Tag Archives: sexualitate

Ce ne mai cere nea Cernea

De la lupta pentru drepturile minotităților (sexuale, etnice și din categorii neinventate încă) și pentru cele ale delfinilor ca persoane non-umane (!), până la probleme „stringente” de educație, cum ar fi „clopoțelul” care îi anunță pe domnii parlamentari să intre în clasă (politică, evident), domnul Cernea se ocupă. Se… o cupă de A.U.R.

Deunăzi, mi-a sărit cafeaua-n poale când am găsit, pe net, noul său proiect de lege: elevii care au împlinit vârsta de 14 ani să decidă singuri în privinţa orei de religie. Sună bine, nu? Așa mă gândeam și eu, în timp ce încercam să limitez efectele devastatoare ale contactului cafelei cu pantalonii de pijama. Citind mai departe, mai să-mi sară și inima din piept de bucurie. Domnul Cernea afirmă: „Dacă lăsăm pe umerii părinţilor, aşa cum prevede acum Legea educaţiei, am putea avea situaţia neplăcută în care un elev de 14 ani care vrea să meargă la orele de religie ortodoxă să aibă părinţi atei, care refuză să-i permită să participe la ora de religie. Am recitit paragraful. De vreo 20 de ori. Parcă nu-mi venea să cred. Visam, cu ochii beliți la monitor, că pax asuriana e aievea…

Dar… cum mirosul specific de cafea-pe-pijama nu-mi dădea pace visului, am citit și paragraful următor. Și m-am trezit. M-am trezit recitând monitorului, proverbe. Și am conchis, asemenea anonimului faur de înțelepciune populară, că lupul și blana sa au în comun un dicton care trasează graficul exact al amplelor modificări sesizate la nivelul pilozității carnivorului, pe fondul absenței transformărilor de natură „behaviorală” ale acestuia.

Putem avea situaţii inverse: adolescenţi de 14-15 ani care nu au credinţă religioasă sau au alte credinţe religioase faţă de părinţii lor, în timp ce părinţii semnează hârtia prin care îi obligă să meargă la ora de religie pe care o împărtăşesc ei, nu tânărul.

O să ziceți: Așa, și? E normal ca domnul deputat să afirme valabilitatea reciprocei. Iar eu o să vă răspund: Mai citiți o dată. Ce anume insinuează domnul Lupu…ăăă…scuze, de la atâtea proverbe cu lupul… domnul Cernea? Insinuează că, în școlile românești, sunt mai mulți adolescenți atei sau „pluriconfesionali” decât elevi ortodocși. Asta ca să confere greutate proiectului. Și nu-i prima dată când apelează la asemenea tertip.

Vă mai amintiți proiectul despre parteneriatul civil între homosexuali? Ei bine, e frate geamăn cu proiectul de față. Domnul Lupu…pfff…iertare, Cernea (nu știu ce am astăzi)… domnul Cernea încerca finuț să și-i atragă de partea sa pe cei care au relații extra-conjugale. Astfel că „parteneriatul civil ar fi un avantaj și pentru persoanele heterosexuale care nu doresc oficializarea relației deoarece, dacă unul dintre parteneri i-ar lăsa celuilalt o moștenire, aceasta nu ar mai putea fi atacată în instanţă”. Subtil, nu-i așa? Da’ de unde!! Pe șleau!

Eu zic că scoaterea religiei predate confesional în școli/predarea așa-zisei istorii a religiilor este un pas mic, dar necesar destabilizării mentalității de familie, întrucât BOR este susținător declarat și ÎNDÂRJIT al „familiei clasice”. Proiectul domnului Cernea se încadrează firesc în etapa de șubrezire a relației copii-părinți, etapă a unui demers mai amplu, care ascunde sub bunele intenții ale egalității de drepturi tocmai egalizarea forțată a valorilor, suprimarea conștiinței și … culmea, o să râdeți acum, dar vom plânge împreună peste câțiva ani… eliminarea diversității!

După ce anumiți politicieni așa-zis români, prin mizerii programate conștient, i-au adus în pragul exasperării pe majoritatea  tinerilor de același neam cu ei, forțându-i psihologic să plece la muncă printre străini și, astfel, obligându-i să-și părăsească părinții – care părinți au ajuns la vârsta când au nevoie de sprijinul moral și sufletesc al celor cărora le-au dat viață… urmează încurajarea revoltei puberale. Sau, mai bine spus, prin proiectul la care ne referim, cineva, un maestru păpușar, încearcă să profite de crizele adolescentine, când copiii sunt mai ușor de manipulat și de montat împotriva părinților lor

Cât despre subiectul nostru de dezbatere… domnule Cernea, rețineți, vă rog, inutilitatea proiectului dumneavoastră de lege. RELIGIA ESTE OPȚIONALĂ și în școli. Se poate mai opțională? Foarte opțională?

Religia este predată CONFESIONAL în școli, datorită faptului că noi, ortodocșii, suntem majoritari în România. Iar profesorii de religie (cu excepții deși reduse numeric, totuși regretabile) NU încurajează nici discriminarea, nici tipurile de comportament deviant!

Lucrurile stau tocmai invers decât afirmați dumneavoasră. Un copil poate lua cele mai bune decizii pentru sine doar în consens cu familia, fie ea ateistă, ortodoxă, de altă confesiune sau de altă religie. Și da, tinerii de 14 ani au nevoie în continuare de sprijin afectiv și consiliere din partea părinților!

Consider că, în loc de proiecte subversive promovate prin tactici meschine, mai bine ați analiza temeinic tema  puberty and liberty. Mai ales că, privind peste ocean, înspre ce a fost odată tărâmul american al făgăduinței, ar trebui să ne sperie numărul mare de cazuri de „western” școlar, soldate cu victime în rândul adolescenților… Care „western”  este forma cea mai gravă pe care o poate îmbrăca percepția greșită pe care adolescenții o au, deseori, despre libertate…

Cât despre „binele” pe care îl vreți copiilor noștri… Câți copii aveți, domnule Cernea? Câți copii ați educat până prezent? Ca să ne edificăm și noi cu privire la experiența dumneavoastră în domeniul direcționării adolescenților! Știți doar, experiența în domeniu constituie un avantaj… La angajare!

 Numitor Rex

Mai am un singur Doru

Uneori ai așteptări mari de la anumite persoane din cauza faptului că în capul tău fuzionează omul cu funcția lui publică. Așa am pățit noi cu domnul prof. Univ. Doru Pop, citind titlul articolului „Minunata lume nouă a ortodoxismului”: ne așteptam la un articol decent și logic, pe măsura profesorimii sale universitare. Nu știm cele ce i-au intrat prin buzunare și mai ales de unde, dar, cetind, aflăm și ne minunăm de cele ce i-au ieșit din tastatura proprie direct pe platforma „(ne)adevăruluipunctro”. Da, se pare că tastatura domnului profesor a scris de cap(s)ul ei acest articol!

  1. Dintru început, domnul profesor setează cadrul cronologic al desfășurării faptelor ce urmează a fi povestite. Suntem în eternitatea lui „ce-ar fi dac-ar fi” din stultitia humana a lui Ion Creangă. Domnul Pop întreabă: „Ce s-ar putea întâmpla dacă planul Bisericii Ortodoxe Române de a impune referendumul anti-căsătorii homosexuale ar avea succes?” Iar Doru răspunde: „De fapt, în pericol se află fundamentele laice ale statului român şi se pare că ne întoarcem înainte de reformele lui Alexandru Ioan Cuza!

Da, citiți și mirați-vă: un referndum inițiat de Biserică pune în pericol fundamentele laice ale statului român (miroase a ASUR aici)! Menționez că tastatura domnului Pop nu va rămâne setată pe modul prezumtiv, ci va deveni imperativă înspre final.

  1. Pentru că, dacă Biserica poate impune o interdicţie cu privire la căsătorie, de ce n-ar impune şi o altă prevedere Constituţională care să ne oblige să ne întoarcem la calendarul iulian sau chiar la cel bizantin? Nu ştiu câţi dintre cei care se pregătesc acum pentru „Sfântul Referendum” au cunoştinţă de faptul că, din pricina aceleiaşi BOR, România a trecut abia în 1919 la calendarul gregorian? Şi că abia în 1924 BOR a acceptat schimbarea calendarului bisericesc. Dacă era după Preafericiţii capi ai acestei instituţii salvatoare am fi şi acum în 1592! De fapt de ce să nu legalizăm Paştele cailor sau Sfântul Aşteaptă?

Buun! Biserica NUimpune o interdicție” (cam forțată exprimarea), Biserica ȘI Coaliția pentru Familie propun „Sfântul Referendum” cu privire la fuziunea a două articole de lege DEJA existente: art. 48 alin. 1 din Constituție și art. 258 din Codul Civil.

Ce legatură au calendarele cu… căsătoria homo sau cu referendumul? Niciuna. Iar problema întârzierii corectării calendarului în țara noastră are alte cauze (niscaiva dialoguri prelungite cu Vaticanul ș.a.) decât malevolența BOR!

1592? S-a întâmplat ceva în 1592 care să aibă legătură cu calendarele-care-n-au-legătură-cu-referendumul? Sigur nu era 1582, domnule profesor, cel mai scurt an din istorie, când s-a „grigorit” calendarul? Se vede că n-ați prea avut timp de Conquiztador, la câte articole scrieți.

Domnule profesor, știm că vă doriți legalizarea Calendelor Grecești, mai ales că mariajul gay e legiferat în Grecia. Noi, românii, mai bine am legaliza Paștele Cailor și Sfântul Așteaptă! Sperând ca de Paștele Cailor să se legalizeze căsătoriile homosexuale, iar Sfântul Așteaptă să fie patronul LGBT! Asta cu ajutorul Sfântului Referendum de care aminteați mai sus!

  1. Urmează un inter-mezzo de… nuș’ clar ce: vise, fantezii, reverii. Ca apoi, domnul profesor să ne izbească în cap cu încă un anacronism.

Aceasta pentru că abia în 1847 BOR a fost obligată să elibereze şerbii mănăstireşti şi pe cei bisericeşti, iar în mod real ei nu au fost liberi până la reformele lui Cuza.

De acord, mentalitățile de secol XIX nu corespund celor de secol XXI. Oricine observă că s-a mutat i-ul dintre icși. De altfel, este incredibil (nu-i așa, domnule profesor?) că în aceeași perioadă, de secol csics, sclavii afro lucrau pe plantații dincolo de ocean, iar indienii erau exploatați de britanici. Le-ar fi prins bine și lor un Alexandru Ioan. Ar fi fost mai bun și decât nenea Avraam, și decât Gandhi-torul de la Porbandar.

Dar dincolo de poante… domnul profesor se face că nu a aflat că… BOR a apărut în 1872. De asemenea, omite că majoritatea mănăstirilor „lovite” de reformele lui Cuza erau închinate… grecilor! Da, prietenii noștri ortodocși cărora li s-a impus mariajul gay în secolul cscsi!

  1. Finis eronat POP-us!

„Cred că, pentru a ne opune Fratelui mare şi negru care ne propune iluzia distopiei ortodoxiste, avem nevoie de o campanie de Contra-Referendum (ca o Contra-Reformă a modernizării) prin care să introducem în Constituţie libertatea căsătoriei civile între persoanele de acelaşi sex. De asemenea, trebuie să introducem obligatoriu în Constituţie un articol care să prevadă obligativitatea separaţiei între Biserică şi Stat şi definirea statului român ca un stat laic. Altfel pericolul de a fi conduşi de către nişte bărbăţi bărboşi, îmbrăcaţi în negru – şi nu, nu mă refer la Al-Baghdadi – este mai cumplit ca niciodată”.

Domnul Pop a … explodat, în cele din urmă, de atâta drăgălășenie… Lăsând la o parte faptul că nici BOR, nici Coaliția pentru Familie nu se opun „campaniei contra” – care, dacă nu ați observat încă, se desfășoară DEJA pe toate canalele media: domnule profesor, explicați-ne mai detaliat despre introducerea obligatorie a obligativității! Pentru că democrație. Și pentru că romgleză (da, e referire la un articol de-ale dumneavoastră)!

Mai am un singur DORU:
Nu mai (dez)informați POPoru’!

TheoDORU

Minunata lume nouă a sexualizării forțate. Despre etatizarea educației în conformitate cu “valorile” moderne

Nu a trecut nici măcar o săptămână de la ultima postare pe subiecte care privesc atacul împotriva valorilor creștine și naționale, că astăzi aflăm iarăși una dintre mașinațiunile ONG-urilor soroșiste. Astfel, aflăm de la autoarea unui articol de pe Adevărul.ro că senatorii au respins un proiect de lege privind introducerea educației pentru sănătate ca materie obligatorie în școală din cauză ca ar fi pudici. Trecând peste faptul că nu știu de când faptul de a fi pudic a devenit o crimă, nu putem să observăm cu ochiul liber (fără a ne încărca mintea cu fel de fel de intrigi conspiraționiste) mașinațiunile care s-au pus în funcțiune pentru demersul amintit. Astfel, deși Ecaterina Andronescu, președintele Comisiei pentru Învățământ a Senatului, citată în articol, explică faptul că „schimbările de curriculum se fac de către Ministerul Educației prin Institutul de Științe ale Educației (ISE), ai cărui experți realizează curricula şi programele școlare. Dacă s-ar fi votat pozitiv ca o materie să fie introdusă în școli prin lege, s-ar fi creat un precedent şi s-ar putea interveni oricând în acest sens”, autoarea articolului, absolventă probabil a cursurilor la FF a unei curricule soroșiene de implementare a mizeriilor prin eludarea bunului simț, a tradițiilor naționale și a adevărului, deplângă atitudinea retrogradă a senatorilor, dar și a românilor, în general. Astfel, deși senatorul care a propus proiectul de lege cunoștea în mod sigur că procedura de a introduce o nouă materie în școală nu este cea la care a apelat el, totuși a încercat și această variantă. De ce? În mod sigur pentru a face vâlvă, pentru a atrage atenția, pentru a avea ocazia să mai poată obișnui opinia publică cu ideea.

Mai apoi, în caz că nu știam, autoarea ține să ne informeze că românii sunt extrem de înapoiați, că nu știu să își crească copiii și că ar fi mai bine să lase responsabilitatea privind educația propriilor copii pe seama „specialiștilor” în educație și a psihologilor. Personal, găsesc o astfel de atitudine extrem de periculoasă. Din punctul meu de vedere, dorința de a supune fiecare aspect al educației unui copil controlului riguros al statului nu poate duce decât la o formă de totalitarism foarte brutală.

Ni se vorbește mereu despre părerile extrem de „pertinente” ale acestor specialiști în educație și în psihologia copilului, dar nu ni se spune niciodată cine sunt  acești specialiști și ce îi recomandă. Au studii serioase în psihologie, sau doar studii ideologizante, menite să servească cât mai bine posibil încercărilor de etatizare a învățământului care se desfășoară la această oră în mai toate țările dezvoltate. Chiar dacă ar fi vorba despre specialiști serioși (ceea ce eu mă îndoiesc, din moment ce niciodată nu ne sunt prezentați efectiv. Adică, ni se vâră pe gât toate prostiile debitate de măscăricii vieții mondene, dar nu ne sunt prezentați cei care urmează să definească învățământul românesc în următorii ani?!), mi se pare de cel mai elementar bun simț că autoritatea părinților nu are de ce și nu trebuie știrbită sub nicio formă.

Dacă un stat, sau o federație unită de state (cum tinde UE să devină), dovedește un interes acerb în ceea ce privește acapararea tuturor prerogativelor în ceea ce privește educația copiilor, mie nu mi se pare o situație normală. Statul nu are în prezent autoritatea de a se amesteca în educația pe care copilul o primește în legătură cu cele mai intime aspecte ale ființei sale, dar se pare că o dorește. Este datoria părinților să înțeleagă de ce se dorește acest lucru și de a nu-l îngădui.
Mai apoi, cum își permit acești oameni să-i jignească pe toți părinții din România și să-i considere niște troglodiți? De ce se prezintă mereu cu titlu de postulație ideea conform căreia părinții nu mai știu să vorbească cu copiii lor, nu mai știu să-i sfătuiască și nu ar fi capabili să le ofere cele mai potrivite îndemnuri pentru viață? Și când te gândești că de multe ori astfel de atitudini vin de la oameni care nu au copii! Așadar, ei refuză responsabilitatea de a avea, crește și educa proprii copii, dar vor să și-o aroge pe cea de a avea drept absolut asupra educației copiilor celorlalți! Nu e nimic bizar aici?

Deși nu îmi doresc, am sumbra presimțire că voi mai scrie pe acest subiect. Până atunci, celor interesați de această problemă, le recomand să citească cât mai mult pe această temă. Dacă nu vom fi informați, în scurt timp se va ajunge și la noi ca ONG-urile să propună eutanasierea copiilor și legalizarea pedofiliei, așa cum se întâmplă deja în unele state, mult mai „înaintate” decât România.

Un om