexualităţii „extravagante” (sub pavăza sloganului „libertate de conştiinţă”) doar pentru câţiva euroi de-un suc la mec, primiţi de la cine ştie ce grupare anticreştină. Deloc. De exemplu, ca să vedeţi că ce spun e adevărat, nenea Tomiţă este sincer preocupat de educarea copiilor. De aceea militează pentru scoaterea religiei din şcoli. Căci ce duşman mai teribil pentru inocentele noastre odrasle, dacă nu manualele de religie? Ce rău mai mare pentru copii, dacă nu oribilităţi ca „iad”, „păcat”, „poruncă”, „pedeapsă”, „drac”, „Dumnezeu” şi alte blestemăţii scornite de BOR ca să-i îndoctrineze şi să-i exploateze financiar când vor fi adulţi! Păi, se compară mizilicul de pornografie (acces nelimitat şi nerestricţionat pe net) cu teribila interdicţie a curviei (acces nelimitat şi nerestricţionat în bis)? Sau reclamele luminoase de la sexshop-uri cu obraznicele icoane (eventual cu candelă) din sălile de clasă? Sau emisiunile TV, care jignesc raţiunea elementară, cu ideea incredibil de neştiinţifică a creării lumii de către Dumnezeu? Sau ştirile violente cu terifiantele chinuri ale iadului? Nicidecum!

Astfel stând lucrurile, îl înţeleg şi îl susţin pe nenea Tomiţă în demersul său, mai mult decât bine-intenţionat, de protejare a „libertăţii de conştiinţă” a copiilor noştri! De aceea, m-am gândit la câteva fapte extreme, dar utile pentru salvarea neamului românesc:

1. Trebuie puse pe foc icoanele din şcoli sau din orice alt spaţiu public;

2. Trebuie eliminate orele de religie din curriculum-ul educaţional!

3. Trebuie dinamitate bisericile!

4. Trebuie arse toate poeziile, româneşti ori străine, în care sunt prezente cuvinte ca „demon”, „înger” etc. Prin extensiune, toate basmele şi poveştile să fie declarate neştiinţifice şi, deci, interzise, iar în şcoli să se predea numai „ştiinţă”, nene! Că de aia nu iau plozii noştri bac-ul!

Numai astfel va propăşi neamul românesc, dacă copiii noştri vor fi bine ancoraţi în realitatea ştiinţifică a lumii; numai trăind în veacul lor ştiinţific, iar nu aplicând bazaconii inventate de popi, în frunte cu unul Iisus, acum 2000 de ani!

Jos Biserica! Jos creştinii! Jos Fecioara! Jos Dumnezeu! Sus ateismul! Sus sexualitatea fără limite! Sus „ştiinţa”! Sus ASUR!

Sus, nene Tomiţă, cât mai sus! Mai sus decât susul unde şi-a înţărcat dracu’ pruncii! Mai sus decât susul unde şi-a pus picioruşul nenea Neil! Aha, acolo, între cele Ţ galaxii numărate ştiinţific! Acolo, tocmai acolo de unde a fugit Dumnezeu, prefăcându-se speriat de atei…

Hai noroc şi la mai mare…pardon, la mai sus!

The o(blivious) do(e)r(s) o(f) s(aeculum)

Unde ţi-e giulgiul, acolo ţi-s şi Pyrro-nele!

În mormânt, VIAŢA…aaa…pardon…nu suntem la Trinitas, suntem la Realitatea. Mă scuzaţi! Reluăm:
…şi tocmai când credeam că elaniţii au vacanţă de Paşte, m-am trezit că vor să mă „îmbrobodească” cu giulgiul din Torino (aici). Vă avertizez că urmează imagini şocante, culese din războiul anticreştin al elaniţilor. Vă reţin, deci, atenţia cu următoarele (sublinieri, îngroşări, răstălmăciri etc. de-ale mele):
1. Cică titlu: Misterul GIULGIULUI DIN TORINO „a fost rezolvat”. Uf, ce bine, că mă chinuiam cu misterul ăsta al celebrei pânze torineze. Cum a fost rezolvat? Aflăm din subtitlu.
2. Cică subtitlu: În noua sa carte, profesorul Thomas de Wesselow vine cu o nouă teorie care explică, crede el, misterul şi scopul existenţei giulgiului, scrie The Daily Telegraph.
2.1. Dacă am înţeles bine, o nouă carte vine la pachet cu o nouă teorie. Nu-i un picuţ cam redundant? Sau poate n-auzit-aţi de p(r)o(f)etul care zice că toate (teoriile) –s vechi şi nouă toate?
2.2. Profu’ ăsta vine cu o nouă teorie care explică misterul giulgiului. De acord. Dar să explice şi scopul pânzei de-nvelit trupuri fără de viaţă (care pânză, în timpul liber, e „angajată” ca exponat de muzeu)? Nu-i iarăşi cam…redundant?
2.3. Păi, le dau dreptate elaniţilor! S-o creadă el, profu’, că poate explica misterul giulgiului!
3. Cică: Wesselow consideră că testele cu carbon au fost eronate şi, deşi spune despre el că este un agnostic, a început să creadă în veridicitatea giulgiului.
3.1. Uau! Datările pânzei torineze cu carbon sunt neconcludente. În consecinţă, unul care se crede agnostic, declară că crede în veridicitatea giulgiului. Giulgiul există? Păi…e…cum ar veni…vizibil. Ar fi fost culmea agnosticismului să negi ceva ce vede toată lumea (vă asigur că au mai încercat unii să facă d-astea de-a lungul istoriei). Deci: victorie, am stabilit că giulgiul există. Bilă albă pentru profu’. Să vedem mai departe!
4. În noua sa carte, The Sign (Semnul), profesorul susţine că pânza de in l-a învelit pe Iisus după ce acesta a fost crucificat. Mai mult, Wesselow spune că giulgiul, şi nu întâlnirea cu Iisus, i-ar fi convins pe apostoli că Mântuitorul a înviat.
4.1. Halucinant! Iar NOUA sa carte. Îmi pare că cartea asta se înnoieşte cu fiecare (re)rostire a epitetului „nou”. Dragii mei elaniţi, dacă mai înnoiţi mult cartea, o să fie atât de nouă că nici n-a fost scrisă vreodată!
4.2. AAA… „Veridicitatea” de la punctul 3 se referă, de fapt, la cine altul decât…hopa, i-au scris numele cu 2 „i”.
4.4. Normal că întâlnirea cu Iisus cel Înviat din morţi n-avea cum să-i convingă pe apostoli că Iisus a înviat! Giulgiul i-a convins, utilizând arta argumentării. Evangheliile ne spun că apostolii au vorbit, de fapt, cu Giulgiul. Bravo, nenea profu’!
5. Cică: Profesorul nu reuşeşte să ia urma giulgiului până la origini, există încă multe spaţii lipsă, dar susţine că acesta nu este un motiv pentru a ne îndoi de veridicitatea artefactului.”Acest lucru se întâmplă foarte des în istorie. Un tablou de Caravaggio apare în secolul 19 şi nu avem idee de unde, dar putem folosi ştiinţa şi munca de detectiv pentru a afla”, spune Wesselow.
5.1. Fie profu’ ăsta e praf, şi-ar trebui să-i spunem prafu’, fie elaniţii l-au torturat ca să-i smulgă declaraţia de mai sus. Folosim „ştiinţa şi munca de detectiv” pentru a afla CE, dragii mei? Veridicitatea, originea ipoteticului tablou adus în discuţie de profu’? Putem afla, dintr-un tablou pictat de Caravaggio, dacă, între timp, Caravaggio a înviat sau nu? Că dacă a înviat, sigur pictează şi acum!
5.2. Profesorul nu reuşeşte să ia urma giulgiului până la origini. Păi e normal. Tot ce putem şti cu siguranţă e că, din fire, Giulgiul era (f)in(uţ), nu (ha)in ca alţii.
5.3. Totuşi, nu avem motiv să ne îndoim că giulgiul e veridic. Dă-o pe gârlă de ştiinţă, vă spun eu că giulgiul e cât se poate de veridic. Doar vorbeşte! A vorbit cu apostolii! Am vorbit eu cu el!
5.4. Cam cât de des se întâmplă, în istorie, ca un Giulgiu – fie el fermecat – să vorbească cu unii ce-şi zic apostoli? Păi…foarte.
6. Climaxul articolului: În cartea sa, profesorul merge mai departe şi afirmă că ceea ce au văzut apostolii şi Maria Magdalena nu a fost Iisus înviat din morţi, ci o iluzie. În fapt, imaginea de pe giulgiu.
6.1. Buei, nene elanitule, ‘ţi-ar logica! Dacă giulgiul e veridic, imaginea de pe giulgiu e reală sau iluzorie? Şi cum rămâne cu relatările evanghelice? A mâncat Giulgiul peşte cu apostolii pe malul lacului? Sau a fost folosit de apostoli ca faţă de masă? Pardon de anacronism, voiam să spun ca pătură de picnic…pardon, din nou.
7. Rezolvarea misterului: Wesselow acceptă că teoria poate părea ridicolă, dar susţine că oamenii de azi gândesc diferit faţă de cei de acum 2.000 de ani. Aţi înţeles, da? Că eu n-am înţeles nimic din coordonarea adversativă de mai sus!
8. (Profu’)…aminteşte că Sfîntul Pavel clarificat (sic!) că învierea nu ţine neapărat de apariţia lui Iisus în carne şi oase…Care cuvinte denotă cât de bine ştie profu’ Wesselow despre ce vorbeşte! Să ne ferească Ăl de sus de agnosticii care cred, că de prafi ne ferim noi. Pe lângă nea Pyrro(n), nea Veselău ăsta e un fel de puişor…pardon, cuişor voiam să zic. Şi totuşi, e bună şi NOUA lui carte la ceva: la răstignit idealuri şi valori. Cam atât pentru azi. Nene Elane, legătura în studio!

The od(ious) or(igin) o(f this) „S(ign)”

Eu când vreau să fluier, Fluera-aş !

(teatru foarte absurd)

(2012. Păreri diferite, acelaşi Sfârşit. Sfâr-şit de ianuarie. Urmează Sfâr-şit de Guvern. Pentru unii, urmează Sfâr-şitul lumii. Pentru alţii, Sfâr-şitul României. Dar pentru toţi românii, în nici un caz nu urmează sfârşitul iernii. Nu prea curând. Dar să lăsăm cotidianul şi să ascultăm ce veşti ne aduce viscolul la geam. Cică, acu multă vreme, într-o şcoală din urbea X, într-una din clase, dascălul Theodorescu, cu năduf, îşi cerceta elevii…)

Dascălul (cam plictisit): Ce-am avut de pregătit pentru azi? Ia să-mi spună mie…(deschide catalogul la întâmplare)…musiu Flueraş Florin[1]!

Elevul (tremurând): Pentru astăzi… am avut…(cu sughiţuri)...de pregătit…(căznindu-se să înţeleagă şoaptele colegilor) Mioriţa pe de rost.

D (rânjind cu chef): Aşa ţi-am zis io, buei loază, că se numeşte, Mioriţa PDLost ? Că de aia avem cod portocaliu de viscol? (Dascălul râde de-a binelea, satisfăcut de poantă.)

E (râzând fără să priceapă aluzia): Nu, dom’ dascăl, ci…(străduindu-se să desluşească şoaptele colegului de bancă) balada Mioriţa.

D (încurajator): Aşea, buei! Şi? O ştii ori ba? Ca să nu pierdem această splendidă după-amiază (zâmbet ironic imitând un emoticon de messenger) ascultând cine ştie ce bolboroseli. Ha?

E (cu răguşeală în voce): Da.

D: O ştii bine de tot?

E (abia respirând): Cam da.

D (insinuant): Cam da? Booon! Atunci ia să-mi reciţi mătăluţă partea cu fluierele. Că tot te cheamă…(râzând a glumă) Cum te cheamă, buei?

E (mândru de sine): Fluieraş. Florin Flueraş.

D (sever): Ia mai  lasă-mă cu geimzbondismele că-ţi dau 3. Trei de 3! Start!

E (elevul trage de timp, simulând savant un lapsus): Fluier…Fluier…

D (ironic, dezarmant): Păi, dacă vrei să fluieri, fluieră mai repede versurile alea până nu-ţi dau 2!

E (delirând): Să fluier?…

D (cu un aer de profund dezinteres, îl ajută pe elev să-şi amintească versurile de început): „Aste să le spui”

E (năucit): Aste să le spuuui…

D: Iar…

E: Iar…

D (pufnind nemulţumit): Na!

E (nedumerit): Iar…na (?)

D (şi mai nemulţumit): Dă-o-n Doamne iartă-mă de iarnă! Vrei 1?

E (străduindu-se din răsputeri să-şi amintească): Aste să le spui iar…

D (dăscăleşte, scandând troheii): „Aste să le spui” – un vers; „Iar la cap să-mi pui” – e next!

E (ciulind, în zadar, urechile, la şoaptele colegilor): Aste să le spui /Iar la capsă-mi pui…

D (uşor iritat): Ce pui? Cum ziceai că te cheamă?

E (abia vorbind): Flueraş Florin.

D (uşor îmbunat): Lasă Florin! F u e r a ş. Fluieraş  de…?

E (cu ochii sclipind de geniu): Aste să le spui / Iar la capsă-mi pui / Fluieraş de… (elevul simulează al doilea lapsus)

D (savant): Din ce e făcut un fluier? Îţi spun eu: din acelaşi material ca o… (drăgăstos şi cu pioşenie) bisericuţă maramureşană.

E (nesigur): Fluieraş din…lemn?

D (dând dezaprobator din cap): Lemn pe Doamne iartă-mă! Lemn e capul tău! Ce fel de lemn?

E (meditativ): Flueraş de…pin?

D (iritat): Ei de PIN! Numai telefoane  şi iutube aveţi în cap! Mai ai două încercări, dacă le ratezi, ai 1!

E (prinzând o şoaptă din zbor): Fluieraş de…fag! Aste să le spui / Iar la capsă-mi pui / Fluieraş de fag! (Elevul îşi priveşte mândru dascălul).

D (maliţios): Fluieraş de fag, io cred că ai lag! (izbucneşte în râs; clasa îşi imită cu succes dascălul). Zi-i mai departe!

E (năucit): Fluieraş de fag…

D (şi mai maliţios): Am pus-o de-un frag! Headshot! (râs general).

E (fâstâcit): Fluieraş de fag…

D (continuă vorba elevului, uşor plictisit): Totul ţi-e cam vag! / Din cap ţi s-a şters / Următorul vers! (zâmbet acid; clasa râde fără convingere). Fluieraş de os / Na-ţi un 2 frumos; / Fluieraş de soc / Vezi să n-ai un şoc!

(Pân s-apuce să treacă nota în catalog, o idee năstruşnică îl loveşte pe dascăl în moalele capului)

D (cu superioritate pedagogică): Buei, Flueraşule, dacă nu-ţi place şcoala, ce-o să te faci când o să fii mare, hm? Ai vreun plan, ceva? Zi-mi-l şi mie, ca să nu mor ca tine, adică prost!

E (îmbujorându-se, cu scântei în ochi, într-un acces profetic): O să mă fac blogger şi, în timpul liber, o să mă îmbrac în popă la mijto şi o să mă filmez predicând împotriva CMN chiar la locul unde va fi construită CMN şi o să mă postez şi pe youtube pentru tovarăşii mei intelectualiRONici şi o să vedeţi voi cât de tare sunt pentru că…(Sună clopoţelul. Hărmălaie în clasă. Doar dascălul aude ce a spus elevul şi dă să se împuşte cu catalogul din dotare, dar ratează. Copiii fug speriaţi în alte piese de teatru absurd.)

E (îşi priveşte dascălul terifiat, râde horror şi recită impecabil): Flueraş de os / Sunt un dangero(u)s!

D (cu ultimele puteri): Fluieraş de soc / Eştit un… (dascălul, în stare de inconştienţă, cade de la catedră)

(Cade şi cortina. De fier, făcând un zgomot sinistru: Sfârrrrrrrrr-Shit! Pe cortină scrie: „Flueraş de os, semnat Theodoros…”)


[1] Personaj inventat de mine, personaj care nu are nicio legătură cu vreo persoană anume.

Gugâl givz bec. Stil, ză winăr teics it ol! [Teoria cons(piraţi)ei]

http://www.google.com/intl/ro/landing/givesback/2011/

Mă gugâleam…ca în fiecare zi. Şi am dat peste ceva surprinzător: campania „gugâl” de la link-ul de mai sus. Gugâlitu-m-am şi m-am s(m,p)e(r,t)it foarte, răcnit-am din sus(s)pinarea inimii mele – cum ar fi zis bro David, dacă era afro, dacă grăia pre româneşte şi dacă beneficia de link direct către God…pardon, către Gugâl. Citit-am mai mult printre rânduri (sublinieri, îngroşări etc. meid in Ciaina):

Din cartea de campanie filantropică Gugâl, citire. Să luăm aminte!

Gugâl 1,1: „Pentru compania G., filantropia este o valoare esenţială”. Sunt filantrop, deci exist. Nu pot decât să aplaud la scenă deschisă iubirea de oameni, mai ales că e din soiul „avia rara”. Ceea ce i-a şi făcut pe unii ce-şi zic creştini (după ce s-au dat cu capul de multe „filantropii” pământene făcute cu toporul) să o atribuie numai şi numai lui GOD ăla unicul. Cum astăzi lucrurile s-au schimbat, să ne bucurăm împărtăşind iubirea Gugâl, cu link la fiecare om în parte, fără excepţie.

Gugâl 1, 2: „Anul acesta, am donat peste 100 de milioane de USD diferitelor organizaţii din întreaga lume – inclusiv burse în valoare de 40 de milioane de USD”.

a. „google” vine, etimologic, de la 1 googol (1 urmat de 100 de 0). Desigur, pentru mine sau pentru tine, dragă cetitoriule, 1 urmat de 8 de 0 şi împreună-filantropic cu literele USD e…hiper-miraculos.

b. „Facem filantropie, numai că beneficiază de miracolul de mai sus doar oamenii ce intră în contact cu diferitele organizaţii, alea de le scriem noi mai jos”, zise Gugâl în timp ce noi, cetitorii, eram ocupaţi cu numărarea zerourilor…pe degete.

c. Cuvântul „inclusiv” are rolul de a te paraliza noetic: sau 1) 4 urmat de 7 de 0 şi de literele USD face parte din 1 urmat de 8 de 0 şi de literele USD sau 2) 4 urmat de 7 de 0 şi de literele USD este un fel de donum super, dar superadditum? Paranteza orizontală de dinaintea lui inclusiv mă face să cred că 1) este opţiunea validă semantic. Dar prepoziţia peste de dinaintea lui 100 mili coco mă face să cred că 2) este sensul pe care îl căutăm. De ce n-or fi numărat până la ultimul cent, ca să dea o cifră „matematică” certă? Sau, mai bine, de ce n-or fi scris, ca Darwin, un număr cu multe zecimale diferite după virgulă, ca să pară că a fost numărat tot…bănetul în discuţie.

Gugâl 1, 3: „Astfel, celebrăm sezonul bucuriei de a dărui susţinând patru cauze pe care le considerăm deosebit de importante: educaţia în domeniul ştiinţei, al tehnologiei, al ingineriei şi al matematicii (STEM), educaţia fetelor, îmbunătăţirea vieţii prin intermediul tehnologiei şi lupta împotriva traficului de persoane şi a sclaviei moderne”.

1. Ce mai tura-vura, au concediat-o gugâliţii pe soţia lu’ Moşu[1]. Gata, am intrat în era lui season greetings. De acord, nu-i bai, hai să fim politically corect. Întrebare-gratis: cum celebrează G. sezonul bucuriei de a dărui? Păi, susţinând patru cauze, prin banii donaţi acelor diferite organizaţii.

2. Care sunt cauzele susţinute de Gugâl?

a. Educaţia STEM (Science, Technology, Engineering, Mathematics). Ce face G. aici se numeşte „marketing cultural” (copirait ASUR), adică alege ca ordinea celor patru cuvinte dintre paranteze să redea…STEM. Totul pare OK.

b. Educaţia fetelor. Cum? Uite cum: ”Dacă o fată din Africa beneficiază de educaţie, aceasta va obţine un venit cu 25 % mai mare, va avea de 3 ori mai puţine şanse să se infecteze cu HIV/SIDA şi va avea o familie mai mică, mai sănătoasă.Sprijinul pe care îl oferim acestor organizaţii va permite educarea a peste 10.000 de fete din lumea a treia”. b1) Evident, din moment ce ştie G. unde trebuie angajată o fată afro educată, aceasta va avea un venit cu 25% mai mare. Deci venitul o să fie „controlat”. b2) Va avea de 3 ori mai puţine şanse să ia HIV pentru că…hiv e şi el „controlat”? De aia ştie G. cu siguranţă chestia asta? b3) Fata educată va avea cu siguranţă o familie mai mică, mai sănătoasă. O familie mai mică = o familie mai sănătoasă. Şi asta se poate „controla” de către G., care vrea o lume cu mai puţini oameni dar cu mai multă umanitate. Aceasta este chintesenţa filantropiei gugâlitice. „Te iubim, dar trebuie să înţelegi că nu mai avem loc pe Terra. Aşa că, dacă ne iubeşti şi tu, trebuie să dispari sau să nu apari deloc…Nu facem acest lucru din ură, doar suntem filantropi, ce naibii(serică), nu înţelegi?” – zise Gugâl în timp ce tu, prietene cetitoriule, erai cu trupul la baie, iar cu mintea la zerourile amintite la strigarea darului de nuntă…

c. Îmbunătăţirea vieţii prin tehnologie. „Tehnologia digitală este unul dintre cei mai puternici factori generatori ai prosperităţii – când aveţi acces la aceasta”. Desigur, unul dintre, nu cel mai…Sau o fi cel mai? Vorba ceea: Ai tehnologie, ai parte. Pe mine m-a speriat asta (având în vedere faza cu fata afro educată prin bursă gugâl): „Darul nostru va ajuta aceste organizaţii să determine schimbări semnificative în viaţa a milioane de utilizatori ai tehnologiei.” Dar dacă nu vreau schimbări, cui să mă adresez? Finanţează Gugâl vreo organizaţie care ţine cont de cei ce nu vor schimbări semnificative, între care cea mai nasoală e…aia cu dis-părutul de pe Terra celor vii?

d. Lupta împotriva sclaviei moderne şi a traficului de persoane. Buuun! Adevăr sau provocare: „Vestea proastă: în prezent există mai mulţi sclavi decât în orice alt moment din istorie.” Deci Gugâl o fi chiar un fel de GOD şi ştie cum au stat, cum stau şi cum vor sta lucrurile! Vrem cifre, nene Gugâl care finanţezi oameni de ştiinţă şi matematicieni. Câţi sclavi erau în Roma, anul 44 î. e.n., la idele lui martie?

Gugâl 1,4: de fapt, nu ştim cu certitudine când au fost donate zerourile alea precedate de peste şi urmate de USD. Însă, ce credeţi că vrea Gugâl de la noi? Să-i urmăm pilda: „Vă invităm să sărbătoriţi sezonul dedicat bucuriei de a dărui alături de noi, informându-vă despre aceste organizaţii, despre munca extraordinară pe care o desfăşoară şi despre modul în care le puteţi susţine”. Acu: ne invită gugâliticii să sărbătorim? Sau poate să dăruim alături de ei? Ia ghici!

ÎN FINE: dacă nu puţea a aceleaşi filantropii, carităţi, valori esenţiale secular-umanist-corporatiste grabnic reducătoare de procent demografic, m-aş fi înrolat în campania asta gugâl de give back. Până la urmă, n-am înţeles ce-i cu give back ăsta: cui dă înapoi ce? Sau poate e gugâlit la cap traducătorul în română. Sau poate m-oi fi gugâlit io de tot…

The(odor)o(f)s(aeculum)


[1] Aluzie la un banc bun: Întrebare: cum o cheamă pe soţia lui Moş Crăciun? Răspuns: Merry Christmas.