Tag Archives: scoli

Minunata lume nouă a sexualizării forțate. Despre etatizarea educației în conformitate cu “valorile” moderne

Nu a trecut nici măcar o săptămână de la ultima postare pe subiecte care privesc atacul împotriva valorilor creștine și naționale, că astăzi aflăm iarăși una dintre mașinațiunile ONG-urilor soroșiste. Astfel, aflăm de la autoarea unui articol de pe Adevărul.ro că senatorii au respins un proiect de lege privind introducerea educației pentru sănătate ca materie obligatorie în școală din cauză ca ar fi pudici. Trecând peste faptul că nu știu de când faptul de a fi pudic a devenit o crimă, nu putem să observăm cu ochiul liber (fără a ne încărca mintea cu fel de fel de intrigi conspiraționiste) mașinațiunile care s-au pus în funcțiune pentru demersul amintit. Astfel, deși Ecaterina Andronescu, președintele Comisiei pentru Învățământ a Senatului, citată în articol, explică faptul că „schimbările de curriculum se fac de către Ministerul Educației prin Institutul de Științe ale Educației (ISE), ai cărui experți realizează curricula şi programele școlare. Dacă s-ar fi votat pozitiv ca o materie să fie introdusă în școli prin lege, s-ar fi creat un precedent şi s-ar putea interveni oricând în acest sens”, autoarea articolului, absolventă probabil a cursurilor la FF a unei curricule soroșiene de implementare a mizeriilor prin eludarea bunului simț, a tradițiilor naționale și a adevărului, deplângă atitudinea retrogradă a senatorilor, dar și a românilor, în general. Astfel, deși senatorul care a propus proiectul de lege cunoștea în mod sigur că procedura de a introduce o nouă materie în școală nu este cea la care a apelat el, totuși a încercat și această variantă. De ce? În mod sigur pentru a face vâlvă, pentru a atrage atenția, pentru a avea ocazia să mai poată obișnui opinia publică cu ideea.

Mai apoi, în caz că nu știam, autoarea ține să ne informeze că românii sunt extrem de înapoiați, că nu știu să își crească copiii și că ar fi mai bine să lase responsabilitatea privind educația propriilor copii pe seama „specialiștilor” în educație și a psihologilor. Personal, găsesc o astfel de atitudine extrem de periculoasă. Din punctul meu de vedere, dorința de a supune fiecare aspect al educației unui copil controlului riguros al statului nu poate duce decât la o formă de totalitarism foarte brutală.

Ni se vorbește mereu despre părerile extrem de „pertinente” ale acestor specialiști în educație și în psihologia copilului, dar nu ni se spune niciodată cine sunt  acești specialiști și ce îi recomandă. Au studii serioase în psihologie, sau doar studii ideologizante, menite să servească cât mai bine posibil încercărilor de etatizare a învățământului care se desfășoară la această oră în mai toate țările dezvoltate. Chiar dacă ar fi vorba despre specialiști serioși (ceea ce eu mă îndoiesc, din moment ce niciodată nu ne sunt prezentați efectiv. Adică, ni se vâră pe gât toate prostiile debitate de măscăricii vieții mondene, dar nu ne sunt prezentați cei care urmează să definească învățământul românesc în următorii ani?!), mi se pare de cel mai elementar bun simț că autoritatea părinților nu are de ce și nu trebuie știrbită sub nicio formă.

Dacă un stat, sau o federație unită de state (cum tinde UE să devină), dovedește un interes acerb în ceea ce privește acapararea tuturor prerogativelor în ceea ce privește educația copiilor, mie nu mi se pare o situație normală. Statul nu are în prezent autoritatea de a se amesteca în educația pe care copilul o primește în legătură cu cele mai intime aspecte ale ființei sale, dar se pare că o dorește. Este datoria părinților să înțeleagă de ce se dorește acest lucru și de a nu-l îngădui.
Mai apoi, cum își permit acești oameni să-i jignească pe toți părinții din România și să-i considere niște troglodiți? De ce se prezintă mereu cu titlu de postulație ideea conform căreia părinții nu mai știu să vorbească cu copiii lor, nu mai știu să-i sfătuiască și nu ar fi capabili să le ofere cele mai potrivite îndemnuri pentru viață? Și când te gândești că de multe ori astfel de atitudini vin de la oameni care nu au copii! Așadar, ei refuză responsabilitatea de a avea, crește și educa proprii copii, dar vor să și-o aroge pe cea de a avea drept absolut asupra educației copiilor celorlalți! Nu e nimic bizar aici?

Deși nu îmi doresc, am sumbra presimțire că voi mai scrie pe acest subiect. Până atunci, celor interesați de această problemă, le recomand să citească cât mai mult pe această temă. Dacă nu vom fi informați, în scurt timp se va ajunge și la noi ca ONG-urile să propună eutanasierea copiilor și legalizarea pedofiliei, așa cum se întâmplă deja în unele state, mult mai „înaintate” decât România.

Un om

Advertisements