Nu am mai scris de mult un articol despre mizeriile pe care le aruncă mass-media înspre Biserică. Principalul motiv a fost acela al sentimentului puternic de dezgust care te năpădeşte atunci când vezi maniera în care sunt azvârlite ideile acestor ziarişti „profe-sionişti”. Al doilea a fost faptul că acuzele lor sunt mereu aceleaşi. Sunt plictisitori de redundanţi. Şi nu poţi răspunde la aceleaşi acuze aruncate mereu şi mereu decât prin cam aceleaşi argumente. Şi cum nu am vrut să fiu la fel de enervant prin redundanţă ca şi ei, am renunţat la a mai scrie pe astfel de teme. Totuşi, (de dragul excepţiei care confirmă regula) voi face unele consideraţii pe marginea unui articol (dacă putem numi “articole” ceea ce postează cei de la Realitatea pe site-ul lor) găsit astăzi pe internet: http://www.realitatea.net/dezbatere-realitatea-net-de-ce-merge-patriarhul-daniel-cu-masini-de-lux_893642.html#ixzz1wRqIN3S8.
Acest “articol” este o mostră nediluată de încercare de manipulare a opiniei publice. Doar că, spre deosebire de autorul “articolului” în cauză, îmi voi argumenta măcar în treacăt afirmaţia.
În primul rând, referirea la mitropolitul de Varna (da, episcopul de Varna menţionat în articol este, de fapt, mitropolit şi, ceea ce nu ştiau cei de la Realitatea, îl cheamă Chiril) este maliţioasă. Mitropolitul Chiril a fost văzut într-un Lincoln care îi era cedat spre folosire de către o asociaţie oarecare. Maşina era veche şi destul de accidentată. Iar faptul că Înaltpreasfinţia Sa şi-a anunţat demisia nu are nicio legătură cu acest episod, ci cu unele probleme interne ale Sinodului Bisericii Ortodoxe Bulgare.
Revenind la problema care îi roade pe “fraţii” noştri de la Realitatea, nu le vom acorda satisfacţia unui răspuns la aberaţiile lor. Rândurile de mai jos le sunt adresate celor care merg la Biserică, dar care se smintesc de „luxul” din jurul Patriarhului.
Sunt cu totul de acord că misiunea preoţească este incompatibilă cu un mod de viaţă luxos. Din păcate, foarte mulţi din cei care au primit harul preoţiei ignoră acest lucru. Nu voi dezbate aici acest subiect. Voi menţiona, însă, că există şi foarte mulţi preoţi care trăiesc la limita subzistenţei.
Totuşi, mă gândesc că, în situaţia Patriarhului, lucrurile pot sta şi altfel. Bineînţeles că mulţi dintre noi şi-ar dori un Patriarh ca Preafericitul Pavel sau, mai aproape de noi, Patriarhul Teoctist. Iată însă că Preafericitul Daniel nu are acelaşi mod de a ieşi în lume cum îl aveau cei doi. Sincer, pentru mine, asta nu e o mare problemă.
În primul rând, maşinile cu care se plimbă Patriarhul: nu ştiu câte sunt, nu ştiu cu ce bani sunt cumpărate, dar ştiu, în mod sigur, nu e treaba mea. Mai ştiu şi că, spre exemplu, automobilul Audi cu care se deplasează Patriarhul este cedat în folosinţă de compania producătoare. Astfel, am putea vorbi mai degrabă de o colaborare de PR, cu benneficii atât pentru Patriarh, cât şi pentru companie.
Acest lucru l-am aflat întâmplător şi l-am primit cu lipsă de interes. De ce? Pentru că nu e treaba mea!
În al doilea rând, despre banii “învârtiţi” de Patriarhia Română: problema nu o constituie banii cheltuiţi pentru necesarul, ca om, dar şi ca Patriarh al Preafericirii Sale. Problema e în altă parte. Fără a intra în detalii, aş spune că ea se găseşte în casele preoţilor care cer câte 1 000 – 1 500 ron pentru o înmormântare…
În mod sigur, mulţi ar fi fost liniştiţi cu o prezenţă mai aplecată spre cele umile (nu mă refer aici la starea sufletului Patriarhului, nu ştim noi ce e în sufletul unui om, ci am învedere manifestarea exterioară), dar trebuie să înţelegem că fiecare om are modul lui de a fi. Iar Patriarhul Daniel este un om al timpului său. Este liderul unei Biserici Ortodoxe puternice, este conştient de asta şi vrea ca acest lucru să fie cunoscut şi de alţii. Deşi eu cred că, din multe puncte de vedere, acesta este un lucru bun, totuşi roadele unei astfel de atitudini numai istoria le va arăta…
Astfel, deşi ni se picură adesea în urechi cuvinte ponegritoare sau osânditoare la adresa Patriarhului (cum că-i place luxul, că-i un manager şi nu un patriarh, că nu-i duhovnicesc etc.), eu spun următoarele: poate că Patriarhul nu are o prezenţă prea duhovnicească; dar acest lucru nu ne poate împiedica pe niciunul din noi să ne vedem de pravila şi de rugăciunea noastră. Dacă Patriarhul va fi prea atras de cele administrative, totuşi el nu va veni la niciunul dintre noi acasă ca să ne oprească de la pravilă. Cât pentru celelalte, îl va judeca Dumnezeu, cu milă şi cu dragoste.
Un om
Inițiativa Ortodoxă 
Nu se intampla nimic fara randuiala sau ingaduinta lui Dumnezeu. Patriarhul pe care il avem este cel mai bun pentru Biserica noastra si este cel pe care il meritam.
Daca cei care vorbesc asa la adresa Patriarhului ar fi avut ocazia sa ia binecuvantare de la el cu siguranta nu ar mai fi avut aceasta atitudine.Spre bucuria mea am avut aceasta ocazie si nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit in acel moment…
Doamne ajuta!
Mulţumim pentru această mărturie frumoasă!
Fain articol. Echilibrat si cald. Spor, Omule!
De acord cu cele spuse in articol. Dar n-ar fi, totusi, bine si frumos daca ierarhii nostri nu si-ar etala podoabele de lux ca la o prezentare de moda? Sper sa nu va ofenseze modul in care am intrebat. Zi placuta!
Chiar am spus în articol că probabil o abordare în duhul Preafericitului Teoctist ar fi mai aproape de sufletul multora dintre noi, dar cred că unele lucruri e mai bine să nu le dezvoltăm prea mult. Pentru că nu am reuşi decât să ne tulburăm şi să-i tulburăm şi pe alţii. Vorbesc din practică, nu din teorie.
Cultul personalitatii la Patriarhul Daniel
http://carteromaneasca.wordpress.com/2012/08/24/cultul-personalitatii-la-patriarhul-daniel/
“Ca simplu credincios însă mă întreb, ce să fac ca să dau răspuns cu nădejde la ectenia în care ne rugăm pentru mai marii noştri din Biserică când ei au ajuns în asemenea posturi josnice de care nici politicienii nu s-au … învrednicit, neavând maşinăria necesară pentru asta, cu toata puterea lor. Poate să adăugam la ectenia pentru mai marii noştri şi specificarea care este adăugată în prezent în ectenia pentru ostaşi: “cei iubitori de Hristos”. Nu ştiu câţi realizăm că Biserica nu se roagă pentru oricine oricum. Când se roagă pentru armată este menţionat: “Pentru oastea cea iubitoare de Hristos“. Adică nu pentru orice mercenar care luptă doar pentru bani. Sau ne mai rugăm: “Pentru sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele”, deci nu pentru păgâni, hulitori, necredincioşi şi îndrăciţi.
Poate ar fi util ca să facem un adaos şi la ectenia pentru ierarhi, sa adăugam “cei râvnitori pentru cele sfinte“.